Cuvant despre Sfantul Ioan Botezatorul

OMILIA XI

"Vazand pe multi din saduchei si farisei
venind la botezul lui, le-a zis:
Pui de vipera, cine v-a aratat sa fugiti
de minia cea viitoare?".

Pentru ce Hristos a spus ca saducheii si fariseii n-au crezut in Ioan Botezatorul? Pentru ca nu inseamna ca au crezut odata ce n-au primit pe Cel propovaduit de Ioan. Ei pareau ca asculta si pe profeti si pe legiuitor si totusi Hristos a spus ca nu i-au ascultat, pentru ca n-au primit pe Cel propovaduit de ei. "Daca ati fi crezut in Moise, ati fi crezut in Mine", le spune Hristos. Mai tarziu, cand i-a intrebat Hristos: "Botezul lui Ioan de unde este?", ei spuneau: "Daca vom zice, de pe pamant, ne temem de popor; daca vom zice, din cer, ne va intreba: Pentru ce n-ati crezut in el?". Din toate acestea, deci, se vede ca veneau la Ioan si se botezau, dar nu ramaneau in credinta predicii lui Ioan. Si Ioan evanghelistul le da pe fata viclenia lor; cand vorbeste de cei trimisi la Ioan Botezatorul ca sa-l intrebe: "De esti tu Ilie? De esti tu Hristos?", evanghelistul a adaugat: "Iar cei trimisi erau dintre farisei".

- Dar ce? as putea fi intrebat. Oare nu si poporul gindea la fel?

- Poporul gandea asa din pricina simplitatii lui; dar fariseii, pentru ca voiau sa-l atace. Stiau doar destul de bine ca Ioan nu este Hristos, deoarece Hristos se tragea din semintia lui David, pe cand Ioan din semintia lui Levi; dar prin intrebarea lor ii intindeau cursa, ca sa puna indata mana pe el daca ar fi spus ca este Hristos. Ca acesta le era gandul se vede din spusele imediat urmatoare ale trimisilor fariseilor; cu toate ca Ioan n-a dat raspunsul pe care-l asteptau, totusi nu se pot stapani sa nu-l atace, intrebandu-l: "Atunci pentru ce botezi, daca nu esti Hristos?".

Dar ca sa cunosti ca fariseii se duceau cu un gand la Ioan Botezatorul, iar poporul cu alt gand, asculta ca evanghelistul ne-o spune si pe asta. Despre popor spune ca venea si se boteza de la Ioan, marturisindu-si pacatele lor; dar despre farisei nu spune asa, ci ca Botezatorul "vazind pe multi din saduchei si farisei venind, le zice: Pui de vipera, cine v-a aratat sa fugiti de mania cea viitoare?''. Vai, ce suflet mare! Cum vorbeste unor oameni insetati totdeauna de sangele profetilor, unor oameni mai veninosi ca serpii! Cum ii ataca cu mare indraznire si pe ei si pe parintii lor!

- Da, mi s-ar putea spune, indraznirea lui e mare. Dar intrebarea este daca era si indreptatita. Nu i-a vazut pacatuind, ci pocaindu-se. De aceea n-ar fi trebuit sa-i mustre, ci sa-i laude si sa-i primeasca, pentru ca, parasind orasul si casele, alergau sa-i asculte predica.

- Ce-as putea raspunde? Ioan nu se uita nici la cei ce-i stateau in fata, nici la cele ce se petreceau, ci la ascunzisurile inimilor lor, descoperite lui de Dumnezeu. Pentru ca se laudau cu stramosii si pentru ca aceasta era pricina pieirii lor si-i facea sa traiasca nepasatori, Ioan Botezatorul taie radacina ingamfarii lor. Din pricina aceasta si Isaia ii numeste "conducatori ai Sodomei"si "popor al Gomorei"; iar un alt profet spune: "Oare nu sunteti voi ca fii etiopienilor?". Toti profetii au aceeasi parere despre ei; toti vor sa le scoata din suflet mandria, pricina a mii si mii de pacate.

- Profetii, mi s-ar putea spune, pe buna dreptate au grait asa; ii vedeau pacatuind. Dar pentru ce Ioan Botezatorul ii mustra asa cand ii vedea ca vin la el plecati si supusi?

- Ca sa-i induplece si mai mult. Dar daca te-ai uita bine la mustrarile lui Ioan, vei vedea ca strecoara odata cu mustrarea si lauda. Ii mustra, dar in acelasi timp ii admira, ca in sfarsit au putut sa faca niste fapte ce pareau aproape cu neputinta. Mustrarea, deci, era mai mult pentru a-i atrage si pentru a-i pregati sa se trezeasca. In aparenta ii mustra, dar de fapt le arata atat marea lor rautate de mai inainte, cat si minunata si neobisnuita lor schimbare. Pare a le spune: "Ce s-a intamplat de ati luat calea pocaintei, cand sunteti fii acelor parinti si ati fost crescuti in atata rautate? De unde vine schimbarea aceasta? Cine a inmuiat invartosarea sufletului vostru? Cine a tamaduit ce era de netamaduit?". Uita-te apoi cum ii inspaiminta chiar de la primele cuvinte, vorbindu-le de gheena. Nu le-a spus cuvintele obisnuite ale profetilor: "Cine v-a aratat sa fugiti de razboaie, de navalirile barbarilor, de caderi in robie, de foamete, de ciuma?", ci le pune in fata o alta pedeapsa, de care nu le mai vorbise nimeni niciodata, graindu-le asa: " Cine v-a aratat sa fugiti de mania cea viitoare?"

II

Pe buna dreptate i-a numit Ioan si pui de vipera! Se spune ca puiul de vipera iese la lumina omorand pe aceea care i-a dat nastere, mancandu-i pantecele. Asa au facut si saducheii si fariseii; si-au ucis parintii, iar pe dascalii lor i-au sfasiat cu mainile lor.

Dar Ioan Botezatorul nu se margineste numai la mustrari, ci ii si sfatuieste:

"Faceti roade vrednice de pocainta".

"Nu-i de ajuns sa fugiti de pacat, le spune Ioan, ci sa savarsiti si fapte de virtute! Sa nu mai faceti ce faceati de obicei, cand va pocaiati pentru o vreme, dar apoi va intorceati iarasi la rautatea voastra. Ca n-am venit sa va vestesc ceea ce vesteau profetii mai inainte. Altele si mai inalte sunt cele ce vi le vestesc, ca vine insusi Judecatorul, insusi Stapanul imparatiei, povatuindu-ne spre o filozofie mai inalta, chemandu-ne la cer si atragandu-ne spre locasurile de acolo. De aceea va si descopar invatatura despre iad, pentru ca nemuritoare sunt si bunatatile din cer si chinurile iadului! Nu mai staruiti in pacatele voastre, nici nu mai puneti inainte obisnuitele voastre vorbe, pe Avraam, pe Isaac, pe lacov si nobletea stramosilor vostri!". Aceste cuvinte le spunea Ioan saducheilor si fariseilor, nu ca sa-i opreasca sa spuna ca se trag din acei sfinti, ci ca sa-i opreasca sa se mai bizuie pe ei, neglijind virtutea. Ioan dadea pe fata ascunsul inimilor lor si profetea cele viitoare. Dar si dupa mustrarea lui Ioan, saducheii si fariseii tot ii spun lui Hristos: "Noi avem tata pe Avraam si nimanui n-am fost robi vreodata". Pentru ca gandul acesta ii facea sa se mandreasca si-i pierdea, Ioan Botezatorul cauta sa le franga mai intai acest gand. Dar uita-te in ce chip Botezatorul ii duce pe calea cea buna, dand in acelasi timp si patriarhului cinstea cuvenita! Dupa ce le-a spus:

"Sa nu vi se para ca puteti zice ca avem tata pe Avraam", n-a continuat: "patriarhul nu va putea sa va fie de vreun folos", ci, intr-un chip mai dulce si mai potolit, a lasat sa se inteleaga acelasi lucru spunand "ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam".

Unii comentatori socot ca Ioan Botezatorul a spus despre neamuri aceste cuvinte, numindu-le metaforic pietre. Eu, insa, cred ca ele au si alta interpretare.

- Care?

- "Sa nu credeti, le spune Ioan Botezatorul, ca daca voi veti pieri, veti lasa pe patriarhul Avraam fara copii!" Nu, asta nu! Ca Dumnezeu poate sa-i dea lui Avraam oameni chiar din pietre si sa-i ridice la inrudirea cu el, pentru ca si la inceput asa s-a intamplat. Ca a face din pietre oameni este la fel cu a scoate copil din pantecele de piatra al Sarrei. Acest lucru l-a lasat profetul Isaia sa se inteleaga cand spunea: " Uitati-va la piatra cea tare din care ati fost ciopliti si la adancimea gropii din care ati fost sapati; uitati-va la Avraam tatal vostru si la Sarra care v-a nascut". Ioan Botezatorul le aminteste saducheilor si fariseilor profetia aceasta, aratandu-le ca daca dintru inceput Dumnezeu l-a facut pe Avraam tata intr-un chip atat de minunat, ca si cum chiar din pietre l-a facut, apoi este cu putinta sa se intample aceasta si acum. Uita-te cum ii infricoseaza si le frange mandria! N-a spus ca i-a si ridicat lui Avraam fii, ca sa nu-i descurajeze, ci ca: "poate sa ridice". N-a spus ca poate sa faca oameni din pietre, ci ceva cu mult mai mult: rude si fii ai lui Avraam. Ai vazut cum le-a scos din cap toate inchipuirile lor trupesti si gandul ca-si pot gasi scapare la stramosi, ca sa-si puna nadejdea mantuirii lor in pocainta si in curatenie trupeasca si sufleteasca? Ai vazut cum a dat la o parte inrudirea dupa trup si a pus in locul ei inrudirea dupa credinta?

III

Dar uita-te cum si prin cuvintele ce urmeaza le mareste frica si le sporeste nelinistea.

Dupa ce a spus: "Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam", a adaugat:

"Iata si securea sta la radacina pomilor".

Botezatorul cauta in tot chipul sa-si faca infricosator cuvantul. Viata lui curata si aspra il indreptatea sa le vorbeasca cu atata indraznire, iar saducheii si fariseii trebuiau zguduiti puternic, deoarece de multa vreme erau ca un pamant intelenit. Ioan Botezatorul le spune: "Dar pentru ce va spun ca aveti sa pierdeti inrudirea voastra cu Avraam si ca aveti sa vedeti pe altii ridicati din pietre in locul vostru de cinste? Pentru ca pedeapsa voastra nu se opreste aici, ci merge mai departe; ca "iata securea sta la radacina pomilor."Nimic mai infricosator decat aceasta intorsatura de cuvinte! Nu-i infricoseaza nici cu secera zburatoare, nici cu daramarea gardului, nici cu calcarea in picioare a viei, ci cu o secure ascutita; si ceea ce-i mai infricosator este ca securea sta la usa. Pentru ca adeseori iudeii nu dadeau crezare profetilor si ziceau: "Unde este ziua Domnului?" si: "Sa vina odata sfatul Sfantului lui Israel ca sa-L cunoastem!", pentru ca spusele profetilor se implineau adesea dupa multi ani, de aceea Ioan, ca sa le scoata din cap aceasta linistire, le spune ca nenorocirile sunt aproape de ei. Lucrul acesta l-a aratat Ioan si prin cuvintele "iata" si prin aducerea securii langa radacina. "Nu-i departe securea, spune el, ci sta chiar la radacina!" N-a spus ca securea ameninta ramurile sau fructele, ci radacina, aratandu-le ca daca se vor trandavi vor suferi nenorociri groaznice, care nu mai au nici o nadejde de vindecare. Ca Cel care vine nu este rob, ca profetii de mai inainte, ci insusi Stapanul universului, care aduce pedeapsa grea si prea cumplita. Dar desi-i infricoseaza iarasi, totusi nu-i lasa sa cada in deznadejde, ci dupa cum mai inainte n-a spus: "a ridicat", ci: "poate sa ridice fii lui Avraam" infricosandu-i si linistindu-i in acelasi timp, tot asa si acum n-a spus ca s-a atins securea de radacina, ci ca sta langa radacina si ca este aproape de ea. Arata ca nu mai este vorba de amanare. "Desi Domnul a adus securea atat de aproape, le spune Ioan Botezatorul, totusi in puterea voastra sta sa fiti taiati sau nu. Daca va veti schimba si va veti face mai buni, securea se va departa si nu va va face nici un rau; dar daca staruiti in aceleasi pacate, va smulge pomul din radacini. De aceea Domnul nici nu departeaza securea de radacina, dar nici nu taie inca pomul, desi sta alaturi; pe de o parte ca sa nu va trandaviti, iar pe de alta parte ca sa aflati ca este cu putinta, chiar in scurta vreme, sa va mantuiti daca va schimbati viata". Ioan Botezatorul le mareste totdeauna frica, pentru a-i trezi din amorteala lor si ai impinge spre pocainta. I-a infricosat ca vor pierde dreptul de a se mai numi fii ai lui Avraam, ca au sa fie inlocuiti cu altii, ca nenorocirile stau la usa, ca vor indura suferinte neinchipuit de mari. Toate acestea indestulator de puternice sa-i ridice si pe cei cazuti tare jos si sa-i faca sa lupte. Acelasi lucru il arata si Pavel cand zice: "Cuvant scurt va face Domnul in intreaga lume". "Nu te teme, le graieste Ioan Botezatorul; dar, mai bine spus, teme-te, dar nu deznadajdui! Mai ai inca nadejde de schimbare; nu-i data sentinta si nici securea n-a venit sa taie - pentru ca ce-ar opri-o sa taie cand sta langa radacina? -, ci ca prin frica de secure sa te faca mai bun si sa te pregateasca sa aduci rod!" De asta a si adaugat:

"Orice pom care nu face rod bun se taie si in foc se arunca".

Cand spune "orice pom", le scoate iarasi din minte gandul ca au vreun merit pentru ca au stramosi de bun neam. "Daca ramai fara rod, spune Ioan Botezatorul, vei suferi o indoita osanda, chiar daca esti nepotul lui Avraam, chiar daca poti numara printre stramosii tai patriarhi nenumarati!" Cu aceste cuvinte ii infricosa si pe vamesi si zguduia si sufletul ostasilor; nu-i impingea la deznadejde, dar ii scapa de o viata petrecuta in nepasare. Cuvintele "care nu face rod bun" si infricosau, dar aduceau si multa mangaiere; aratau ca acela care face rod scapa de orice pedeapsa.

IV

Poate ca Ioan Botezatorul ar fi putut fi intrebat:

- Cum vom putea face rod, cand suntem amenintati cu taierea, cand timpul e atat de scurt, cand sorocul bate la usa?

- Vei putea face rod, le raspunde Botezatorul. Roadele oamenilor nu-s ca roadele pomilor; n-au nevoie sa astepte timp indelungat, nu-s supuse vremilor, n-au nevoie de atata ingrijire, ci e de ajuns numai sa voiesti si pomul indata a rodit. Te ajuta nespus de mult la o rodire ca aceasta nu numai natura radacinii tale, ci si maiestria gradinarului, a lui Dumnezeu.

De aceea, ca sa nu spuna ascultatorii sai: "Ne ravasesti sufleteste, ne silesti, ne strangi de gat apropiind de noi securea, amenintandu-ne cu taierea, cerandu-ne roade in timp ce vrei sa ne pedepsesti", Ioan Botezatorul a adaugat!

"Eu va botez cu apa spre pocainta; dar Cel care vine dupa mine este mai puternic decat mine, Caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintei; Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc".

Prin aceste cuvinte, Ioan Botezatorul arata ca pentru a face roade este nevoie numai de vointa si de credinta, nu de oboseli si de sudori; si dupa cum le era usor sa se boteze, tot atat de usor le era sa-si schimbe viata si sa se faca mai buni. Dupa ce le-a zguduit sufletul cu frica de judecata, cu asteptarea osandei, cu securea, cu pierderea inrudirii cu stramosii lor, cu inlocuirea lor cu alti urmasi ai lui Avraam, cu indoita pedeapsa - taierea si arderea -, dupa ce le-a inmuiat prin toate mijloacele invartosarea inimilor lor si i-a facut sa doreasca scaparea de niste rele atat de mari, incepe sa vorbeasca si de Hristos; nu vorbeste la intamplare, ci cu foarte multa grija. Apoi, vorbind de deosebirea dintre el si Hristos, ca sa nu para ca Ii face o favoare vorbind asa, arata deosebirea dintre ei, intemeiat pe comparatia dintre darurile unuia si ale altuia. N-a spus chiar de la inceput "Nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintei Lui", ci mai intai a vorbit de neinsemnatatea botezului lui; si aratand ca n-are alta putere decat sai duca spre pocainta pe cei botezati de el - ca n-a spus: "va botez cu apa spre iertare", ci "spre pocainta"- vorbeste de botezul lui Hristos, plin de dar nespus. "Ca nu cumva, spune Ioan, la auzul spuselor mele ca Hristos vine dupa mine, sa-L dispretuiesti pentru ca a venit in urma mea, afla puterea darului Lui, cunoaste bine ca n-am spus atit cit trebuia cind am spus: Nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintei Lui. Cand ma auzi spunand ca este mai puternic decat mine, sa nu crezi ca spun aceasta punandu-L in comparatie cu mine. Eu nu sunt vrednic nici in randul robilor Lui sa fiu randuit, nici chiar printre cei din urma robi, nici sa-I fac cea mai josnica slujba". De aceea Ioan n-a spus numai: "incaltamintea", ci: "nici cureaua", care pare a fi treaba cea mai de jos din toate.

Apoi, ca sa nu socotesti ca a vorbit asa numai din smerenie, aduce dovada deosebirii dintre ei intemeiat pe fapte, spunand: Acela va va boteza cu Duh Sfant si cu foc". Ai vazut cat de mare este intelepciunea Botezatorului? Cand predica, infricosatoare-i sunt cuvintele, insufla nelinistea in sufletele celor cel ascultau; dar cand ii trimite la Hristos, cuvintele-i sunt potolite, in stare sa castige suflete. Nu mai vorbeste de secure, nici de pom taiat, ars si aruncat in foc, nici de mania viitoare, ci de iertare de pacate, de inlaturarea pedepsei, de dreptate, de sfintenie, de rascumparare, de infiere, de fratietate, de participarea la mostenire, de daruirea cu imbelsugare a Duhului Sfant. Ca pe toate acestea le-a lasat sa se inteleaga prin cuvintele: "Va va boteza cu Duh Sfant", aratand prin insasi metafora cuvantului bogatia harului; ca n-a spus: "va va da Duh Sfant", ci: "Va va boteza cu Duh Sfant";iar prin cuvantul urmator: "si cu foc" scoate la iveala tot puterea si belsugul harului.

V

Gandeste-te in ce stare sufleteasca trebuie sa fi fost ascultatorii lui Ioan, gandindu-se ca vor fi dintr-o data la fel cu profetii si cu barbatii cei mari. De aceea Ioan a si vorbit de foc, ca sa-i faca sa-si aminteasca de profeti. Ca aproape toate vedeniile cate li s-au aratat acelora, cele mai multe cu foc s-au aratat: Asa a vorbit Dumnezeu prin rug cu Moise; asa intregului popor in muntele Sinai; asa lui Iezechiel prin heruvimi.

Uita-te cum il si desteapta Ioan pe ascultatorul sau, vorbindu-i mai inainte de cele ce aveau sa se intample mai pe urma. Ca trebuia sa se junghie Mielul, sa fie nimicit pacatul, sa se puna capat vrajbei, sa fie ingroparea si invierea, si apoi sa vina Duhul. Dar de acestea nu spune deocamdata nimic, ci vorbeste intai de ultimul dar, in vederea caruia s-au facut toate celelalte si care erau mai cu seama in stare sa faca cunoscuta vrednicia lui Hristos. Ioan le vorbeste, deci, mai intai de Duhul Sfant, pentru ca atunci cand ascultatorii lui vor auzi ca primesc atata Duh sa-l intrebe cum si in ce chip va fi aceasta, cand pacatul are atata putere; iar de patimile lui Hristos le vorbeste dupa ce mai intai a pregatit spre ascultare sufletul lor, pentru ca nimeni sa nu se scandalizeze de asteptarea unui dar atat de mare. De aceea iarasi striga spunad: "Iata Mielul lui Dumnezeu Care ridica pacatul lumii". N-a spus: "Care lasa", ci: "care ridica", cuvinte care arata o mai mare purtare de grija a lui Dumnezeu pentru lume. Nu este acelasi lucru "a lasa" cu "a ridica". Lasarea nu este insotita de primejdie, pe cand ridicarea este insotita de moarte. A mai spus Ioan ca Hristos "este Fiul lui Dumnezeu". Dar nici cuvintele "Fiu al lui Dumnezeu" nu aratau clar ascultatorilor vrednicia lui Hristos; nici nu-L puteau inca intelege ca Fiu al lui Dumnezeu, dar puteau intelege aceasta pe temeiul darului atat de mare al Duhului Sfant. De aceea si Tatal, cand l-a trimis pe Ioan la propovaduire, ia dat o prima dovada a vredniciei Celui ce avea sa vina, spunandu-i: "Peste Care vei vedea Duhul pogorandu-Se si ramanand peste El, Acesta este Cel ce boteaza cu Duh Sfant". De aceea Ioan spune: Eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu". Ca prin Duhul Sfant se arata clar ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

Apoi, pentru ca Ioan a spus cuvinte placute si cu ele a linistit si potolit pe ascultatori, isi inaspreste din nou cuvintele, ca sa nu se trandaveasca. Asa erau iudeii; cand le vorbeai frumos, se trandaveau si deveneau mai rai. De aceea iarasi ii infricoseaza, spunand:

"A carui lopata este in mana Lui".

Mai inainte vorbise de pedeapsa; acum il arata pe Judecator si vorbeste de pedeapsa vesnica: "Si va arde pleava in foc nestins".

Iata ca Hristos este Stapan al universului si lucrator, desi in alt loc insusi Hristos spune acelasi lucru despre Tatal: "Tatal Meu este lucratorul". Mai inainte Ioan vorbise de "secure", care cere oboseala si munca; dar ca sa nu socotesti ca pedepsirea celor rai este treaba care are nevoie de oboseala, Ioan se foloseste de o alta pilda, de foc, ca sa arate ca pedepsirea celor rai e un lucru usor. Prin cuvintele sale despre curatirea ariei Sale cu lopata, Ioan Botezatorul arata ca Hristos este Stapanul intregii lumi. Cum ar putea sa pedepseasca pe cei rai daca n-ar fi toti oamenii ai Lui? Acum pe pamant sunt amestecati cei buni cu cei rai. Chiar daca se vede stralucind graul, totusi el este amestecat cu pleava, ca intr-o arie, nu ca in hambar. Atunci, la judecata, se va face deosebire intre grau si pleava. Unde-mi sunt acum cei care nu cred in iad? Doua lucruri a spus Ioan despre Hristos: unul, ca va boteza cu Duh Sfant si altul, ca va arde pe cei necredinciosi. Daca unul e vrednic de credinta, atunci negresit si celalalt. De aceea Ioan a facut doua proorocii despre Hristos, pentru ca pe temeiul celei care s-a implinit sa crezi si in aceea care nu s-a implinit inca. Hristos face la fel; adeseori despre aceleasi lucruri sau despre lucruri contrare, face doua proorocii, una care se implineste pe pamant, alta pe care o fagaduieste ca se va implini pe lumea cealalta. Face asta pentru ca oamenii, carora le place sa discute mult, sa creada pe temeiul profetiei implinite si profetia care nu s-a implinit inca. Hristos a fagaduit ca va da in viata aceasta insutit celor care au parasit tot ce-au avut, iar in veacul viitor viata vesnica; si a facut vrednice de credinta si darurile viitoare prin implinirea darurilor date pe pamant. Asa si Ioan Botezatorul; a facut doua profetii: una ca Hristos va boteza cu Duh Sfant, alta ca va arde pe cei pacatosi in focul cel nestins.

VI

Deci daca Hristos n-ar fi botezat cu Duhul pe apostoli si in fiecare zi pe cei ce voiesc, ai putea pune la indoiala si pe celelalte, adica pedeapsa vesnica si focul cel nestins; dar daca s-a savarsit si se savarseste in fiecare zi ceea ce este mai mare si mai greu, ceea ce depaseste orice cuvant - botezul cu Duh Sfant -, cum poti spune ca nu-i adevarat ceea ce-i usor, ceea ce-i potrivit mintii omenesti, adica pedeapsa vesnica si focul cel nestins? Ioan Botezatorul a spus mai intai: "Cel ce vine dupa mine va boteza cu Duh Sfant si cu foc" si a fagaduit mari bunatati in urma acestui botez, ca sa nu te descurajezi ca ai parasit viata de mai inainte; apoi a vorbit de lopata si judecata care se va arata prin lopata. "Sa nu socotiti, spune Ioan Botezatorul, ca vi-i de ajuns botezul pentru mantuire, daca dupa botez traiti in pacate". Ca ne trebuie si virtute si multa filozofie. De aceea ii indreapta pe ascultatorii sai spre har si spre botez, vorbindu-le de secure; iar dupa ce le-a vorbit de har ii infricoseaza cu lopata si cu focul cel nestins. Nu face nici o deosebire intre cei care nu primisera botezul, ci le spune in general: "Tot pomul care nu face roada buna se tai", osandind pe toti cei ce nu cred; dar dupa botez se face deosebire, pentru ca multi din cei ce au crezut aveau sa duca o viata nevrednica de credinta.

Nimeni, asadar, sa nu fie pleava, nimeni sa nu fie nestatornic, nici sa se supuna poftelor celor rele, fiind cu usurinta purtat de ele, cind intr-o parte, cand in alta! Daca ramai grau, nu vei avea de suferit, chiar daca incercari vor veni, ca nici in arie graul nu este sfaramat de rotile dintate ca fierastraul ale treieratoarei. Dar daca vei fi slab ca pleava sau ca paiele, si aici pe pamant vei suferi multime de nenorociri, fiind lovit din toate partile, dar si dincolo pe lumea cealalta, vei suferi vesnica pedeapsa. Ca toti cei asemenea paielor, chiar inainte de a fi aruncati in cuptorul iadului, vor fi hrana patimilor necugetate, asa cum paiele sunt hrana animalelor necuvantatoare; iar dincolo, iarasi materie si hrana pentru foc.

Daca Ioan Botezatorul ar fi spus direct: "Cel ce vine dupa mine va judeca faptele oamenilor", n-ar fi facut usor de primit cuvantul sau; dar pentru ca a invristat cu pilde gandurile sale, alcatuindu-si asa intreaga sa vorbire, convingea mai repede pe ascultatori si-i atragea cu mai multa usurinta. De aceea si Hristos de cele mai multe ori facea la fel. Acelasi lucru l-a facut si Ioan aici: a aratat darea Duhului ca cea mai mare dovada a adevarului spuselor sale. "Cel ce poate atata, spune Ioan, incat sa ierte pacatele si sa dea Duhul, Acela va putea face mai mult decat atata". Ai vazut cat de firesc ajunge sa vorbeasca mai dinainte de taina invierii si a judecatii viitoare?

- Dar pentru ce Ioan Botezatorul, as putea fi intrebat, n-a vorbit de Semnele si minunile pe care avea sa le faca Hristos indata dupa iesirea Sa la propovaduire?

- Pentru ca darea Duhului era o minune mai mare decat toate si pentru ca in vederea acesteia s-au facut toate celelalte. Punind capul, a cuprins pe toate: nimicirea mortii, stergerea pacatelor, pieirea blestemului, incetarea razboaielor celor de multi ani, intrarea in rai, urcarea la cer, vietuirea cu ingerii, participarea la bunatatile cele viitoare. Ca darea Duhului este arvuna acestora. Ioan, vorbind de aceasta a vorbit si de invierea trupurilor si de aratarea semnelor de la inviere si de participarea la imparatia cerurilor si de bunatatile "pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit". Ca toate acestea ni s-au dat prin acea harisma. Era de prisos, deci, ca Ioan sa vorbeasca de minunile pe care avea sa le faca Hristos indata dupa iesirea la propovaduire si pe care ascultatorii Sai aveau sa le judece cu proprii lor ochi. Ioan trebuia sa le vorbeasca de acelea, de care s-ar fi indoit, de pilda: ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu, ca este incomparabil superior lui, ca ridica pacatul lumii, ca va cere socoteala oamenilor de faptele savarsite, ca viata noastra nu se termina odata cu viata de aici, ca dincolo, pe celalalt tarim, fiecare va primi plata cuvenita. Pe acestea ascultatorii lui Ioan n-aveau cum sa le vada.

VII

Stiind, dar, acestea, sa ne sarguim mai mult cata vreme suntem in arie; ca aici este cu putinta sa se schimbe paiele in grau, asa precum e cu putinta ca din grau multi sa ajunga paie. Sa nu cadem, deci, sa nu ne lasam purtati de orice vant incoace si incolo, sa nu ne despartim de fratii nostri, chiar daca sunt neinsemnati si mici. Ca si bobul de grau, dupa masura, este mai mic decat paiul, dar mai bun dupa natura. Nu te uita la toata nalucirea celor din afara, ca toate-s destinate focului, ci la smerenia cea dupa Dumnezeu, tare si de nefaramitat, care nu poate fi nici taiata, nici arsa de foc! Ca pentru boabele de grau, Dumnezeu se indura si de paie, ca sa se faca mai bune, stind alaturi de boabe. De aceea nu vine inca judecata, ca sa fim de obste incununati cu totii, ca multi sa se schimbe din rai in virtuosi. Sa ne cutremuram, dar, cand auzim pilda aceasta; ca focul acela este foc nestins.

- Dar cum poate sa fie foc nestins? as putea fi intrebat.

- Nu vezi ca soarele acesta arde necontenit si niciodata nu se stinge? N-ai auzit de rugul ce ardea si nu se mistuia de flacari? Deci si tu, daca vrei sa scapi de flacara, fa milostenie si nu vei face cunostinta cu focul acela. Daca aici pe pamant vei crede celor spuse, nu vei vedea cuptorul acela, cand vei pleca acolo; dar daca nu crezi in cuptor aici pe pamant, dincolo il vei cunoaste bine pe propria-ti ta piele, cand nici nu-i cu putinta sa te scapi de el. Ca nu pot scapa de pedeapsa cei care n-au dus o viata dreapta si curata. Nu-i de ajuns numai sa crezi, pentru ca si dracii tremura de Dumnezeu si totusi vor fi pedepsiti. De aceea trebuie sa fim cu multa luare aminte asupra vietii noastre. Ca si pentru asta va chemam des la biserica, nu ca sa intrati numai, ci ca sa si culegeti roade de pe urma venirii aici. Daca veniti regulat, dar nu plecati de aici cu roade, nu veti avea nici un folos, nici de venirea la biserica si nici de sederea in biserica. Daca vedem pe copiii nostri ca nu invata nimic de la invatatorii la care i-am trimis, tinem de rau pe invatatori si trimitem copiii la alti invatatori, ce cuvant de aparare mai putem avea cand nu ne ingrijim de virtute nici atat cat ne ingrijim de cele pamantesti, cand totdeauna ne intoarcem de la biserica cu tablitele goale? Si totusi aici in biserica avem invatatori mai multi si mai buni! La fiecare slujba va dam ca invatatori pe profeti, pe apostoli, pe patriarhi si pe toti dreptii. Si nici asa nu folositi ceva! Ci, daca bombaniti doi sau trei psalmi, iar rugaciunile obisnuite le spuneti la intamplare si cum se nimereste, plecati acasa socotind ca asta-i de ajuns pentru mantuirea voastra. N-ati auzit pe profetul care spune, dar, mai bine spus, pe Dumnezeu, Care graieste prin profet, ca "poporul acesta cu buzele Ma cinsteste, dar inima lor este departe de Mine?" Ca Dumnezeu sa nu ne spuna tot asa si noua, sterge literele, dar, mai bine spus, zgarieturile, pe care diavolul le-a intiparit in sufletul tau si ada-mi mie inima ta curatita de toate grijile lumesti, ca sa pot inscrie pe ea cele ce vreau in toata libertatea. Acum, cand ma uit in inima ta, nu vad altceva decat scrisul diavolului: jafuri, lacomie, invidie, clevetire. De aceea cand iau in maini tablitele sufletelor voastre, nici nu pot sa le citesc, ca nu gasesc pe ele cuvintele pe care duminica trecuta v-am lasat sa vi le scrieti, ci altele in locul acelora, neinsemnate si urate. Apoi, dupa ce am sters ce-a fost scris si am scris din nou cuvintele Duhului, voi, plecand de la biserica, dati din nou in mainile diavolului inimile voastre si-l lasati sa scrie iarasi pe ele cuvintele lui in locul cuvintelor mele. Cum se vor sfarsi toate acestea, nu-i nevoie sa v-o spun! O stie constiinta fiecaruia! Eu, insa, nu voi inceta de a-mi face lucrul meu, de a scrie pe inimile voastre cuvintele cele drepte si adevarate. Daca voi imi veti zadarnici stradania mea, apoi sa stiti ca plata mea e nestirbita, dar primejdia voastra nu mica. Nu vreau sa va spun, insa, nimic impovarator.

Sfantul Ioan Gura de Aur

• Schitul romanesc Sfantul Ioan Botezatorul de la Iordan
  Publicat in : Biserica in lume
• Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul - Essex
  Publicat in : Biserica in lume
• Biserica Sfantul Ioan Botezatorul
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Sfantul Ioan Botezatorul - Predica
  Publicat in : Predici la sarbatori