Universul si cerul au un inceput din nimic si sunt finite (dar fara limite spatio-temporale)
Stiinta a descoperit adevarurile despre Univers sustinute de teologii ortodocsi. Sfantul Ioan Damaschin, vorbeste in secolul al VII-lea despre un Univers sferic (inchis si marginit de Dumnezeu) aflat in miscare de expansiune in celebra lucrare Dogmatica afirmand ca “toti care au spus ca cerul este sferic sustin ca el se departeaza in chip egal de la Pamant si in sus si in laturi si in jos” [1], iar „cerul este totalitatea zidirilor vazute si nevazute... si spunem ca la facerea universului am primit si facerea cerului, despre care filosofii pagani, insusindu-si invatatura lui Moise, spun ca este o sfera” [2].
Universul.
Dumnezeu este creatorul a tot ceea ce exista, intrucat “Cu Cuvantul Domnului cerurile s-au intarit si cu Duhul gurii Lui toata puterea lor”[5]. Astfel, Dumnezeu care „tine toate cu cuvantul puterii Sale”[6], are Cuvantul (Logosul) Lui care exista doar in El si este limitat (doar cauzal prin nastere) doar de El. Dumnezeu ”a zidit lumea din nimic”[7] si trebuie sa “intelegem ca s-au intemeiat veacurile prin cuvantul lui Dumnezeu, de s-au facut din nimic cele ce se vad”[8] si „cerurile de acum si Pamantul sunt tinute prin acelasi Cuvant”[9] al lui Dumnezeu. El este Cel ce a „intemeiat cerurile … El a tras bolta cerului peste fata adancului ”[10]. Asadar Dumnezeu este atemporal si creeaza totul (timpul, spatiul si Universul) prin Logos.
Noi stim ca Universul este in miscare, cu alte cuvinte este limitat (de inceputul lui, de legile care guverneaza miscarea etc.), prin urmare Universul este in Dumnezeu, iar cand spunem in nu trebuie sa gandim spatio-temporal ci cauzal. Universul are un inceput din nimic pe care stiinta il numeste Big bang (Marea explozie) iar Sfanta Scriptura il numeste Creatie (Facere). Spatiul si timpul au un inceput al existentei lor la Big Bang, tot din nimic evident. Legile stiintei care guverneaza Universul au si ele un inceput tot la Big bang, deci stim cel putin o limita a Universului, cea de inceput. Dar sa ramanem la prima limita deocamdata si sa ne multumim doar cu aceasta, intrucat am vazut ca Universul e limitat, prin urmare retinem ca si tot ceea ce exista in Univers este limitat. Spre exemplu planeta Pamant a fost facuta mai tarziu de Creator (in raport cu Universul si unele stele), din materia (pamantul) existent in Univers[11].
Stiinta descopera ordinea, ecuatiile care guverneaza creatia irationala (adica materia si energia), intelepciunea cu care Creatorul a facut si guverneaza Universul, intrucat legile pe care le descopera stiinta, sunt aceleasi peste tot in Univers[12] si cu aceasta suntem toti de acord acum la inceput de mileniu trei, iar noi „trebuie sa nu ne departam de gandul cel curat, ci sa marturisim ca toate sunt guvernate si tinute prin puterea ziditorului”[13].
Universul are un inceput si deci trebuie sa fie cineva fara de inceput (adica atemporal), care a creat inceputul (timpul) si acest Univers caruia ii poarta de grija prin legile care le-a pus sa-l guverneze. Creatorul spune “Eu am facut Pamantul si omul de pe el Eu l-am zidit. Eu cu mainile am intins cerurile si ...dau porunca”[14] la tot ceea ce exista in Univers, iar ecuatiile stiintei ne dezvaluie tocmai aceasta ordine “dupa masura omeneasca, care este si a ingerului”[15]. Doar Creatorul Universului este fara limite pentru ca el este facatorul acestora. Numai Dumnezeirea este necircumscrisa[16] (nelimitata adica infinita) si prin urmare cu neputinta de a fi cunoscuta de o existenta din Universul limitat. Universul si tot ceea ce exista sunt in Dumnezeu dupa cum spune si Sf. Pavel ca „de la El si prin El si intru El sunt toate”[17] cate exista „caci in El traim si ne miscam si suntem”[18]. Reamintesc ca nu trebuie sa gandim spatio-temporal in afara Universului ci doar cauzal. Mai apoi, in secolul VII, Sf. Ioan Damaschin, intarind aceasta afirmatie, ne invata ca Dumnezeirea “pe toate le umple si nu este cuprinsa de nimic, ba mai mult, ea cuprinde Universul, il tine si il domina. Strabate toate fiintele fara sa se intineze, este mai presus de toate, este in afara de orice fiinta, pentru ca este suprafiintala, mai presus de cele ce sunt”[19]. Prin urmare, noi putem cunoaste Universul acesta limitat (de Dumnezeu) atat cat ne este noua cu putinta, pentru ca si noi oamenii suntem in Univers si limitati de el. Dumnezeirea este insa inefabila, incognoscibila si incomprehensibila (fiind de neinteles este deci mai presus de cunoastere si de exprimare) pentru ca, dupa cum precizat, doar ea este infinita.
Noi stim ca Universul este in miscare[20]. Dumnezeu fiind Creatorul spatiului si timpului in care este posibila miscarea si deci schimbarea, este mai presus de toate acestea (adica nu putem afirma ca Dumnezeu sta sau se misca). Cand spunem ca Universul este in miscare, iar spatiul si timpul sunt relative si in legatura directa cu Universul influentandu-se reciproc (adica nu exista spatiu si timp „in afara” Universului), cineva ne-ar putea intreba: in ce se misca atunci Universul? Noi vom raspunde ca Universul exista (si implicit se misca) in Dumnezeu, fiind limitat cauzal de Dumnezeu, dupa cum am precizat mai sus. Retinem deci, ca miscarea este posibila doar unde exista spatiu si timp (adica numai in Univers). Asa cum am spus, schimbarile presupun o existenta legata cel putin de timp.
Dumnezeu nu a vrut sa ne lase in completa necunoastere, pentru ca a sadit in noi dorinta de cunoastere. Noi putem sa-l cunoastem pe Creator atat cat ne este noua cu putinta din natura, prin intermediul stiintei. Ne minunam de legile stiintei pe care le descoperim si astfel vedem pe Creator indirect, prin creatia Lui. Vedem ca tot ce exista in Univers asculta de legile stiintei puse de Creator.
Acest Univers are un sfarsit iar apoi Dumnezeu va face altul nou.
Sfantul Apostol Pavel ne aminteste ca psalmistul adresandu-se Creatorului spune: “Dintru inceput Tu, Doamne, Pamantul l-ai intemeiat, si lucrul mainilor Tale sunt cerurile. Acelea vor pieri, iar Tu ramai si toate ca o haina se vor invechi; si ca pe un vesmant le vei strange si ca o haina vor fi schimbate. Dar Tu acelasi esti si anii Tai nu se vor sfarsi”[21]. Proorocul Isaia afirma si el ca “toata ostirea cerului se va topi, cerurile se vor strange ca un sul de hartie si toata ostirea lor va cadea cum cad frunzele de vita si cele de smochin”[22], “cerurile vor trece ca un fum”[23], iar prin „ostirea cerului”[24] intelegem galaxiile (stelele etc.) din Univers. Iata ca psalmistul, proorocul si apostolul neamurilor sustin acelasi adevar, ca Universul acesta asa cum il stim acum, va avea un sfarsit. Mantuitorul Hristos Iisus intareste aceasta cand spune “cerul si Pamantul vor trece”[25] caci „soarele se va intuneca si luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cadea din cer si puterile cerurilor se vor zgudui”[26] urmand apoi “innoirea lumii”[27] atat a celei vazute cat si a celei nevazute (Universul). Iar Sfantul Apostol Petru vorbind despre sfarsitul acestui Univers (precum si al legilor care-l guverneaza) si despre Universul cel nou care va fi, spune: “Cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzand, se vor desface, si Pamantul si lucrurile de pe el se vor mistui. ...Cerurile, luand foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! Dar noi asteptam, ...ceruri noi si Pamant nou”[28]. Sfantului apostol si evanghelist Ioan Teologul i-au fost revelate in vedenie cele viitoare si a “vazut cer nou si pamant nou. Caci cerul cel dintai si pamantul cel dintai au trecut; si marea nu mai este”[29], deoarece Dumnezeu a spus: “Eu voi face ceruri noi si pamant nou. Nimeni nu-si va mai aduce aminte de vremurile trecute si nimanui nu-i vor mai veni in minte”[30].
Pamantul creatie in Univers.
Scriptura nu afirma ca planeta Pamant ar fi in centrul Universului si nici ca Pamantul ca planeta ar fi prima creatie a lui Dumnezeu in Univers, caci “la inceput Dumnezeu a facut cerul si Pamantul”[31] exact in aceasta ordine, intai Universul si apoi materia din Univers si planeta Pamant in Univers. Conform Sfintei Scripturi, Dumnezeu “spanzura Pamantul pe nimic”[32]. Dumnezeu vorbind despre Pamant prin gura Proorocului David spune “Eu l-am intarit pe stalpii lui”[33] iar Sf. Ioan Damaschin, in secolul al VII-lea d.Hr., continuand invatatura scripturii despre Pamant spune ca numim “puterea de sustinere a lui stalpi”[34]. Astazi stim cu certitudine ca planeta noastra (ca de altfel toate celelalte din sistemul nostru solar) este tinuta pe orbita de forta gravitationala a Soarelui, dar se cuvine sa retinem ca in invatatura Sfintilor Parinti, stalpii care reprezinta ceva material sunt asociati cu putere care nu este ceva material (sau energetic), ci mai de graba o forta. Vom detalia acest subiect in capitolul urmator.
Scriptura afirma fara echivoc ca planeta Pamant este sferica, vorbind despre „rotundul pamantului”[35]. Astfel, si proorocul Isaia ne spune despre Dumnezeu ca “El sta in scaun deasupra cercului pamantului”[36].
Dumnezeu ii reaminteste omului ca atunci cand fost facuta planeta Pamant (din materie, care este numita de scriptura pamant), deja existau in Univers alte stele si fiinte spirituale (rationale), spunand “Unde erai tu, cand am intemeiat Pamantul? Spune-Mi, daca stii sa spui. Stii tu cine a hotarat masurile Pamantului sau cine a intins deasupra lui lantul de masurat? in ce au fost intarite temeliile lui sau cine a pus sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului, atunci cand stelele diminetii cantau laolalta si toti ingerii… Ma sarbatoreau?”[37].
Astfel, daca ne vom intreba „Cine a masurat apele cu pumnul si cine a masurat pamantul cu cotul? Cine a pus pulberea pamantului in banita si cine a cantarit muntii si vaile cu cantarul? ”[38] pentru ca Pamantul sa fie situat la distanta potrivita de Soare, adica in „zona verde” unde este posibila viata, raspunsul este unul singur: Dumnezeu, intrucat „El privea pana la marginile pamantului si imbratisa cu ochii tot ce se afla sub ceruri, Ca sa dea vantului cumpana si sa chibzuiasca legea apelor”[39], „El a pus hotar marii, ca apele sa nu mai treaca peste tarmuri si … El a asezat temeliile pamantului”[40]. Deci Dumnezeu este cel care a facut toate legile Universului pentru ca toate se poata exista armonios.
Pamantul, Soarele, luna, planetele, stelele, celelalte corpuri ceresti precum si plantele, animalele si oamenii, sunt facute din aceeasi materie existenta in Univers, Sfanta Scriptura revelandu-ne ca “luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om”[41]. Astfel Sfanta Scriptura afirma fara echivoc ca diferența intre om si animale nu este nicidecum trupeasca (fiziologica) ci doar de natura spirituala, intrucat doar sufletul omului are spirit (adica este rațional, ganditor) deci doar omul are minte, animalele sunt doar inteligente. Exista si inteligenta artificiala de altfel, dar nu exista gandire (ratiune) artificiala, insa nu vom intra in amanunte acum.
Eugen Gantolea
[1]Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea a II-a, cap 6.
[2]Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea a II-a, cap 6.
[3] Pildele lui Solom 8,31.
[4] Isaia 40,22.
[5] Psalmul 32,6.
[6] Evrei 1,3.
[7] Solomon 11,17.
[8] Evrei 11,3.
[9] 2 Petru 3,7.
[10] Pildele lui Solomon 8,27.
[11] Iov 38,4-7.
[12] Postulatele Teoriei Relativitatii – Albert Einstein
[13] Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea a II-a, cap 10.
[14] Isaia 45,12.
[15] Apocalipsa 21,17.
[16] Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I, cap 13.
[17] Romani 11,36.
[18] Faptele Apostolilor 17,28.
[19] Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I, cap 8.
[20] Edwin Hubble a descoperit in secolul XX ca universul este in miscare.
[21] Evrei 1,10-12; Psalmul 101,26-28;
[22] Isaia 34,4.
[23] Isaia 51,6.
[24] Facerea 2,1.
[25] Matei 24,35; 5,18; Marcu 13,31; Luca 21,33.
[26] Matei 24,29; Marcu 13,24-25; Luca 21,26.
[27] Matei 19,28.
[28] 2 Petru 3,10-13.
[29] Apocalipsa 21,1.
[30] Isaia 65,17.
[31] Facerea 1,1; 2,1.
[32] Iov 26,7.
[33] Psalmul 74,3.
[34] Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea a II-a, cap 10.
[35] Pildele lui Solom 8,31.
[36] Isaia 40,22.
[37] Iov 38,4-7.
[38] Isaia 40,12.
[39] Iov 28,24-25.
[40] Pildele Lui Solomon 8,29.
[41] Facerea 2,7.
Eugen Gantolea
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.