O parte a presei relateaza ca Patriarhia Romana a decis realizarea, anul acesta, a unui catalog cu moastele sfintilor. Un lucru bun, cred in sinea mea.

Dar nu ma iluzionez: nu toti vor aprecia gestul. Evident, initiativa Patriarhiei are cel putin doua aspecte pozitive:

1. Pune in evidenta o latura a patrimoniului BOR, foarte utila pentru credinciosi, dar si pentru cartea de vizita a BOR. Subiectul este foarte vast, de aceea nu insist, dar punctez motivul pentru care, in Ortodoxie, noi cinstim aceste moaste. El este unul tangential (stiu, termenul mira pe multi, a se citi “de aceeasi natura“) cu cel pentru care nu accepta incinerarea: trupul crestinului este templu al Duhului Sfant, iar in cazul sfintilor, el reprezinta “vas de cinste, sfintit, de buna folosinta Stapanului, potrivit pentru tot lucrul bun”, dupa cum invata Sf. Pavel. Este si motivul pentru care Biserica cinsteste si aflarea moastelor unor sfinti deosebiti. Prin urmare, noi nu cinstim ramasitele in sine, ci harul Duhului Sfant, cel ce este peste moaste. Despre aceasta posibilitate extraordinara gasim dovezi biblice atat in Vechiul Testament, unde Dumnezeu invie un mort, prin ramasitele Proorocului Elisei, iar in Noul Testament se savarsesc minuni prin umbra Sf. Petru sau stergarele purtate de Sf. Pavel. De aceea, intelesul mai extins al moastelor cuprinde si obiecte ce au apartinut sfintilor, nu numai trupurile lor neputrezite sau osemintele lor. Se stie bine ca moastele martirilor au impodobit primele altare crestine, pentru ca ele sunt rodul dragostei desavarsite si prefigurarea Învierii, adica a esentei Liturghiei. De aceea, nu le dispretuim, nu ne temem si nu ne scarbim de ele, caci crestinismul nu sufera de necrofobie, mai ales fata de sfinti. Dar nici nu mizam pe psihologism, ci pe realism. Cinstim pe cine trebuie si cum trebuie. Asadar, toata aceasta viziune crestina asupra sfintelor moaste nu este decat versiunea crestina a dragostei firesti pe care oamenii o au fata de cei dragi. Cine nu are obiecte cu valoare sentimentala de la cei dragi? Chiar si in cazul celor incinerati, unii pastreaza cenusa celor dragi, in urne speciale. Ei bine, si moastele sfintilor sunt pastrate tot asa de special, invesmantate sau puse in racle, caci vederea ramasitelor in stare bruta nu-i pentru oricine. Ba, gandind cronologic, as putea spune ca urnele copiaza raclele, aparand mai tarziu. Cat despre impartirea moastelor, ar fi ultimul impediment la care sa ne gandim. Unii fac insa tot felul de calcule, cum ca daca am aduna toate aceste particele, ar rezulta mai mult decat intregul. Ei, aici e ceva farama de adevar, dincolo de exagerarile voit tendentioase.iata cum anume.

2. Catalogul lamureste chestiunea autenticitatii sfintelor moaste. Nu are rost sa fim naivi. Exploatatori si inselatori religiosi au fost si vor mai fi destui, pe post de uscaturi prin padurea Ortodoxiei. Din fericire, ei pot inverzi oricand doresc. Din pacate, unii aleg uscaciunea mercantilismului si, sesizand evlavia credinciosilor, o conexeaza repede cu stimularea donatiei prin falsificarea moastelor. Ispita marketingului religios a fost prezenta inca de la inceputurile crestinismului. Iuda bombane la pierderea unei vanzari profitabile a mirului, Hristos avertizeaza asupra Mamonei, iar Sf. Pavel sfatuia indepartarea de „cei ce care socotesc ca evlavia este un mijloc de imbogatire,. caci evlavia este mare castig, dar atunci cand ea se indestuleaza cu ce are”. Desigur, exista si extrema opusa, de a crede ca Biserica nu are nevoie de bani. Atunci de ce Hristos avea punga in care primea donatii? Din ce mai fura Iuda, daca nu ar fi fost punga? Dar tocmai ca sa-l vindece, Hristos i-o incredinteaza. Caci nu birui ispita pana ce nu o infrunti. Dar unii nu-si vad cinstit de pastoratie, sau cel putin n-au astampar, dorind sa-si impuna cultic si public punctul de vedere. Asa afli de expunerea necanonica, ici colea, a ramasitelor unor personalitati bisericesti, presupusi sfinti, dar care inca nu-s canonizati (vezi cazurile parintilor Ilie Lacatusu, Ilarion Argatu sau, mai recent, aceeasi tentativa asupra parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa). Apoi te incearca un sentiment de compasiune cand auzi de gasirea moastelor Sf. Ilie (oare cati nu stiu ca s-a inaltat cu trupul la cer?) sau a unor pene din aripile Sfintilor Arhangheli. Ori, si mai grav, afli de expunerea unor moaste neidentificate si necertificate antropologic, dar despre care “stiu ei mai bine”, unii certati cu normele stiintifice, cu canoanele bisericesti, cu educatia elementara sau cu bunul-simt, care-ti interzic sa propagi in public ceea ce nu este inca autentic.

Tocmai de aceea consider ca elaborarea acestui catalog este un lucru bun, pentru a face lumina in astfel de situatii. De altfel, parintele Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane mi-a precizat, pentru blogurile Adevarul, ca acest catalog va contine urmatoarele date privind sfintele moaste: o scurta descriere, provenienta, documentul de autenticitate, fotografii si detalii despre sfantul respectiv. El va face parte dintr-un proiect identitar mai amplu al Patriarhiei, care va contine o Enciclopedie a Ortodoxiei Romanesti (aparuta deja in 2010), o Istorie a Monahismului Romanesc si o Istorie a Muzicii Bisericesti de la inceputurile ei si pana astazi, toate fiind presarate cu detalii despre personalitatile marcante ale ortodoxiei romanesti. De altfel, parintele Stoica a mai precizat ca sfintele moaste au statut juridic asemanator lacasurilor de cult, ele neputand fi aflate decat in proprietatea unui cult, deoarece sfantul reprezinta cultul, nicidecum interesele private ale unor persoane. Tocmai de aceea, Sfantul Sinod a decis ca fiecare parohie sau manastire sa realizeze un ghid de prezentare a patrimoniului propriu, pentru a se pune ordine si in aceasta zona a patrimoniului bisericesc, destul de obscurizata in timpul comunismului. Dar nu ma iluzionez sa cred ca toti vor primi aceasta veste cu zambetul pe buze. E dreptul si libertatea fiecaruia, pana la urma, sa creada si sa devina ceea ce doreste. Chiar si troll, din pacate si el tot un fals. Cel al dialogului civilizat si respectului reciproc.

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

.

• Lada cu bijuterii
  Publicat in : Credinta