Mama si tatal sunt impreuna-creatori cu Dumnezeu, mai ales in momentul in care cei doi zamislesc un prunc. Daruit de Dumnezeu, in pantecele mamei, copilul trebuie privit drept un ajutor incredintat ambilor parinti, spre mantuire.
Chiar daca pruncul este zamislit prin suflarea de viata data de Dumnezeu, el depinde in mare masura de voia parintilor, care pot lua hotararea de a-l tine in viata sau de a-l omora. Astfel, trupul mamei poate ramane pamant viu, ori se poate preface in mormant.
Cand mama devine mormant
Parintele Porfirie Bairaktaris, intr-un cuvant duhovnicesc, spune: "Sa le spui mamelor cat de mult le-a cinstit Dumnezeu, Care le-a invrednicit sa devina mame. Din momentul in care poarta in pantece embrionul conceput, au o a doua viata. Sa vorbeasca pruncului inca nenascut si sa-l mangaie, prin propriul lor pantece, iar fatul va simti mangaierea in chip tainic."
Trupul mamei este pamantul viu in care tatal sadeste o noua samanta de viata, care, binecuvantata de Dumnezeu cu suflare de viata, ia chip de prunc (om deplin). Iubirea lui Dumnezeu aduce la viata un om care nu a mai existat niciodata si nu va mai exista vreodata, un suflet unic a carui taina nu poate fi cunoscuta mai inainte de vreme. La randul ei, iubirea parintilor hraneste in chip real viata trupeasca si sufleteasca a pruncului.
Daca iubirea lui Dumnezeu este intotdeauna datatoare de viata, iubirea parintilor nu este insa tot timpul intretinatoare a vietii primite. Cand ajunge mutilata de pacate egoiste, asa-numita "iubire" a parintilor se face datatoare de moarte. Astfel, din motive inchipuite, iubirile mutilate ale parintilor isi jertfesc pruncii pe altarul poftelor trupesti si al egoismului.
Prin iubire, copilul primeste viata, iar prin pacat, el primeste moarte.
Intarindu-se in pacate, parintii nu mai pot vedea taina vietii daruita lor de Dumnezeu, ca prunc nou. Apoi, cand taina vietii nu mai este inteleasa, parintii ajung sa ia cu usurinta hotararea de "a scapa" de noul prunc, omorandu-l prin avort. In cazul acestora, pruncul nu mai este vazut ca rod al dragostei parintilor si al binecuvantarii lui Dumnezeu, ci ca un "corp strain" care se pune in calea planurilor de viitor ale celor doi parinti.
Din clipa in care parintii hotarasc sa omoare pruncul, trupul mamei se intuneca, pregatindu-se sa devina mormant. Daca, pana in clipa avortului, inima mamei nu simte chemarea lui Dumnezeu si "strigatul mut" al pruncului, trupul ei devine cu adevarat mormant, inghitind viata pruncului.
Deoarece, prin harul primit in Taina Nuntii, barbatul si femeia ajung sa formeze "un singur trup", in chip firesc, nasterea de prunci este, in egala masura, lucrarea amandurora, iar avortul nu poate fi socotit decat tot al amandurora, daca nu chiar mai mult al barbatului, ca unul ce este "cap al femeii", deci inzestrat cu puterea de a-si conduce familia pe calea cea stramta care duce in Imparatia lui Hristos. Pentru aceasta, barbatul este adesea cel ce sapa mormant in trupul femeii.
Maternitatea si paternitatea, fiind adanc inradacinate in constiinta umana, amintirea pruncului omorat va ramane vesnic vie in sufletul celor doi parinti. Aceasta constiinta este cheia care le poate deschide oricand usile pocaintei, afara de care nu exista mantuire. Deoarece insa pocainta implica smerenie si jertfire de sine, multi o refuza, cautand sa se afiseze cat mai demni inaintea celorlalti si a lor insisi.
Acestora din urma, fie mame, fie tati, li se potriveste cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos, adresat fariseilor: "Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, iar inauntru sunt pline de rapire si de lacomie. Fariseule orb! Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca semanati cu mormintele cele varuite, care pe din afara se arata frumoase, inauntru insa sunt pline de oase de morti si de toata necuratia. Asa si voi, pe dinafara va aratati drepti oamenilor, inauntru insa sunteti plini de fatarnicie si de faradelege. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca sunteti ca mormintele ce nu se vad, si oamenii, care umbla peste ele, nu le stiu" (Matei 23, 25-28).
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Legatura interioara dintre Moartea si Invierea Domnului
Publicat in : Dogma -
Cu moartea pe moarte calcand
Publicat in : Religie -
Moartea mea intre Dumnezeu si mine
Publicat in : Editoriale -
Moartea jertfelnica a lui Hristos, cea mai mare coborare a Lui la noi
Publicat in : Patimile lui Hristos -
Rugaciune la moartea unuia din soti
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.