Introducere

In general, orice taina are nu doar un sens si un aspect particular, ci ea are si un aspect comunitar. Ea nu priveste numai pe primitorul ei luat izolat, ci are rezonanta si in jurul sau, asupra comunitatii in care a primit-o si a carei lucrare este. Dintre toate tainele cea care prezinta cel mai evident aceasta infatisare comunitara este Sfanta Euharistie.

Impartasirea cu Isus Hristos in Sfanta Euharistie, pe langa aspectul prezentei lui Iisus Hristos in noi, asa cum a promis celor ce cred in El (Ioan 6, 66), are si un aspect comunitar-eclezial, fiind o incorporare desavarsita in Trupul cel tainic al lui Iisus Hristos, Biserica, extensiune a sa in umanitate, prin si in care oamenii devin madulare intime ale acestui Trup, pline de Iisus Hristos Cel inviat. "Euharistia se reveleaza din ce in ce mai mult astazi, in constiinta teologica moderna, ca fiind Taina Bisericii prin excelenta, taina in care Biserica se realizeaza, se recunoaste si se perpetueaza, ca locul si timpul adunarii credinciosilor lui Dumnezeu". Astazi noi redescoperim Euharistia, nu doar ca una dintre taine, ci ca pe Taina Bisericii prin excelenta adica taina in care Biserica este Biserica, taina in care Biserica ni se arata ca sacrament si in care Euharistia inglobeaza intreaga realitate a Bisericii, intr-o continua deschidere spre ceea ce nu poate fi exprimat niciodata pana la capat ori cuprins si definit prin simboluri.

Daca Botezul este inceputul incorporarii credinciosilor in Iisus Hristos, iar Mirungerea o accentuare a acestora, Euharistia realizeaza deplina comuniune cu Iisus Hristos, incorporarea desavarsita a credinciosilor in El, facandu-l pe om membru si madular deplin al Trupului Sau si realizand unitatea tuturor credinciosilor in Iisus Hristos si intreolalta.

Prezenta reala a lui Iisus Hristos in Sfanta Euharistie, nedespartit de Duhul este fundamentul Bisericii, in care Iisus Hristos, ca persoana dumnezeiasca, una cu Tatal si cu Sfantul Duh, aduna pe oameni in comuniunea Trupului Sau extins in lume, Biserica, Instituirea Sfintei Euharistii - centrul Cinei celei de Taina

Instituirea Sfintei Euharistii constituie centrul Cinei celei de Taina

Ea este istorisita si de Evanghelistii sinoptici (Matei XXVI, 26-29; Marcu XIV, 22-25 si Luca XXII, 16-20), precum si de catre Sfantul Apostol Pavel (I Cor. XI, 23-25), formand de la bun inceput centrul cultului crestin. Relatarea ei lipseste in Evanghelia a patra, caci Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan nu mai gaseste necesar sa repete, in scrierea sa, ceea ce se afla destul de clar si de complet in evanghelistii sinoptici si ceea ce se practica in chip uniform si constant in toate adunarile de cult ale comunitatilor crestine de la sfarsitul veacului apostolic.

De fapt, Sfantul Ioan a vorbit despre aceasta taina, cand a reprodus, indata dupa inmultirea painilor, cuvantarea Mantuitorului Iisus Hristos despre "painea vietii", adica despre impartasirea credinciosilor cu insusi Trupul si Sangele Sau (Ioan VI, 48), asa incat si pentru acest motiv nu mai avea nevoie sa revina asupra unui subiect atat de cunoscut. In completarea Evanghelistilor sinoptici, el noteaza asa incat doar faptul ca Mantuitorul Iisus Hristos, ramas numai cu cei unsprezece Apostoli dupa plecarea tradatorului Iuda, respira usurat, ca dupa eliberarea de o povara apasatoare si zice: "Acum s-a proslavit Fiul Omului si Dumnezeu s-a proslavit in El. Daca s-a proslavit Dumnezeu in El, si Dumnezeu il va proslavi pe El in Sine si indata il va proslavi" (Ioan XIII, 31-32). Prin aceste cuvinte, Mantuitorul face aluzie la moartea Sa pe Cruce, la inviere si la inaltare si incepe sa pregateasca pe ucenici pentru momentul despartirii.

Daca Sfantul Ioan Evanghelistul ar fi voit sa istoriseasca instituirea Sfintei Euharistii, de buna seama ca aici ar fi intercalat referatul sau. Instituirea Sfintei Euharistii este descrisa aproape cu aceleasi cuvinte si de catre Evanghelistii sinoptici si de catre Sfantul Apostol Pavel: "Deci mancand ei, a luat Iisus painea si multumind, a frant si a dat Ucenicilor zicand: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul si multumind, le-a dat lor zicand: Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi se varsa, spre iertarea pacatelor" (Matei XXVI, 26-28; Marcu XIV, 22-24; Luca XXII, 19-20; I Cor. XI, 23-25). Sfantul Apostol si Evanghelist Luca (XXII, 19) si Sfantul Apostol Pavel (I Cor. XI, 24) ne informeaza ca Domnul nostru Iisus Hristos, indata dupa cuvintele de instituire a Sfintei Euharistii, a adaugat: "Aceasta s-o faceti spre pomenirea Mea".

Concordanta dintre Sfantul Apostol si Evanghelist Matei, martor direct la Cina cea de Taina si Sfantul Apostol Pavel, care a primit dogma euharistica chiar de la Iisus Hristos, printr-o revelatie directa si personala - pe de o parte - si dintre Sfintii Apostoli si Evanghelisti Marcu si Luca, ucenici directi ai Apostolilor si martori ai traditiei si practicii Bisericii Primare - pe de alta parte - are o deosebita insemnatate, caci ne arata ca dogma euharistica n-a suferit niciun fel de evolutie in dezvoltarea vietii crestine si ca Biserica Ortodoxa a pastrat-o asa cum a primit-o dela insusi intemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos.

Cuvintele scripturistice despre instituirea Sfintei Euharistii constitue prin urmare un document istoric original, inzestrat cu puterea unei marturii directe, obiective si sincere despre originea si intelesul acestei Sfinte Taine. Aceste cuvinte ne arata ca, la Cina cea de Taina, Domnul Iisus Hristos a prefacut cu adevarat painea dospita (artos) in insusi Trupul Sau, iar vinul in insusi Sangele Sau, rostind pentru fiecare o rugaciune speciala si impartasind apoi cu fiecare pe ucenici. In noaptea cand a fost prins - deci cu o zi inainte de Pastile iudaic - Domnul Iisus Hristos a instituit asadar, o adevarata Sfanta si Dumnezeiasca Taina, oferind credinciosilor un nou si supranatural mijloc de comunicare, cuminecare si comuniune cu El.

Sfanta Euharistie nu este deci numai o comemorare istorica, un simplu simbol sau un simplu rit, dupa cum invata de obicei protestantii, ci constituie cu adevarat o Taina. Ea inlocuieste jertfele Vechiului Testament, Pascha iudaica si tot cultul Legii Vechi, inaugurand cultul cel desavarsit al religiei crestine. De aceea toate sfintele noastre slujbe s-au concentrat de la inceput in jurul Sfintei Liturghii, in cadrul careia se savarseste Jertfa si Taina Euharistica. In istorisirea instituirii Sfintei Euharistii, se disting doua momente diferite: momentul prefacerii si momentul impartasirii. Momentul prefacerii coincide cu rugaciunea speciala, rostita de Domnul nostru Iisus Hristos mai intai asupra painii si apoi asupra vinului. Prefacerea elementelor euharistice este deci anterioara impartasirii. Ea revendica si necesita o rugaciune anumita, Epicleza, pe care Biserica Ortodoxa o cunoaste din cele mai vechi timpuri si pe care liturghisitorul o rosteste totdeauna asupra cinstitelor Daruri. Dupa savarsirea prefacerii, Domnul Hristos ofera ucenicilor Sai nu paine si vin, ci insusi Trupul si Sangele Sau.

De aceea gresesc protestantii, care pun tot accentul numai pe momentul impartasirii si gresesc si romano-catolicii, care considera ca prefacerea elementelor euharistice nu s-a facut de Domnul Iisus Hristos in clipa binecuvantarii - care precede frangerea Trupului si distribuirea Sangelui Domnului - ci in momentul in care Mantuitorul Hristos invita pe ucenici sa se impartaseasca. Romano-catolicii gresesc de asemenea si cand impartasesc credinciosii lor laici numai cu Trupul Domnului Iisus Hristos, rezervand impartasirea cu ambele forme doar membrilor ierarhiei bisericesti. Nici Evangheliile sinoptice, nici cuvintele Sfantului Apostol Pavel nu pot fi invocate in sprijinul unor astfel de neintemeiate credinte ori practici. Ca atare, impartasindu-le viata dumnezeiasca. Trupul Euharistic al lui Iisus Hristos este comuniunea amandurora, reala a lui Iisus Hristos in Biserica Sa. De aceea "Euharistia este taina care cu adevarat transforma o comunitate umana in Biserica lui Dumnezeu si este criteriul ultim sau baza structurii ecleziale". In momentul impartasirii harului euharistic "ne asimileaza Lui, ne incorporeaza Lui si face din noi membre din ce in ce mai vii ale trupului Sau tainic". Domnul Iisus Hristos doreste sa faca din noi Biserica in care sa-si reverse dragostea Sa si de aceea ne aduna din toate partile imprejurul Sfintei Mese, ca sa realizeze din noi un singur trup care sa fie deopotriva al Lui si al nostru.

Euharistia - impreuna-impartasire cu Iisus Hristos.

Sensul curent si clasic al Euharistiei este comuniunea. Sfanta Euharistie ne comunica in chip tainic una si aceeasi viata dumnezeiasca, prin Iisus Hristos. "Acesta este in noi prin Trupul Sau, iar noi in El si prin El in Tatal". Prin aceasta se infaptuieste ceea ce remarca Sfantul Apostol Pavel: "Ca o paine, un trup suntem cei multi, caci toti ne impartasim dintr-o paine" (I Cor. 10, 17).

In actul comuniunii se produce o integrare speciala, pe care o obtine doar cel botezat si care praznuieste Euharistia, angajandu-se in intregime, in sensul comunitar al acestei Taine. Sfantul Ioan Gura de Aur intrebuinteaza mai multi termeni pentru a exprima ideea de comuniune. Unii redau mai mult participarea exterioara la masa Domnului, in timp ce altii exprima mai ales momentul intern al comuniunii.

Sfanta Euharistie este inainte de toate o particica de hrana desprinsa din trupul euharistic, este actul de consumare al acesteia, integrand subiectul in Trupul lui Iisus Hristos. Aceasta particica euharistica insa nu ramane o simpla participare pentru adevaratul crestin, ea merge mai departe, creand o comunicare profunda si generala cu Iisus Hristos. Este ceea ce subliniaza Sfantul Ioan Gura de Aur cand zice: "Painea pe care o frangem nu este ea comuniune cu trupul lui Iisus Hristos? De ce Sfantul Apostol Pavel n-a zis participare? Pentru ca el a vrut sa dea faptului o semnificatie mai mare si sa arate marea legatura de unire. Caci prin participare noi numai ne impartasim cu trupul lui Iisus Hristos, in timp ce prin unire noi suntem in comuniune cu El".

Frangerea painii este o comuniune personala cu Iisus Hristos: "Dupa cum acest trup se uneste cu Iisus Hristos, tot astfel noi ne unim cu El prin aceasta paine. Dar de ce Sfantul Apostol Pavel a adaugat: "Painea pe care noi o frangem". Este ceea ce se poate vedea intamplandu-se in Euharistie, nu pe cruce, unde se petrece contrariul. Dar ceea ce El nu a suferit pe cruce, sufera in producerea pentru tine si rabda ca sa fie frant pentru a-i umple pe toti".

In painea euharistica, toti crestinii formeaza o unitate, asemenea boabelor de grau in paine. In ea sunt adunate si stranse la un loc toate madularele Bisericii, dupa cum in paine sunt impreunate o multime de boabe de grau. Dar aceasta unitate, nu ramane doar simbolica, fiindca ea se arata in chip real prin mancarea Trupului lui Iisus Hristos si fiindca toti se satura din aceeasi paine, ei sunt cuprinsi prin aceasta impartasire obsteasca intr-o comuniune. Exista, de aceea, o paine si un singur Trup, adica o Euharistie si o Biserica. Iisus Hristos ne cuprinde pe toti, asa cum painea impreuna multimea boabelor de grau.

Primindu-L in noi pe Cel ce nu se imparte, noi formam un tot unic. Aceasta constiinta de sine a unitatii ecleziale a tuturor in Iisus Hristos euharistic, strabate ca un fir rosu intreaga traditie si gandire patristica, incepand cu Didahia, in care citim: "Cum aceasta paine era raspandita peste munti si adunata, a devenit una, astfel sa fie adunata si Biserica Ta, de la marginile pamantului in imparatia Ta. Adu-ti aminte, Doamne, de Biserica ta, si adun-o din cele patru vanturi, sfintita in imparatia Ta". Simbolismul atat de evocator al acestei rugaciuni euharistice va fi reluat si mult adancit de Parintii Bisericii.

In acest fel, Sfantul Ciprian al Cartaginei spune: "Cat este de puternica unanimitatea crestina, o arata destul de bine Tainele Domnului, caci atunci cand Domnul numeste Trupul Sau paine ce este facuta din multe boabe de grau reunite, El vrea sa arate ca intregul popor crestin pe care il poarta in El trebuie sa fie unit. Si cand numeste Sangele Sau vin, care fiind din numerosi struguri, nu constituie decat o singura bautura, el semnifica, de asemenea, ca turma, care suntem noi, nu este decat o unitate.

Fericitul Augustin aprofundeaza mult si cu multa virtuozitate semnificatia comunitara (ecleziala) a elemetelor euharistice, in catehezele sale, tinute credinciosilor. El se adreseaza, astfel celor nou botezati: "Vi se zice: trupul lui Iisus Hristos si voi raspundeti, Amin. Si fiti, deci, membre ale Trupului lui Iisus Hristos, pentru ca sa fie adevarat Amin-ul vostru. Si pentru ce acest mister este facut cu paine? Sa nu zicem nimic de la noi insine. Sa ascultam pe Apostolul, care, vorbind despre aceasta taina zice : Cei multi, toti suntem un singur Trup, o singura paine. Intelegeti si bucurati-va. Unitate, evlavie, dragoste. O singura paine! Si aceasta paine unica? Un singur trup facut din multi. Ganditi-va ca painea nu se face cu un singur graunte, ci cu mai multi. In timpul exorcismelor, voi erati intr-un fel, sub piatra de moara. In Botez voi ati fost imbibati cu apa, Duhul Sfant a venit in voi, precum focul ce coace coca. Fiti ceea ce voi vedeti si simtiti ceea ce voi sunteti. Cat priveste cupa, fratii mei, amintiti-va cum se face vinul. Multe boabe atarna intr-un ciorchine; dar vinul care curge din toti, se amesteca intr-o unitate. Astfel, Domnul a voit ca noi sa-I apartinem si El a consacrat pe altarul sau misterul pacii si unitatii noastre".

Sfanta Euharistie, prin elementele sale de paine si de vin, simbolizeaza unitatea Bisericii. Fiind Trupul si Sangele lui Iisus Hristos, pline de Duhul Lui, care este Duhul comuniunii, Euharistia realizeaza comuniunea si unitatea ecleziala a tuturor madularelor lui Iisus Hristos, realizeaza in mod plenar Biserica, ca Trup al lui Iisus Hristos din toti cei botezati si pecetluiti de Iisus Hristos in Duhul si prelungeste pe Iisus Hristos Cel comunitar si sobornicesc in fiecare madular al Trupului Sau. Caci, zice Sfantul Apostol Pavel: "Paharul binecuvantarii pe care-l binecuvantam, nu este oare impartasirea cu sangele lui Iisus Hristos? Painea pe care o frangem nu este oare impartasirea cu Trupul lui Iisus Hristos? Caci o paine, un trup suntem noi cei multi, caci toti ne impartasim dintr-o paine. (I Cor. X, 16-17). "Daca noi formam un singur trup pentru ca participam la aceeasi paine care este Trupul lui Iisus Hristos, este pentru ca aceasta paine euharistica, care este Trupul lui Iisus Hristos, face unitatea intregului Trup tainic, care este Biserica".

Sfantul Ciprian care a consacrat pagini nepieritoare unitatii Bisericii, se opreste si el in fata semnificatiei euharistice ce inchipuie unitatea in Iisus Biserica. Referindu-se la amestecul cu apa si vin din potir, zice: "Cand insa in potir vinul se amesteca cu apa, poporul se aduna cu Iisus Hristos si multimea credinciosilor se unesse si se impreuna cu Acela in care a crezut. Aceasta legatura si unire a apei si a vinului este asa de desavarsita in potirul Domnului, incat acea amestecare n-ar putea sa fie separata una de alta. La fel si Biserica, adica multimea adunata in Biserica, in care crede cu statornicie in mod fidel si ferm, nici un lucru nu va putea sa o separe de Iisus Hristos cu care ramane totdeauna legata printr-o dragoste nedespartita. Astfel si in potirul Domnului care o sfinteste, nu se poate oferi numai apa, dupa cum nici numai vinul simplu nu se poate, caci daca cineva ofera numai vinul, sangele lui Iisus Hristos, incepe sa fie fara noi, iar daca apa este singura, multimea incepe sa fie fara Iisus Hristos. Cand insa ambele se amesteca si se unesc prin impreunarea uneia cu cealalta, atunci se savarseste taina spirituala si cereasca". Astfel, Sfanta Impartasanie, prin insesi elementele materiale care o compun, semnifica comuniunea dintre Iisus Hristos si comunitatea Bisericii. Dar nu doar atat, ci realizeaza si desavarseste efectiv aceasta unire. Euharistia intruchipeaza atat unitatea ce trebuie sa fie intre trup si madulare, adica incorporarea noastra divina, insa este si un simbol al coincorporarii noastre umane, sau mai bine-zis, al sfintirii noastre prin aceasta biserica.

Constituirea Bisericii in ziua Cincizecimii este urmata imediat de revelarea naturii sale: "Si in fiecare zi, staruiau intr-un cuget... si, frangand painea..., luau impreuna hrana intru bucurie si intru curatia inimii" (Fapte II, 46). Viata credinciosilor dobandeste deci un stil euharistic comunitar: "Iar toti cei ce credeau erau laolalta si aveau toate de obste" (Fapte II, 44). In lumina Inaltarii si a Cincizecimii noi putem sa intelegem necesitatea si semnificatia epiclezei euharistice, a invocarii Duhului Sfant asupra Euharistiei, pentru ca inaltarea pune in lumina interventia epicletica a lui Iisus Hristos-Arhiereul, iar Cincizecimea manifesta implinirea acestei epicleze intr-o ambianta comunitara. Fara Sfanta Euharistie nu este posibila Biserica, fiindca numai Euharistia este aceea care uneste, fara sa dizolve si care extinde fara sa imparta ori sa desparta pe cei uniti cu Iisus Hristos, sau pe cei in care Iisus Hristos s-a facut hrana si bautura neimputinata. Caci nu ne putem uni cu Iisus Hristos, fara sa ne unim cu Trupul Sau Tainic.

Sfanta Euharistie in comunitatea teandrica a Bisericii

Sfintele Taine sunt centrul intregii vieti a Bisericii, ele sunt conditia indispensabila pentru cresterea Trupului tainic al lui Iisus Hristos. Tainele sunt "incheieturile" si legaturile care unesc Trupul lui Iisus Hristos, pornind din capul Lui (Coloseni II, 19), si prin aceasta unesc pe credinciosi, incat acestia sunt "ca un singur om", avand o singura inima si un singur suflet (Fapte IV, 32). Daca prin Botez credinciosul intra in comuniunea Bisericii, Euharistia, in schimb, il aseaza in insasi inima ei. Comuniunea desavarsita, realizata prin Euharistie, este subliniata mai ales de Dionisie Pseudo-Areopagitul. El se intreaba: "Din ce pricina caracterul de comuniune, ce-l au si celelalte Taine, este in mod special propriu Euharistiei si de ce se numeste ea in chip deosebit, comuniune si unire, desi orice lucrare sacramentala uneste vietile noastre cele impartite prin indumnezeirea cea uniforma iar prin unirea deiforma a celor ce sunt despartite, ne daruieste comuniunea si unirea cu Cel Unul?". Acest lucru se datoreste, desigur, locului deosebit pe care-l ocupa Euharistia intre celelalte Taine. Ea lucreaza in mod desavarsit la "unirea celui ce se sfinteste cu Cel Unul si produce in chip desavarsit comuniunea cu Dumnezeu..." .

Legata de Botez prin lucrarea ei de incorporare si de unire plenara cu Iiisus Hristos si precedata de Mirungere, Sfanta Euharistie este, prin excelenta, Taina comuniunii si unitatii ecleziale a crestinilor cu Iisus Hristos. Caci acum credinciosii nu se mai impartasesc numai de harul lui Iisus Hristos, participand numai la o anumita stare si lucrare mantuitoare din viata Lui, ci de Insusi Trupul Lui care devine in ei insisi izvor al tuturor energiilor divine, in calitate de trup inviat. Prin aceasta se realizeaza adevarata comuniune intre noi si Iisus Hristos. Sfanta Euharistie mijloceste nu numai harul Mantuitorului nostru Iisus Hristos (cum fac celelalte Sfinte Taine), care este puterea de viata ce uneste pe cei ce o primesc in trupul sau tainic.

Ea impartaseste pe insusi izvorul dumnezeiescului har, pe Mantuitorul Iisus Hristos, sub chipul painii si al vinului. Cu alte cuvinte, ea ofera prezenta personala in noi a Domnului Iisus Hristos si, odata cu aceasta, cea mai intima unire cu El, ofera posibilitatea maxima a unitatii crestine aici pe pamant. Ca atare, Sfanta Euharistie produce o atitudine sufleteasca de profunda hristoforie, rezultat al unirii intime cu Iisus Hristos, o caldura a prezentei euharistice a Domnului, in care credinciosii crestini se imbratiseaza in lantul de aur al iubirii divine. In Sfanta Euharistie, noi primim pe Iisus Hristos ca pe o hrana dumnezeiasca, ce ne introduce real in comuniune tainica cu Sine, prin puterea de asimilare a "painii ceresti". Comuniunea cu Iisus Hristos ce rezulta din aceasta, este o participare la viata Sa divina. Mantuitorul vrea sa stabileasca o unire intre noi si El, dupa chipul unitatii ce exista intre El si Tatal, si care este o unitate de viata perfecta. "Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in noi sa fie una" (Ioan XVII, 21). Or, in Euharistie "Iisus Hristos se imprima pana in trupul si sangele nostru, producandu-se o adevarata comuniune de trup si sange, purificate si penetrate de Duhul".

Pe de alta parte, fiind in comuniune cu trupul real al lui Iisus Hristos, noi suntem, in acelasi timp, in comuniune cu Trupul Sau tainic si, de aceea, comuniunea desavarsita realizata cu Iisus Hristos prin Euharistie, este si o comuniune deplina intre credinciosi. "Toti se intalnesc in acelasi Trup al lui Iisus Hristos, toti formeaza impreuna extinderea Trupului lui Iisus Hristos. In acest sens Euharistia este, prin excelenta, Taina unitatii". Unirea cu Iisus Hristos in Sfanta Euharistie este fundamentul si izvorul unei depline iubiri intre madularele Bisericii, caci toti membrii ei sunt "concorporali" nu numai cu Iisus Hristos, ci si intre ei. Fiecare traieste si simte viata celorlalti ca viata luminata de mintea Aceluiasi Hristos si sensibilizata si imputernicita spre bine de duhul Aceluiasi Hristos. Caci toti nu sunt numai inruditi, ci "concorporali" (Efes. III, 6), cu Iisus Hristos si intreolalta...".

Euharistia este Taina ce transforma comunitatea credinciosilor in Biserica si, prin aceasta, asigura unitatea lor si, de aceea, ori de cate ori ea este savarsita, unitatea Mantuitorului cu credinciosii Sai si prin aceasta unitatea credinciosilor intre ei insisi, este adusa la cea mai deplina manifestare a ei, intr-o dinamica permanenta si mereu noua a intalnirii lor cu Mantuitorul Iisus Hristos si a cresterii in El. Deci, comuniunea euharistica se realizeaza concomitent in doua sensuri: pe de o parte vertical, adica prin unirea credinciosilor cu Iisus Hristos, pe de alta parte orizontal, adica prin unirea credinciosilor intre ei in Biserica, prin Iisus Hristos. Aceasta distinctie se face mai mult din punct de vedere teoretic, deoarece din punct de vedere practic este vorba de o singura relatie cu dublu aspect, fiindca prezenta lui Iisus Hristos in noi inseamna, in acelasi timp, si prezenta noastra in Trupul Lui, in Biserica.

Pe plan vertical "unirea cu Mantuitorul nostru Iisus Hristos in Sfanta Euharistie este o unire deplina si desavarsita, tocmai pentru ca El nu mai este lucrator in noi doar prin energia adusa in noi de Duhul Sau, ci cu Trupul si cu Sangele Lui, imprimate in trupul si sangele nostru. Iar unde este Trupul si Sangele Sau, este prezent si lucrator in mod deplin insusi subiectul lor. Deci Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, ca subiect al Trupului si Sangelui Sau, se face prin Sfanta Euharistie si subiect direct al sangelui si trupului nostru, cu care sunt unite intim Trupul si Sangele Sau, ce au dat prin aceasta calificarea lor trupului si sangelui nostru, imprimandu-se in ele si care si-au unit lucrarile si simtirile lor cu lucrarile si cu simtirile trupului si sangejui nostru.

Iar intrucat si fiecare din noi suntem subiect al trupului si sangelui nostru, si al lucrarilor penetrate de trupul si lucrarile lui Iisus Hristos, noi ne aflam impreuna subiect cu Iisus Hristos, al trupului nostru devenit si trupul Lui sau al trupului Lui devenit si trupul nostru". Prin intimitatea si comuniunea aceasta desavarsita cu El, noi traim starile, simtirile si lucrarile lui Iisus Hristos si El le traieste pe ale noastre, patrunse de ale Lui. "De acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine", a spus Sfantul Apostol Pavel (Galateni II, 20). Unirea deplina intre Iisus Hristos si noi, realizata prin Sfanta Euharistie, este marturia supremei iubiri a Lui fata de noi. In acest sens Sfantul Ioan Gura de Aur spune : "Iisus Hristos a facut aceasta ridicandu-ne la o mai mare iubire fata de El si aratand iubirea Lui fata de noi, nu a dat numai sa-L vada celor ce doresc, ci sa-L si atinga, sa-L si manance, si sa se uneasca cu El, implinind toata dorinta".

In virtutea cuminecarii dupa vrednicie in Sfanta Taina a Euharistiei, cu Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos, Acesta petrece in noi si noi petrecem in El (I Ioan II, 6, 8). Astfel, intre Iisus Hristos si credinciosii cuminecati cu vrednicie se infaptuieste o unitate deplina. In momentul in care si noi il primim in trupurile noastre numai exterior si vizibil, suntem multi si deosebiti unii de altii, pentru ca in fiinta noastra suntem cu Iisus Hristos asa de uniti si intrepatrunsi, incat nu mai distingem unde sfarsim noi si unde incepe El. Sfantul Chiril al Ierusalimului spune ca atat de mult ne-am unit cu El, incat avem comun acelasi trup si sange.

In Sfanta Euharistie ne-am facut concorporali si consangvini cu El. Prin impartasirea curata si frecventa cu Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos, noi primim puteri datorita carora se innoieste intreaga noastra viata si se adanceste pana la deplinatate unirea noastra cu Mantuitorul Iisus Hristos. Aceasta unitate personala cu Mantuitorul Hristos, savarsita de Sfanta Euharistie, este subliniata in modul cel mai pregnant posibil de catre Nicolae Cabasila astfel: "Iisus Hristos devine mai intim noua decat ne suntem noi. Caci ceea ce este in Iisus Hristos este al nostru, mai mult decat ceea ce ne este personal. Ceea ce este in Iisus Hristos este al nostru, pentru ca noi am devenit madularele Sale si copiii Sai si pentru ca noi ne impartasim cu trupul, cu sangele si cu duhul Lui...". "Iisus Hristos este mai inrudit cu noi decat ne sunt parintii nostri insisi - caci prin Sfanta Impartasanie "se face intre noi si Mantuitorul nostru o legatura mai stransa decat cea de zamislire intre noi si parinti. El ramane vesnic in noi, unit cu noi si ne face tot mai vii si mai tari..." Unindu-ne in mod desavarsit cu Mantuitorul Iisus Hristos, ne unim deplin si cu toti "fratii nostri in Hristos", cu care devenim un singur trup, trupul tainic al Domnului Iisus Hristos. "In fata Sfantului Potir nu sunt oameni separati, ci unicul Trup al lui Iisus Hristos, Biserica, prin Sfanta Euharistie infaptuindu-se real posibilitatea data in Taina Botezului, de a trai toti o viata unica in Iisus Hristos".

Sfanta Euharistie reda in chip deplin ideea comuniunii desavarsite de a exista intre crestinii din toate timpurile si locurile. Ea alcatuieste nu doar punctul culminant al vietii crestinului singular, ci si punctul central al vietii Bisericii, ca si comunitate. Fiecare element component al Trupului lui Iisus Hristos pastreaza prin El legatura cu toti ceilalti, caci Trupul si Sangele Lui circula si ramane in fiecare din partile acestui intreg. Asa dupa cum intr-un lant, fiecare inel se afla in interiorul celorlalte, tot astfel si crestinii in Biserica, fiecare este prins de ceilalti si este cuprins de celalalt si in toti, ca in unul singur, se afla Mantuitorul Iisus Hristos. El intra si poposeste in casa fiecaruia, sau le ofera tuturor o incapere comuna, impartasindu-ne cu El, formam acelasi trup tainic al Bisericii, caci, asa dupa cum nu exista decat un singur Hristos si o paine euharistica, tot in acest fel nu poate sa existe decat o singura Biserica, in care se extinde Acelasi Iisus Hristos. Euharistia este (re)sursa si temelia trairii noastre cu Iisus Hristos in Biserica. Ea este fundamentul pe care se inalta edificiul Bisericii, este cel mai puternic element ce sustine si strabate aceasta uriasa constructie comunitara. Iata cu cata claritate infatiseaza Sfantul Chiril al Alexandriei acest aspect: "Caci binecuvantandu-i intr-un trup, adica al Sau, pe cei ce cred in El, prin impartasirea tainica, ii uneste cu Sine si intreolalta. Caci cine ar desparti si ar scoate din unitatea naturala pe cei legati prin trupul sfant cel unul, in unitatea cea cu Iisus Hristos? Caci daca toti ne impartasim dintr-o paine, toti alcatuim un trup.

Pentru ca nu se poate imparti Iisus Hristos. De aceea este numita Biserica si trup al lui Iisus Hristos, iar noi madulare in parte, dupa cugetarea Sfantului Apostol Pavel (Efes. V, 30). Caci uniti fiind toti in Iisus Hristos prin Sfantul Trup, deoarece L-am luat pe Cel Unul si neimpartit in trupurile noastre, suntem madulare proprii Lui, mai mult decat noua insine... Iar daca suntem uniti intreolalta in Iisus Hristos si nu doar unul cu altul, ci si cu El, Cel ce se afla in noi, prin Trupul Sau, cum nu este limpede ca suntem toti una si intreolalta cu Iisus Hristos? Caci Domnul Hristos este legatura unitatii, fiind Acelasi si Dumnezeu si om". La fel, Sfantul Ioan Damaschin remarca pe drept cuvant, ca Dumnezeiasca Euharistie "se numeste (si) cuminecatura si este adevarat, fiindca prin ea ne cuminecam cu Iisus Hristos, devenind partasi Trupului si Dumnezeirii Lui. Prin ea ne cuminecam si ne unim unii cu altii, pentru ca ne impartasim dintr-o singura paine si devenim toti un Trup (I Cor. X, 16-17 ; Rom. XII, 5), si un sange al lui Iisus Hristos si membri unii altora (Rom. XII, 5), ajungand toti impreuna Trup al lui Iisus Hristos" (I Cor. XII, 27).

De aceea, credinciosii care nu participa efectiv la Taina Comuniunii, nu sunt legati ontologic de Iisus Hristos si nici integrati pe deplin in inima Bisericii. Ei sunt coardele de vita in care nu mai curge seva de viata din radacina butucului si care, deci, se usuca, pentru a- fi taiate si aruncate in foc (Ioan XV, 1-6). Ideea aceasta era atat de vie si de puternica in antichitatea crestina, incat credinciosii care nu participau la serviciul euharistic erau considerati ca excluzandu-se singuri din comunitatea bisericeasca (excomunicare). De ce? Pentru ca, de fapt, unitatea Bisericii in pluralitatea membrilor ei se atinge in punctul ei culminant, manifestandu-se in mod vizibil tocmai in timpul sinaxei euharistice, intai prin unitatea de credinta (Efes. IV, 5), marturisita in simbol (crez), iar apoi prin actul impartasirii. De aceea, pana astazi, semnul si pecetea integrarii cuiva in Biserica (dupa botez) si al integrarii in unitatea ei (la reprimirea celor excomunicati sau a apostatilor), este tot comuniunea liturgica, impartasirea, adica primirea la Taina Euharistica.

Despre Biserica si Euharistie

Sfanta Euharistie fiind savarsita in Biserica si de catre Biserica, avand deci un profund caracter eclezial, la randul ei, ea constituie, face Biserica, Trupul comunitar-sobornicesc al lui Iisus Hristos. Printr-o simultaneitate si o reciprocitate ce tine de paradoxul si sublimul inefabil al realitatii dumnezeiesti atotcuprinzatoare, Biserica face Euharistia si Euharistia face Biserica. Asadar, in Sfanta Euharistie se realizeaza cu adevarat Biserica, in intelesul ei de Trup tainic al Domnului Hristos, si aici pulseaza in chipul cel mai puternic viata ei. Biserica este prin excelenta euharistica, iar Euharistia este prin excelenta bisericeasca (eclesiologica), fiindca ea este in chip indisolubil legata de viata Bisericii. Biserica si Euharistia (comuniune), sunt, cu alte cuvinte, doua lucruri ori notiuni strans legate una de alta: nici Euharistia nu exista in afara Bisericii, dupa cum nici Biserica nu poate fiinta fara Euharistie.

"Nu este vorba de doua realitati diferite, din care una, Euharistia, are in sine chipul Bisericii, dupa care Biserica se modeleaza. Euharistia semnifica Biserica sau o are imprimata in ea, pentru ca este Biserica in potenta, sau pentru ca Biserica nu este decat Euharistia ori trupul si sangele Domnului Iisus Hristos, materializate, concretizate si extinse in credinciosi. Domnul Iisus Hristos tinde sa se daruiasca credinciosilor si sa-i prefaca in Trupul Sau extins, cum acestia se doresc dupa El si dupa calitatea de trup extins al lui Iisus Hristos. Precum Euharistia se infaptuieste prin doua miscari convergente, prin oficierea darurilor si prin venirea Duhului, tot in acest fel se implineste si daruieste Biserica: prin Euharistia ce se daruieste (si) prin credinciosii ce o primesc in baza credintei lor depline in Iisus Hristos".

Biserica se formeaza ca trup alcatuit din credinciosii carora li se daruieste Iisus Hristos in mod desavarsit in Sfanta Euharistie, dar care, din puterea daruirii lui Iisus Hristos se daruiesc si ei unii altora, intr-o miscare de continua convergenta si unificare. In acest sens Biserica este plina de Euharistie, de Trupul lui Iisus Hristos, intr-o permanenta daruire de sine si, prin aceasta, intr-o miscare de unificare a credinciosilor cu Sine si unul cu altul, infaptuita de catre Domnul nostru Iisus Hristos si prin puterea lui Iisus Hristos. Cu toate ca prin Sfanta Euharistie Biserica isi gaseste consolidarea ei culminanta ca Trup tainic al Domnului Iisus Hristos, totusi trebuie sa se tina seama ca de Sfanta Euharistie se pot impartasi numai cei botezati si unsi cu Sfantul Mir si odata cu aceasta, deveniti madulare ale Bisericii, chiar daca nu deplin inchegate.

De aceea nu se poate defini Biserica numai ca o comunitate euharistica, cum face teologul rus Nicolae Afanassieff si nici numai ca un popor al lui Dumnezeu, constituit exclusiv prin Botez (protestantii) ori prin Botez si Confirmare (catolicii). Euharistia realizeaza incorporarea plenara a omului in Iisus Hristos, ca madular al Trupului Sau, inceputa prin Botez si pecetluita prin Taina Ungerii cu Sfantul Mir. Ea realizeaza impreuna-zidirea crestinilor in Iisus Hristos, Biserica, dar a acelora ce sunt botezati si pecetluiti de Iisus Hristos cu Duhul Lui. Prin urmare, Biserica este o comunitate soborniceasca sacramentala. Si este sacramentala pentru ca ea este o comunitate euharistica. Caci daca nu exista Biserica, nu exista comunitate sacramentala, in afara Comuniunii Euharistice, spre care se indreapta Botezul si Mirungerea, si de la care primesc putere ori sens toate celelalte Taine. Dar nici Sfanta Euharistie si nici celelalte Sfinte Taine nu exista fara ministerul sacramental al Episcopului si nici in afara Bisericii. Nu se poate socoti ca comuniunea stransa in jurul episcopului care hirotoneste pe preotii ce savarsesc Euharistia, este toata Biserica. Ci Biserica este comunitatea sacramentala universala. Deoarece asa cum preotii depind de episcop prin hirotonia lor, tot astfel si episcopul depinde de totalitatea episcopatului Bisericii intregi, prin hirotonia si comuniunea cu ea. Deci si credinciosii isi datoreaza bunurile spirituale primite, comuniunii cu Biserica intreaga. Prin Sfantul Duh dobandit in Taina Mirungerii sunt legati direct de tot episcopatul Bisericii, punandu-se in relief ca Duhul ii uneste cu Biserica intreaga, si ca El este al Bisericii intregi. De aceea si Sfanta Euharistie savarsita de preoti si impartasita celor unsi cu Sfantul Mir, intemeiaza nu numai o comunitate locala, ci comunitatea larga a Bisericii universale....

Comunitatea este inchegata ecleziologic prin Sfanta Euharistie, dar Biserica nu este numai un rezultat al Euharistiei, al Tainelor, ci o conditie a lor, ele fiind articulate in Iisus Hristos, prezent in Biserica prin Duhul Sfant, ultimul criteriu al adevarului, caci dupa Sfantul Irineu de Lyon, "Unde este Biserica este si duhul lui Dumnezeu iar unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este si Biserica si tot harul. La Duhul este adevarul". Biserica si Euharistia se intalnesc in iubirea lui Iisus Hristos, ca expresie autentica iubirii intratrinitare. "Dumnezeu este iubire" (I Ioan IV, 8), iar credinciosii se impartasesc cu jertfa lui Iisus Hristos, ca expresie a iubirii prin care Iisus Hristos a "castigat" Biserica Sa (Fapte XX, 28).

Impartasindu-se de Iisus Hristos, ne impartasim si de iubirea Lui, ca manifestare a iubirii Sfintei Treimi. Drept urmare, prin iubirea euharistica Biserica se manifesta ca o realizare a acestei iubiri in comuniunea membrilor ei. Sfanta Euharistie apare astfel ca o taina a iubirii ce marturiseste despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi, prin jertfa Fiului Sau pentru mantuirea noastra ; iar aceasta marturisire are, in acelasi timp, si semnificatia unei chemari adresata noua de a iubi pe Tatal, prin Fiul si prin madularele Trupului al carui Cap este Fiul, deci de a pune in lucrare iubirea noastra. In felul acesta Euharistia marturiseste despre iubire, chemand-o. Marturia o face prin Iisus Hristos, iar chemarea este adresata tuturor credinciosilor si cu deosebire celor randuiti prin hirotonie sa oficieze Sfanta Euharistie. Anticiparea instituirii Preotiei s-a facut la instituirea Euharistiei, pentru ca preotul este inainte de toate cel care are misiunea apostolica de a proclama: Cuvantul s-a facut trup si puterea Preoteasca de a atesta: "Acesta este Insusi Trupul si Sangele Domnului". Savarsind Euharistia, nu "in persona Christi", ci "in nomine Christi", el transforma adunarea credinciosilor in sinaxa euharistica, manifestare plenara a Bisericii lui Dumnezeu, care a primit puterea de a adresa Tatalui Epicleza.

Concluzii

Sfanta Euharistie nu este numai mijlocul unirii noastre cu Iisus Hristos, ci si scopul, telul si dovada deplinei uniri cu El. La aceasta deplina unire cu Iisus Hristos nu putem ajunge insa fara sa fim una in marturisirea credintei celei adevarate. Aceasta se vede destul de clar in savarsirea Sfintei Liturghii, in care inainte de a ne impartasi cu Trupul si Sangele Domnului Iisus Hristos, ne rugam pentru ajungerea la unitatea de credinta, zicand: "Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim. - Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita", dupa care urmeaza Simbolul Credintei. Nu putem lua parte la aceasta comuniune euharistica daca nu am ajuns mai intai la unitatea de credinta. Sirul de cereri inainte de impartasire se incheie cu cererea pentru realizarea unitatii de credinta: "Unirea credintei si impartasirea Sfantului Duh, cerand...".

Comuniunea euharistica implica deci, unitatea sau comuniunea credintei intregi, convingerea ca in Sfanta Euharistie ne impartasim cu insusi Trupul si Sangele lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul si credinta despre Biserica, ca unitate ontologica profunda a crestinilor cu Iisus Hristos si intreolalta in Iisus Hristos, datorita Sfantului Duh. Fara unitatea credintei realizata mai intai, nu poate avea loc comuniunea euharistica. Tendinta manifestata in ultima vreme de unele cercuri ecumeniste, ce recomanda comuniunea chiar si in lipsa unei unitati de credinta nu poate fi acceptata. Euharistia nu creeaza unitatea fara voia persoanelor, ci realizeaza aceasta, folosindu-se si de acordul liber al credinciosilor, manifestat in marturisirea aceleiasi credinte.

Unitatea in credinta pregateste pe credincios pentru comunitatea euharistica, iar aceasta intareste si sustine unitatea in credinta intre una si cealalta, este o legatura si un acord perfect caci, dupa marturia Sfantului Irineu "invatatura noastra este in acord cu Euharistia iar Euharistia la randul ei intareste invatatura". Intercomuniunea ce se urmareste si se practica astazi intre diverse Biserici si comunitati ecleziale, altele decat Biserica Ortodoxa, este o comuniune euharistica lipsita de fundamentul credintei, o "comuniune mai mult formala, sentimentala, intercrestina" si intr-un cuvant, o "necomuniune". Graba de a ajunge la unitatea euharistica, oricand si oriunde nu face decat sa minimalizeze valoarea Sfintei Euharistii. In schimb, Biserica Ortodoxa este numai pentru comuniunea euharistica reala obiectiva, care este precedata si statornicita pe comuniunea plenara in credinta, exprimata prin comuniunea deplina si desavarsita a iubirii. De aici exigenta si responsabilitatea Bisericii in istorie fata de ereziile care sau rupt de misterul divin al Bisericii. Dogmele sale sunt in primul rand afirmatii ce priveste mantuirea omului, obiceiul lor este sa elibereze chipul original al lui Iisus Hristos, adevarul, de distorsiunile unor erezii, pentru a ajuta comunitatea Bisericii sa pastreze invatatura corecta despre Domnul Hristos si prin urmare viata ca prezenta a lui Mantuitorului Iisus Hristos in Biserica.

Drd. Stelian Gombos

• Impartasirea continua cu Sfintele Taine - Recenzie
  Publicat in : Religie
• Sfintele Taine si Ierurgiile Bisericesti
  Publicat in : Dogma
• Sfintele Taine in viata Bisericii
  Publicat in : Dogma
• Sfintele Taine si simbolurile neoprotestante
  Publicat in : Dogma
• Sfintele Taine din Biserica si din afara ei
  Publicat in : Dogma