Sfantul Vasile cel Mare in colindele religioase romanesti
Nu numai vestitii imnografi de odinioara au cantat in stihuri alese belsugul de sfintenie si de intelepciune al Sfantului Vasile cel Mare, asa cum aflam in cartile bisericesti de slujba, ci si melozii anonimi ai neamului nostru si-au adus ofranda simtirii lor duioase, preamarind, pe marele ierarh ortodox in colindele noastre stramosesti.
Credinciosul ortodox roman sarbatoreste praznicul Sfantului Vasile cel Mare nu numai la biserica, in ziua de 1 ianuarie si 30 ianuarie (odata cu Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu si Sfantul Ioan Gura de Aur), ci si la el acasa, impodobind seara ajunului si dimineata Sfantului Vasile cu frumoase datini si colinde. Atat in sarbatorirea bisericeasca cat si in cea populara se afla acelasi prilej de bucurie duhovniceasca, de inaltare sufleteasca si de infratire intre credinciosi, prin mijlocirea si trairea slujbelor bisericesti si a frumoaselor traditii si datini stramosesti.
Cum apare Sfantul Vasile cel Mare in constiinta si evlavia credinciosilor nostri? Este interesant de observat ce spun colindele in aceasta privinta. Icoana Sfantului Vasile cel Mare ne apare cu totul originala in viziunea colindelor romanesti. Fara a neglija elementele biografice si istorice ale sfantului, si fara a contrazice erminiile in privinta reprezentarii, iconografice, colindele ne infatiseaza pe Sfantul Vasile cel Mare cu totul familial duhului ortodoxiei noastre populare, umanizat si transfigurat de aureola sfintenie, crescut si asimilat spatiului nostru dreptcredincios.
Daca tinem seama de legaturile istorice, reale, pe care Sfantul Vasile le-a avut cu tinuturile noastre, de molitfele sale, atat de mult apreciate de credinciosii nostri, de Liturghia care-i poarta numele si de sinaxarul sau, ne dam si mai bine seama de deosebita pretuire de care se bucura Sfantul in sanul poporului nostru dreptcredincios.
Cele mai multe colinde despre Sfantul Vasile cel Mare se gasesc in Muntenia, mai putine in Moldova si aproape deloc in Transilvania. Acest, fapt sta in legatura directa cu zona de influenta a Sfintului in partile noastre, probabil chiar din titmul vietii sale.
Si acum, sa lasam colindele sa depene singure, amintirile si laudele credinciosilor romani inchinate marelui Ierarh.
Chiar din seara Sfantului Vasile se aud urarile:
"Asta seara-i seara mare
Seara Sfantului Vasile...
Seara Sfantului Vasile
Sa va fie el cu bine
Si noua si Dumneavoastra...
Seara Sfantului Vasile
Sa va fie tot spre bine
La multi ani cu sanatate
S-aiba si plugarii parte...
Sfant Vasile cel frumos
Sa va fie de folos...
Seara Sfantului Vasile
Fie-va, gazde, cu bine
La multi ani cu sanatate
Si spor mare la bucate...
Sfant Vasile intr-ajutor
La multi afli cu sanatate..."
sau:
"Sa va fie de bine
Cu ziua de maine
Cu Sfantul Vasile
Si cu Anul nou..."
Satul intreg freamata de emotie, primind, la ferestre, in tinde si in odai, pe colindatorii Sfantului Vasile. "Dintre toate serile de peste an - zice Parintele Simion Florea Marian - cea mai bogata in datine si in credinte, cea mai misterioasa si totodata una din cele mai placute pentru poporul roman este seara Sfantului Vasile sau a Anului nou". De aceea, in randul sfintilor, marele ierarh capadocian este asezat, atat de scrierile haghiografice, cat si de evlavia credinciosilor nostri, la loc de frunte. In aceasta privinta, colindele romanesti ne stau de marturie. Credem ca nu este deloc lipsit de interes sa aratam aici cateva exemple de ierarhizare populara a sfintilor, luate chiar din colinde. In felul acesta vom descoperi si locul ocupat de Sfantul Vasile. Iata cum este prezentata o asemenea ierarhizare intr-o "colinda de Sfantul Vasile":
"Sub aripa cerului
La umbrita marului
Este-un scaunel de prun.
Dar in scaun cine sade?
Sade bunul Dumnezeu,
Sade batranul Craciun;
Dupa batranul Craciun,
Sade Sfantul Sfant Stefan;
Dupa Sfantul Sfant Stefan,
Sade Sfantul Sfant Vasile;
Dupa Sfantul Sfant Vasile,
Sade Sfantul Sfant Ion;
Dupa Sfantul Sfant Ion,
Sade Sfantul Sfant Ilie;
Dupa Sfantul Sfant Ilie,
Sade toti sfintii la rand..."
Aceasta ierarhizare, nu este intamplatoare, deoarece se repeta si in alte colinde. De data aceasta sfintii nu mai stau la sfat cu Dumnezeu, ci sunt pomeniti cu alta imprejurare. Din picaturile a noua luminari, ce ard in varful a noua meri se formeaza, spune colindul, un raulet:
"Dar in el cine se scalda?
Scalda-se Sfantul Craciun,
Scalda-se Sfantul Vasile,
Scalda-se Sfantul Ion.
Se scaldara
Se imbracara,
Cu vestmant
Pana-n pamant,
Ce n-am vazut de cand sunt..."
In alta varianta, din cele noua picaturi se formeaza un pariu de vin si mir. In el se scalda Mos Craciun. Dar mai jos de "dumnealui"...
"Se scalda si Sfant Vasile,
Se scalda, se iordaneste
Si-n vestmant se primeneste.
Si vestmantu-i mohorat
Lungu-i, lat pana-n pamant.
Mai jos de dumnealui
Se scalda sfintii, marunti..."
Fireste, aceasta ierarhizare populara a fost sugerata credinciosilor de chiar ordinea sarbatorilor de Craciun, Anul Nou si Boboteaza. Asa cum se si cuvine, si cum ne invata sfanta noastra Biserica, in frunte sta Bunul Dumnezeu, izvorul sfinteniei. Urmeaza Craciunul, adica Nasterea Domnului, apoi Sfantul Stefan, primul mucenic crestin, Sfantul Vasile si Sfantul Ion Botezatorul. Exact ca in calendarul nostru ortodox. Asa se explica de ce Sfantul Vasile cel Mare apare dupa "Sfantul Craciun" si Sfantul Stefan, si inaintea Sfantului Ion Botezatorul.
"Vestmantul mohorat", din colinda citata mai sus este in deplin acord cu firea austera, severa cu sine insusi, a Sfantului Vasile, dupa cum este prins, de altfel, si de zugraveala bisericilor si icoanelor crestine, rasaritene.
Dar colindele religioase romanesti ne prezinta pe Sfantul Vasile si in alte vecinatati inalte de sfintenie, ocupand un loc de cinste alaturi de Sfantul Petre, stind de-a dreapta Maicii Domnului, sau locuind chiar in aceeasi casa cu Dumnezeu.
Dupa predaniile sfintei noastre Biserici, in cetele sfintilor, Sfantul Vasile cel Mare este oranduit in ceata Ierarhilor. Credinciosii ortodocsi romani, urmand ierarhizarea lor intima, populara, a sfintilor, aseaza pe Sfantul Vasile, alaturi de chiar ucenicii Domnului, de Sfintii Apostoli. Colindele ni-l infatiseaza, totdeauna, impreuna cu Sfantul Petru:
"In curtea divanului
Mare masa Domnului
Dar la masa cine sade?
Sade Petre, Sfantul Petre
Si cu marele Vasile,
C-a lui e ziua de maine..."
sau:
"Cine-i-n curtea lui Ioan?
Este unul Sfantul Petre
Si unul Sfantul Vasile
Sa-i cantam ziua de maine..."
Dar nu numai atat. In evlavia credinciosilor si a colindatorilor, Sfantul Vasile sta de-a dreapta Maicii Domnului, dupa cum ne incredinteaza colindul urmator:
"Sade Maica Precista
Cu toti sfintii langa ea.
Dar in dreapta cine sade?
Sade Sfant Vasile, sfant..."
Astazi, de evlavia credinciosilor, dupa Mos Craciun si Sfantul Stefan, alaturi de Sfantul Petru si de-a dreapta Maicii Domnului, Sfantul Vasile cel Mare se bucura de toata cinstirea noastra, ca unul care prin viata sa sfintita si-a agonisit cinstea de a locui, spun colindele, in aceeasi casa cu Dumnezeu.
Tot colindand, vestitorii Nasterii Domnului si ai Anului nou nimeresc la niste case "nalte albe si frumoase":
"Dar in ele cine sade?
Dumnezeu cu Sfant Vasile..."
In alte colinde Sfantul Vasile sta in acelasi scaun de judecata cu Dumnezeu si judeca pe Vasilca:
"Dar in scaun cine sade?
Sade bunul Dumnezeu
Si cu Sfantul Sfant Vasile
Si judeca pe Vasilca..."
Credinciosii ortodocsi romani cinstesc pe Sfantul Vasile si datorita faptului ca a scris Sfanta Liturghie care ii poarta numele. Colindele romanesti inregistreaza si acest fapt insemnat din viata Sfantului in versurile urmatoare:
"Iesi (cutare) pana afara
Sa vezi curtea vinecioara;
Nu e curte vinecioara,
Ci vreo doi, trei, sfinti de-ai sai:
Unul e Sfantul Vasile,
Care scrie Liturghie
Cu condei de Vinetie..."
Semnalarea acestui amanunt important din biografia Sfantului, dovedeste din partea credinciosilor nostri, nu numai dragostea lor, ci si cunoasterea vietii si a operelor marelui ierarh capadocian. Aceasta cunoastere a fost prilejuita, in primul rand, prin intermediul frumoaselor slujbe si cantari bisericesti din cultul ortodox.
Dar colindele religioase romanesti ne dezvaluie, intr-o forma deosebit de originala, si alte infatisari si trasaturi sufletesti ale marelui ierarh capadocian. Cine citeste cu atentie viata minunata a Sfantului Vasile, isi poate da seama de ecoul starnit in randurile credinciosilor de aceasta lectura pioasa, adevarata merinde duhovniceasca pentru suflete, dar si pentru imaginatia populara.
Asa se explica de ce Sfantul Vasile apare in constiinta crestinilor ca un mare sfant luptator impotriva duhurilor necurate si ca un mare iubitor si impartitor de dreptate. Chipul acesta de luptator si de judecator este zugravit, in colinde, intr-un mod surprinzator de original. In iconografia ortodoxa, in zugraveala bisericilor, Sfantul Vasile nu este reprezentat ca un sfant militar, ca Sfantul Gheorghe de pilda. Colindele ni-l infatiseaza insa pe Sfantul Vasile si ca pe un sfant militar, calare pe un cal plin de spume, inarmat cu ghioaga si arcul stramosesc. Acest lucru isi are explicatia, credem noi, intr-o contaminare a colindei cu balada. Se stie ca acesta doua stiluri sunt apropiate. Cercetatorii pot pot urmari motive de balade in colinde, si invers. Amintim, in treacat, de Miorita. Fragmente intregi din aceasta balada nemuritoare se gasesc si in colinde. Exista deci imprumuturi de motive in genurile de creatie populara apropiate. In cazul nostru, chipul luptatorului si al judecatorului este redat in colinde aproape la fel ca si in balade. Numai ca in colinde eroul nu mai este ca in balade, panduru, sau haiducul, ci sfantul. Sfantul se lupta pentru desavarsirea sa si a aproapelui, pentru sfintenia si pentru dreptatea lui Dumnezeu in lume.
Iata un colind din regiunea Ploesti. Gazda se uita pe fereastra:
"Si-l vazu pe Sfant Vasile
Pe-un cal negru, alb in spume
Si cu ghioaga franta-n mina.
Eu cu Iuda m-am batut;
M-am batut si l-am batut;
Tot Iuda m-a biruit;
Mi-a luat luna cu lumina
Si soarele cu lumina
Si campul cu florile
Si cerul cu stelele.
- Taci, Vasile, Sfant Vasile,
Ca-i trimite pe Ilie
Cu traznet si cu manie."
Am aratat mai sus cum Sfantul Vasile, in ierarhizarea populara a sfintilor, este asezat alaturi de Sfantul Petru. Iata cum Sfantul Vasile este incarcat chiar cu atributele Sfantului Petru de portar si pazitor al raiului. In aceasta ipostaza Sfantul Vasile se lupa cu Iuda. De fapt, credem ca poporul, in colindul pomenit, face aluzie la insusirile de mare luptator si aparator al dreptei credinte, de care a dat dovada Sfantul Vasile.
Prin rapirea stralucirii soarelui si lunii, precum si a obiectelor sfintite din rai se intelege pierderea harului dumnezeiesc in urma caderii in pacatul stramosesc.
Imaginea Sfantului Vasile calare, proprie in iconografia bisericeasca mai mult Sfantului Gheorghe, o mai gasim si in alte colinde. De pilda, Sfanta Fecioara sade intr-un leagan impletit in sase vite, coase si:
"Se uita-ntre icoane,
Ca vine Sfantul Vasile
Pe-un cal negru, plin de spume."
sau:
"Iata vine Sfant Vasile
Pe-un cal negru, alb in spume,
Cu sulita-n mana dreapta,
Scaunel de judecata,
De judeca florile
Ce-au facut miroasele.
Numai floarea soarelui
Si cu spicul graului
Sed in poarta raiului."
Iata-l pe Sfantul Vasile judecatorul florilor. Faptul, nelipsit de gingasie si gratie, merita retinut si precizat. Sa mai dam, insa, cateva exemple.
"In seara de Sfant Vasile
Cate flori sunt pe pamant
Toate merg la juramant
Numai floarea Pastelui
Sade-n poarta raiului
Si judeca florile..."
sau in alta colind:
"Seara Sfantului Vasile,
Pe poteca lunecoasa
Nemerii la asta casa.
Dar in ea cine-mi se afla?
Sfant Vasile, Sfant Vasile.
Si judeca pamantul,
Pamantul si cu cerul,
Pamantul cu florile
Si cerul cu stelele..."
De data aceasta suntem pusi de colinde in fata unei probleme nu tocmai asa usor de rezolvat: Sfantul Vasile ne apare ca judecatorul cosmosului, intelegand pamantul cu florile si cerul cu stelele. Judecata are loc in seara de Sfant Vasile.
Avem inaintea ochilor, o judecata de proportii cosmice, o adevarata "eshatologie-cosmica". Nu numai omul trebuie sa dea socoteala de faptele sale, cum suna invatatura crestina, ci, dupa credinta populara exprimata in colinde, natura intreaga (pamantul cu florile si cerul cu stelele) este chemata la judecata.
Legatura intre om si firea inconjuratoare nu se sfarseste astfel pe planul acesta natural, ci apare, desigur transfigurata, si pe planul spiritual.
Cu alte cuvinte, si natura este inzestrata cu anumite potente spirituale, pe care trebuie sa le implineasca, fiind, intr-un fel sau altul, raspunzatoare de insusirea sau pierderea lor. Fireste, energiile necreate ale lui Dumnezeu se revarsa si asupra naturii, nu numai asupra omului. De altfel, omul are misiunea ca prin munca lui sa sfinteasca natura inconjuratoare. La randul ei, natura este constransa sa nu cada in paragina, sa nu-si piarda "miroasele", adica posibilitatile, mai precis, calitatile ei superioare. Desigur, de acest lucru este responsabil omul, in primul rand.
Dar sa revenim. Departe de noi gandul de a da o legitimitate dogmatica credintei populare. La judecata de apoi se prezinta numai omul. Posibilitatea unei judecati de apoi de proportii cosmice este deci exclusa de eshatologia ortodoxa, nu insa si de imaginatia populara.
Cum ramane atunci cu credinta populara? Raspunsul la aceasta intrebare este legat de felul cum a fost asimilata de poporul dreptcredincios cultura biblica, si mai ales invatatura crestina ortodoxa. Poporul nostru dreptcredincios isi insuseste corect eshatologia crestina, dar nu se margineste numai la atat, ci o extinde de la om la cosmosul intreg. Este aici o depasire, o largire a perspectivelor eshatologice crestine, ceea ce dovedeste din partea credinciosilor nostri un dezvoltat simt eshatologic.
Pericliteaza, oare, aceasta depasire, dogma ortodoxa? Raspunsul este categoric: nu. Aceasta viziune eshatologica nu este in stare sa genereze vreo schisma in cadrul ortodoxiei noastre populare, neavand nici o paternitate, ea pierzindu-se in anonimat. Aceasta viziune poate fi socotita cel mult un joc al imaginatiei populare, o apocrifa pioasa pe marginea credintei celei adevarate .
O nedumerire se iveste, insa, cu privire la persoana judecatorului. Cine investeste pe marele ierarh capadocian cu aceasta putere?
Noi stim ca la sfarsitul lumii, atunci cand va fi "coada veacului", cum spun colindele, omenirea va fi judecata de Domnul nostru Iisus Hristos, insotit de cei doisprezece ucenici ai Sai.
Nedumerirea formulata mai sus poate fi explicata numai prin marea incredere pe care credinciosii nostri o acorda Sfantului Vasile. Faima autoritatii sale, prestigiul sau moral, identificarea absoluta cu virtutea dreptatii, au constituit temeiurile pentru investirea Sfantului Vasile cu aceasta virtute suprema.
Desigur, de aici nu se poate trage concluzia ca Sfantul Vasile cel Mare sau credinciosii nostri uzurpa dreptul de judecator al Mantuitorului si al Apostolilor Sai. Nu. Concluzia este alta si ea se refera la insemnatatea deosebita de care se bucura Sfantul Vasile in ochii credinciosilor nostri.
De altfel, Sfantul Vasile cel Mare nu apare ca judecator al oamenilor, ci colindele ni-l arata in primul rand ca impartitor de dreptate in lumea delicata a florilor. Ierarhul capadocian indeplineste aceasta calitate de judecator - nu ca estet, ci ca sfant. Credinciosii nostri ilustreaza astfel insusirile morale ale Sfantului, printr-un fapt plin de gratie, ca acela al judecatii florilor, ceea ce ne arata ca personalitatea Sfantului Vasile se implineste nu numai sub categoria severului si austerului, ci si sub aceea a frumosului.
Sfantul Vasile cel Mare mai este reprezentat de colinde si ca plugar, ca agricultor
Se stie ca de ziua Sfantului Vasile, copiii si flacaii romani merg din casa in casa cu "plugusorul" sau cu "plugul cel mare". Datina este indeajuns de cunoscuta pentru a insista acum asupra detaliilor etnografice. Originea datinei nu este insa lamurita, definitiv. Vechimea ei trece de pragul crestinismului. Caracterul ei agrar ne determina sa o legam de sarbatoarea batranului Saturn, care, la origine era considerat ca zeu al semanaturilor. Nu este exclusa posibiliatea ca aceasta datina sa fie chiar autohtona si sa reprezinte o actiune magica privitoare la menirea unui an nou pricopsit in roade, si cereale bogate. Venind in contact cu datina romana inchinata lui Saturn, datina autohtona s-a pastrat, insa cel care ara si seamana acum este "Badica Traian" cuceritorul Daciei, a carui amintire a ramas pana astazi in, multe din plugusoarele noastre.
"Dar in necontenita curgere a vremurilor, stravechea datina agrara a suferit o noua schimbare, esentiala, din partea crestinismului. In forma aceasta, transformata de crestinism, am mostemit-o noi, romanii. Din cuprinsul datinei au disparut sensurile magice. Se cunoaste rostul graului si al painii in crestinism. Tocmai pe acest rost este axat plugusorul crestin. Colindatorii, plugarii cei mititei, izvodesc la ferestrele gazdelor o adevarata poveste a painii. De la arat si semanat si pana la cules si macinat, sunt trecute in revista, toate fazele muncii agricole a graului. Dar cel care ara si seamana nu mai este batranul Saturn de odinioara si nici chiar "Badica Traian". Pe coarnele plugului apasa acum, cu tarie, Sfantul Vasile cel Mare...
Iata cum rostesc micutii colindatori:
Intr-o zi de dimineata
S-a sculat Sfantul Vasile !
Si-a plecat la arat
Cu plug cu doisprezece boi...
Sau: A venit Sfantul Vasile intr-o sfanta joi
Cu plugu cu doisprezece boi
Sa are campul in crucis si curmezis...
Intr-un plugusor din Moldova, Sfantul Vasile tocmeste pe un baiat din sat la arat. Venind la camp cu demincare, Sfantul Vasile a gasit plugul stricat. Necajit, Sfantul Vasile drege fiarele plugului, la fierar, apoi:
Sfantul Vasile cel Mare este asezat in colinde dupa Mos Craciun, langa Sfantul Petru, de-a dreapta Maicii Domnului sau locuind chiar in aceeasi casa cu Dumnezeu. Tot de aici, din colinde, am vazut cum Sfantul Vasile este infatisat ca luptator, judecator al florilor si chiar ca plugar.
Dupa colindele romanesti, Sfantul Vasile cel Mare nu apare numai pe plan ceresc, traind in lumea sfintilor, ci si pe plan pamantesc, traind si plugarind in lumea noastra, asemenea plugarilor nostri. Aceasta actualizare a Sfantului Vasile din lumea cereasca in lumea pamanteasca isi are desigur talcul ei.
Legatura spirituala intre Sfantul Vasile cel Mare si credinciosii nostri ortodocsi poate fi lamurita prin ceea ce se numeste "Comuniunea sfintilor", adica prin legatura care exista intre Biserica triumfatoare din cer si Biserica de pe pamant.
Impacand supranaturalul cu naturalul intr-o unitate superioara de existenta, Sfantul Vasile cel Mare este prezent, dupa credinta ortodoxa exprimata de colindele romanesti, si in lumea cereasca si, in lumea pamanteasca, bucurandu-se, dupa vrednicie, si aici si dincolo, de aceeasi sfanta cinstire.
Desigur, Sfantul Vasile cel Mare poate fi intalnit si in alte domenii ale folclorului romanesc. O cercetare in acest sens ar intregi imaginea sfantului, pe care noi am conturat-o, pentru cititorii nostri, numai in cadrul colindelor religioase romanesti.
Gheorghe Alexe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.