Iluminismul contemporan sau

Despre pretinsa descoperire a ramasitelor pamantesti ale Mantuitorului

Pana la Renastere omul isi cerea scuze zilnic in fata lui Dumnezeu pentru existenta sa; dupa Renastere, Dumnezeu isi cere scuze zilnic in fata omului pentru ca exista. Sunt reflectiile filozofului Nae Ionescu, iubit profesor al elitei intelectuale romanesti a sec. al XX-lea (Petre Tutea, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt).

Intoarcerea omului spre sine din drumul spre Dumnezeu isi are radacinile in mandria omului, izvorata din necredinta si nejustificata pretentie de (auto) indumnezeire nu prin participare harica, ci prin intelectul ce poate substitui, chiar depasi divinitatea. Cresterea omului cu valoare de constanta (la nivel de descoperire si inventie) elogiaza puterea omului autonom, facandu-l sa uite ca toate descoperirile sunt binecuvantari divine, licariri de intelepciune picurate de Dumnezeu in chipul Sau mundan. Masura, sistemul de referinta al omului nu trebuie sa fie tot omul, caci cresterea este oprita din fasa; raportarea se face la metafizic, la Dumnezeu. Nu se poate iesi dintr-o groapa adanca (lumea contingenta) prin propriile puteri ori prin metode sau intrajutorare reciproca, ci prin bunavointa Cuiva de deasupra, Dumnezeu. E principiul revelatiei si al invitatiei divine la ek-statis.

Or, dictonul iluminist "Omul e masura tuturor lucrurilor" reierarhizeaza raportul om-Dumnezeu. Nu Dumnezeu descopera, ci omul inventeaza. Pragmatismul propus omului rupe legatura religioasa, promovand deismul, ca maxima larghete a omului "binevoitor" cu existenta lui Dumnezeu. Dar nimic nu e nou! Motto-ul acesta a fost elaborat in perioada pre-socratica, de catre Protagoras.

Si iata ca, noul vechi apare: am descoperit ramasitele celui ce a fost Iisus, fiul lui Iosif. O noua descoperire rastoarna a "n"-a oara principiile crestinismului. Un mormant cu zece sarcofage descoperit in Talpiot (la S de Ierusalim-Israel) cuprinde cateva nume biblice: Isus, ludah, Mariamne, privite ca argumente favorabile asertiunii unei vieti obisnuite a Fiului lui Dumnezeu, sot si tata, muritor de rand. Toate acestea, cumulate cu alte cateva argumente sustinute ("Evanghelia lui Iuda", "Codul lui da Vinci") au nemasurata putere de a rasturna istoria, adevarul, credinta a un sfert din populatia pamantului. Contraargu-mentele, la o asa diafana sustinere, tin de minimul bun-simt, de genul: "Evanghelia lui Iuda" n-a fost a lui luda pentru ca el s-a sinucis; evangheliile au fost scrise la paisprezece ani de la inaltarea Domnului.

La nivel istoric, mormantul descoperit langa Ierusalim a odihnit in ultimii doua sute de ani multi adormiti, iar inscriptiile gasite au nume foarte comune in Israel. Mai mult, daca ar fi fost ingropata familia Domnului Iisus, osuarul lui Iosif, tatal, nu exista, lucru inexplicabil pentru autenticitatea mormantului unei familii intregi. Marturiile biblice atesta ca Iisus a fost ingropat intr-un mormant al lui Iosif din Arimateea (cf. Mt 27,60), loc devenit astazi Biserica invierii. Marturia o dau si dusmanii Mantuitorului, romanii si preotii templului din Ierusalim. Ei au platit dupa inviere pe pazitori sa minta ca trupul lui Hristos a fost furat, iar piatra nu facuse pesemne nici un zgomot cand ar fi fost mutata.

Pentru ca impietatea acestui om sa fie vadita, trupul Domnului Hristos (persoana cu stare financiara slaba, fara a se bucura de un mormant ca cel din Talpiot, accesibil celor cu venituri cel putin medii), nu a fost ingropat in sicriu, ci a fost infasurat in giulgiu (marturia mironositelor, a lui Iosif din Arimateea) si asezat intr-o stanca scobita, iar nu intr-un cosciug. Argumentele istorice se impletesc sublim cu cele biblice, relevand adevarul dumnezeirii Domnului Hristos.

Pentru a afla identitatea unei persoane, este nevoie de o portiune din ramasitele acesteia, pentru proba ADN. Praful de oase aflat in osuare nu poate arata nici macar daca o persoana e barbat sau femeie, cu atat mai mult este insuficient pentru stabilirea identitatii. Nici probele cu izotopul C14 nu au fost efectuate pentru ca osuarele (opt dintre ele) au fost imediat inchise. Cercetatorul autentic respecta probele stiintei dar se raporteaza dintotdeauna la transcendent, stiind ca stie prea putin ori nimic (Platon). Sentimentul limitarii deschide perspectiva cunoasterii prin smerenie.

Chiar daca astfel de "descoperiri" poate ca n-ar trebui luate in seama, socotim necesar ca ele sa fie probate, nu omise, pentru ca greselile sa nu capete constanta, stiind ca daca noi vom tacea, "pietrele vor striga" (Lc 19,40). Probabil ca din nestiinta, indemn demonic ori nebunia unui castig imediat, astfel de descoperiri sau "iluminari" sunt tot mai dese. Intr-adevar, se vorbeste ca religia, in general, e o marca ce se vinde bine. O buna strategie de marketing aduce foloase materiale, promovandu-se bine produsele (nu exista publicitate negativa). Precedentul cu descoperirile referitoare la luda inaintate de acelasi regizor i-a adus incasari substantiale, iar dupa ceva vreme, s-au dovedit in unanimitate false. Orice castig nemuncit este infierat de Biserica; dar cand un adevar e stalcit si folosit ca rampa spre culmi mercantile, pacatul devine strigator la cer, savarsindu-se impotriva Duhului Sfant, lucru de neiertat (cf. Mt 12,31).

Nadejdea este ca acest om si cei asemenea lui sa isi reoranduiasca prioritatile, multumind lui Dumnezeu pentru toate cele primite. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa lumineze mintile si inimile tuturor, "neluandu-ne dupa basme mestesugite" (2 Ptr 2,16), ci "sa lucram in noi ceea ce este placut si bine in fata Lui, prin Iisus Hristos, Caruia fie slava in vecii vecilor. Amin!" (Evr 13,21).

preot Ovidiu DINCA

Sursa: Baraganul Ortodox

• Biserica este trupul lui Hristos
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Biserica - trupul lui Hristos extins in umanitate
  Publicat in : Biserica
• Biserica - Trupul lui Hristos
  Publicat in : Biserica
• Trupul lui Hristos pe Muntele Tabor
  Publicat in : Schimbarea la Fata
• Trupul lui Hristos
  Publicat in : Credinta

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: