Maica Domnului, de-a dreapta Fiului ei, Dreptul Judecator

Maica Domnului, de-a dreapta Fiului ei, Dreptul Judecator Mareste imaginea.

Dogma teotokologică are şi o dimensiune eshatologică, ce derivă din aspectul eshatologic al dogmei hristologice. Aşa cum slava dumnezeiască a Mântuitorului lisus Hristos se va arăta deplin la a doua Sa venire, când va judeca lumea, tot astfel şi slava Maicii Domnului se va descoperi atunci celor ce acum o mărturisesc prin credinţă.

Prin faptul că, după credinţa dintotdeauna a Bisericii, împărăteasa cerului şi a pământului va sta la judecata universală de-a dreapta Sa confirmă rolul ei de mijlocitoare, care atunci va lua sfârşit, aşa cum însăşi mântuirea subiectivă a credincioşilor va înceta, cei drepţi dobândind cununile răsplătirii cereşti.

In acel ceas înfricoşător al Judecăţii, Maica Domnului împreună cu Sfântul loan Botezătorul vor sta de faţă în calitatea lor de martori ai întrupării Fiului lui Dumnezeu, implicit al jertfei Lui pentru omenire, pe baza cărora Mântuitorul a primit de la Tatăl toată Judecata. Cei drepţi vor înţelege atunci într-un mod superior vrednicia Maicii Domnului, Cea care şi atunci va continua să arate către Fiul ei, aşa cum a făcut în viaţa sa pământească dar şi de-a lungul întregii istorii a Bisericii. Ei o vor simţi ca Mamă spirituală, de la care primesc aceeaşi iubire pe care a primit-o însuşi Fiul ei, Dumnezeu-Omul, şi pe care ea va continua s-o manifeste în vecii nesfârşit?

Dacă drepţii vor strălucii atunci ca soarele In împărăţia lui Dumnezeu, cu cât mai mult Maica Domnului, care nu se desparte nici un moment de Soarele cel înţelegător, Raza Tatălui, din care izvorăşte lumina cea neîriserată. Dar nu numai credincioşii mântuiţi se vor bucura de comuniunea desăvârşită cu Maica Domnului şi împreună cu ea de unirea desăvârşită cu Hristos, ci şi Maica Domnului va privi spre ei cu bucuria cu care l-a privit pe lisus Hristos şi la naşterea Sa, în peştera Betleemului, dar mai ales la învierea Sa cea din morţi. Sfinţii şi drepţii se vor împărtăşi atunci, prin puterea Duhului Sfânt, Care se va odihni în ei, cum S-a odihnit peste Hristos ca om de la Botez, de toată cunoştinţa duhovnicească a Maicii Prea Sfinte, pe care ea însăşi a câştigat-o în sine, prin cuprinderea Celui necuprins.

Chiar dacă mijlocirea va înceta, întrucât toţi au intrat în odihna Stăpânului, iubirea Maicii-Fecioare, unică prin profunzimea, curăţia şi tăria ei, nu va înceta să-i cuprindă pe toţi câţi l-au mărturisit pe Hristos Mântuitorul ca pe Fiul ei dumnezeiesc, născut în timp, şi ca pe Fiu al Tatălui, născut din veşnicie.

Cei ce nu vor moşteni împărăţia cerurilor, cei aşezaţi în stânga Dreptului Judecător se vor înfricoşa nu numai de faţa Lui, din care va ieşi lumina arzătoare a dreptăţii Lui, dar şi de prezenţa Sfintei Cruci, mărturie a Jertfei Lui de pe Golgota şi de prezenţa Prea Sfintei Maici a Domnului, fiindcă vor conştientiza mult prea târziu pentru a mai putea fi mântuiţi, că au ignorat şi au respins iubirea ei, aşa cum au ignorat sau au respins iubirea atotmilostivului Dumnezeu. Văzând-o strălucind în lumină, ei nu vor mai avea cuvânt de apărare a necredinţei sau îndoielii lor, fiindcă Maica Domnului va mărturisi şi atunci, cum face şi acum, prin credinţă, realitatea incontestabilă a întrupării, expresie supremă a iubirii de oameni a Fiului lui Dumnezeu, lisus Hristos.

Dacă s-a afirmat că sfinţii vor judeca lumea în sensul că faptele tuturor vor fi raportate la faptele de credinţă şi iubire ale sfinţilor, care au putut fi săvârşite de aceştia în istoria zbuciumată a omenirii, aceasta înseamnă că în primul rând Maica Domnului este cea mai îndreptăţită persoană umană să participe la judecarea faptelor tuturor oamenilor, fiindcă ea a arătat, în mod desăvârşit până unde poate fi ridicată, prin Duhul Sfânt dar şi prin efort propriu, umanitatea care ascultă şi trăieşte în Hristos. Faptele ei de supremă ascultare, jertfă şi slujire vor demonstra atunci că vocaţia oamenilor era să împlinească ceea ce Fiul lui Dumnezeu le-a cerut tuturor, adică să renască prin apă şi prin Duh, la o viaţă înnoită cu Dumnezeu, săvârşind fapte de dreptate, adevăr şi iubire. Dacă n-au făcut aceasta, faptele sfinţilor şi îndeosebi ale Maicii Prea Sfinte, vor fi, în acel ceas, mustrătoare şi judecătoare ale deşertăciunii vieţii lor pământeşti.

Preot prof. dr. Stefan Buchiu

Maica Domnului, Editura Sigma
 

Pe aceeaşi temă

11 August 2023

Vizualizari: 1880

Voteaza:

Maica Domnului, de-a dreapta Fiului ei, Dreptul Judecator 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE