Religiile monoteiste si crestinismul
Crestinismul nu este singura religie teista, care se refera la existenta unui singur Dumnezeu, principiu creator, revelator, proniator, pe baza unor revelatii divine pastrate in scrieri sacre. Exista religii, credinte si sisteme religioase care au in centrul lor credinta intr-o realitate divina transcendenta, absoluta, cu caracter personal sau impersonal, careia i se atribuie diverse nume sau personificari, realitate ce poate fi cunoscuta pe multiple cai. Aceasta realitate divina ultima, transcendenta si imanenta in acelasi timp, poate fi numita si invocata ca Iahve-Domnul Savaot (iudaism), ca Alah - islamism, ca zeitate intreita : Osiris, Isis, Horus (religia egiptenilor), ca divinitate compusa : Brahma, Vishnu si Shiva (religia Trimurti, a indienilor), ca principiu universal care guverneaza intreaga ordine creata si umanitatea (religiile asiatice orientale), ca principiu al armoniei cosmice (budism), ca legea sau Calea suprema (taoism), ca prezenta a divinului in natura (Shinto) etc.
Crestinismul are caracterul sau propriu, atat in ce priveste continutul revelatiei divine, cat si perspectiva religioasa asupra realitatii istorice, umane. Acest caracter nu poate fi invocat nici pentru a motiva un antagonism contra celorlalte religii, nici pentru a propune un sincretism teologic artifical.
Elementele proprii crestinismului :
a. Revelatia divina personala in istorie. Dumnezeu insusi Se reveleaza in persoana istorica a lui Iisus Hristos. Cunoasterea lui Dumnezeu e bazata pe actele Sale revelatoare in istorie, pe experienta personala a acestor acte. Pentru celelalte religii "revelate", Dumnezeu vorbeste prin profeti, trimite mesajul Sau printr-un "instrument", intr-un anumit spatiu si timp.
b. Dogma intruparii. Dumnezeu este o fiinta in trei persoane, din care una Se intrupeaza, ia trup uman, istoric, pe care-l transfigureaza, in centrul crestinismului sta credinta ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu (cf. I Ioan 2, 22 ; 3, 23 ; 4, 15 ; cf. Matei 16, 16), trimis de Tatal ca "mantuitor al lumii" (cosmos) (I Ioan 4, 14).
c. Misterul lui Dumnezeu cel intreit. Dumnezeu Se reveleaza ca treime de persoane, deoarece in constitutia si fiinta Sa este un Dumnezeu personal. Cele mai multe religii orientale au accentuat dimensiunea de mit a lui Dumnezeu, deoarece pentru ele absolutul este o transcendenta impinsa la extrem, incat isi pierde caracterul personal. De unde, o teologie prea "negativa" si simbolica, o mentalitate religioasa care se exprima numai in paradoxuri si mituri (la extrema cealalta sta mentalitatea prea rationalista).
Problema este cum se trateaza teologic aceste religii si sisteme religioase care dau lui Dumnezeu diverse nume si ii atribuie multiple sensuri ? Ce sugereaza aceste religii, in special cartile lor sacre, pentru interpretarea crestina a lui Dumnezeu, pentru sensul crestin al mantuirii, pentru teologia crestina ? Cum se trateaza "teologic" aceste revelatii ? Cum se trateaza istoria unica a lui Hristos in istoria mantuirii propusa de aceste religii ?
Aceste religii teiste si universaliste (iudaism, islamism, hinduism, budism, religiile africane etc.) nu numai ca nu pun la indoiala existenta unui Dumnezeu transcendent - ultima realitate care transcende fiinta fara nume - ci si-au formulat propria lor teologie, sub forma de definitii metafizice si explicatii ale fiintei ultime, precum si o spiritualitate care e bazata pe experienta lui Dumnezeu ca ultimul, sau Altul.
Pentru credinta religioasa, istoria este un mediu al prezentei si actiunii lui Dumnezeu. In felul acesta, crestinismul poate colabora cu aceste religii in multe domenii practice sociale : dreptatea, pacea, libertatea.
Pavel n-a ezitat sa predice intelectualilor din Atena - care venerau un "Dumnezeu necunoscut", ca, ei crestinii adora un Dumnezeu care este inima intregului univers. "In El noi traim si ne miscam si suntem" (Fapte 17, 28). Crestinismul apostolic si patristic s-a acomodat in contextul mentalitatii ebraice din Palestina, al iudaismului elenistic si lumea greco-romana. Teologia si exegeza crestina au fost determinate de timp si loc, de contextul cultural si situatia istorica a celor ce au facut experienta lui Dumnezeu in intalnirea cu Hristos.
Fireste, exista diferite conceptii si idei false despre fiinta lui Dumnezeu in multe credinte si speculatii zis religioase. Vechiul si Noul Testament se ridica viguros impotriva politeismului si idolatriei (Deut. 5, 7-9; Fapte 7, 41-43).
-
Comunitatea umana in crestinism
Publicat in : Dogma -
Credinta in viata de apoi in crestinism
Publicat in : Editoriale -
Cunoastere si simbol in crestinism
Publicat in : Editoriale -
Conceptia despre fapte in Hinduism si Crestinism
Publicat in : Editoriale -
Crestinism si gnosticism
Publicat in : Religii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.