Sfantul Nicolae Cabasila, diplomat important al Imperiului Bizantin, orator stralucit, talcuitor de seama al Sfintelor Taine ale Bisericii, s-a nascut la Tesalonic in jurul anului 1322. A studiat la cele mai bune scoli din vremea sa, bucurandu-se de dascali de renume: Dorotei Vlates, Isidor Buheiras, viitorul patriarh al Constantinopolului (1347-1350) si Nil Cabasila, mai tarziu episcop al Tesalonicului (1361-1363). A fost prieten cu Sfantul Grigorie Palama. Este cel care a marturist ca „viata in Hristos“ poate fi traita si de crestini in lume, nu doar de monahi. Cinstirea sa ca sfant a fost statornicita in anul 1983.

Invatatura Sfantului Nicolae Cabasila despre unitatea Bisericii

Sfantul Nicolae Cabasila, traitor in vremea Sfantului Grigorie Palama, vorbind despre sfintirea sfantului prestol, ce are loc la tarnosirea sfintei biserici, si legand aceasta lucrare de binefacerea pe care o aduce vietii in Hristos, el infatiseaza cele trei axe principale ale vietii duhovnicesti, care alcatuiesc si ethosul bisericesc al celor ce sunt madularele Bisericii.

El spune ca factorii care alcatuiesc unitatea Bisericii sunt trei, constituind axele vietii duhovnicesti. Unul este sfantul prestol, al doilea episcopul si al treilea, sfintii. Intre cei trei factori exista o minunata unitate. Sfantul prestol este afierosit de catre episcop, caci intr-adevar episcopul asaza sub prestol moastele sfintilor mucenici. Aceasta arata ca prestolul, episcopul si sfintii alcatuiesc axele unitatii Bisericii si ale vietii duhovnicesti ale celor ce sunt madularele Bisericii. Prestolul este "inceputul oricarei randuieli sau slujbe" si temeiul si radacina tuturor Tainelor. Pe prestol se savarsesc slujbele cele fara de sange si, desigur, dumnezeiasca Euharistie, centrul vietii duhovnicesti crestine. Arhiereul miruie sfantul prestol, iar acesta "prin oarul lui Dumnezeu este in stare a primi" mirul. Astfel, ungerea cu sfantul mir care, in afara de om, nu mai e primita de nici o alta parte a firii decat de sfantul prestol, "conduce la Iisus", dupa cum spune Sfantul Dionisie Areopagitul. Prestolul este mana lui Hristos.

Episcopul binecuvanteaza si sfinteste sfantul prestol, caci el este taina prezentei lui Hristos in chip vazut. In timpul afierosirii slujitorul e imbracat in vesmant alb, caci el preinchipuie "prestolul in forma omeneasca". Faptul ca in slujba sfintirii arhiereul ingenuncheaza si intoarce curatirea asupra sa inchipuie faptul ca "face din sufletul sau salas lui Dumnezeu, iar in inima ii ridica un prestol". Pictorii au obiceiul sa zugraveasca dupa o schita. Arhitectii isi fac si ei mai intai o schita in minte si apoi o traseaza cu mana. La fel fac toti mestesugarii. Deci, si arhiereul devine o prefigurare a prestolului. El insusi este prestol si templu al lui Dumnezeu si de aceea afieroseste prestolul.

Moastele sfintilor care se asaza sub prestol sunt in stransa legatura cu afierosirea prestolului. Puterea prestolului este sfantul mir. Deci, si materia care il primeste trebuie sa fie vrednica de el. Acelasi lucru e adevarat si in ce priveste moastele sfintilor. "Nimic nu-i mai inrudit cu lucrarea sfanta a Tainelor lui Hristos decat mucenicii." Mucenicii sunt legati de Hristos prin trup, duh si felul mortii, caci au suferit moarte muceniceasca pentru slava lui Dumnezeu. De aceea moastele sfintilor mucenici, inainte de a fi asezate sub Sfanta Masa, sunt tinute pe Sfantul Disc, care este locul Mielului.

Exista o legatura intre acesti trei factori. Centrul este Hristos. Prestolul este mana lui Hristos, episcopul este taina prezentei lui Hristos in chip vazut, iar sfintii sunt madularele Trupului lui Hristos. Cele trei se afla intr-o minunata unitate. Prestolul nu poate fi inteles fara episcop si sfinti. Episcopul nu poate fi inteles despartit de prestol si de dumnezeiasca Euharistie, centrul Tainelor si, la fel, nici sfintii nu pot fi intelesi despartit de prestol si episcop. Ruperea echilibrului acestor trei centre ale vietii bisericesti nu mai tine de ethosul ortodox si cugetul Bisericii. Biserica Ortodoxa are adevarul si pentru ca se sprijina pe aceste trei centre ale vietii duhovnicesti. Ereticii au risipit unitatea Bisericii pentru ca unii dintre ei nu au luat in seama pe sfinti, iar altii au pretuit prea putin prestolul si, indeobste, viata sacramentala a Bisericii.

Insa si toti ortodocsii care risipesc unitatea arata ca le lipseste sobornicitatea, ca sunt stapaniti de pareri eretice. Unii iau parte la Taine si mai ales la dumnezeiasca Euharistie, dar nu recunosc pe episcopi si sfinti. Iar altii iubesc pe sfinti, cercetand toate locurile unde se afla sfinte moaste, insa nu iau in seama episcopii si nu iau parte la dumnezeiasca Euharistie. Asemenea cazuri nu tin de ethosul ortodox.

Ca incheiere, putem spune ca, dupa invatatura Sfintilor Parinti, daca Biserica este Trupul lui Hristos si este una, inseamna ca acest Trup si Biserica cea una este Biserica Ortodoxa.

Este o mare cinste sa fii ortodox. Dar aceasta cinste trebuie deslusita si traita ca o mare raspundere. Biserica are adevarul, singura putinta de calauzire a omului catre indumnezeire. Insa cinstea nu e un drept mostenit, ci inseamna si presupune mare straduinta spre a o trai in viata de zi cu zi. Existenta unui adevarat ortodox este legata de viata rastignita. Trebuie sa avem teologia Bisericii, dar si viata Bisericii. Aici se potriveste cuvantul patristic: "Da sange si ia duh".

Mitropolitul Hierotheos Vlachos