O mare problemă în iconomia relațiilor de orice fel ar fi acestea: virtuale sau reale, în bucătăria relațiilor de prietenie, dar și a relațiilor conjugale, de asemenea și a relațiilor sociale de orice tip ar fi acestea este, desigur și LIPSA de COMUNICARE.
Există forme de comunicare menite să înlocuiască, să substituie o reală comunicare, întrucât sunt deposedate de una din dimensiunile comunicării sau efectele ei și anume, comuniunea.
Comunicarea fără comuniune este o formă pervertită de dialog sau de discurs din care lipsesc multe din elementele care personalizează comunicarea prin viu grai, față către față, când poți să citești pe chip trăirile interlocutorului, vizualizând emoții, simțăminte care nu pot fi exprimate doar prin cuvinte...
Una este să privești în ochi pe cel cu care porți un dialog și alta e să privești o fotografie, o poză cu un chip care nu transmite aproape nimic, în timp real, din trăirea de moment a persoanei care ți se adresează într-o comunicare de tip rețele de socializare, etc..
Convorbirile telefonice sau cele video, gen chat sau skype se aproprie mai mult de cele nemijlocite de tehnologie, dar păstrează și ele multe elemente de arbitrar, de artificial, de tehnicizare a convorbiri specifice telecomunicațiilor.
Nu e rău că sunt folosite, dar dacă ele rămân singurele care realizează comunicarea, se crează un deficit de comunicare, prin absența comuniunii.
Numai comuniunea reușește să transmită conținutul persoanei, deplinătatea ei, darurile și zestrea ei ontologică.
Ea devine astfel un transmițător de energii personale, realizând o reală apropriere și unire între persoane, prin aferentațiile specifice dialogului viu, ale prezenței celuilalt.
Dacă comunicarea este doar o ținere de mână, comuniunea este chiar îmbrățișarea celuilalt...
Nimic nu se compară cu o privire ochi în ochi, chiar și fără cuvinte, când vezi bucuria celuilalt, zâmbetul său cald și simți cum se revarsă dragostea unuia spre celălalt printr-o îmbrățișare, printr-un sărut...
În foarte multe relații de prietenie, dar și în cele de familie singura problemă care poate fi și care rămâne, în atare condiții, este LIPSA de COMUNICARE, chiar și atunci când noi credem că, de fapt, sunt altele neajunsurile...
Faptul că, oamenii se retrag în ei înșiși și nu mai au schimb de idei, de cuvinte, de emoții, de sincerități cu cei dragi, cu cei din preajmă sau cu cei de departe, această formă de introvertire crează clivaje dureroase persoanelor și conduc automat spre însingurare, izolare, rupturi, tensiuni, uneori chiar spre forme de schizofrenie afectivă, adică neputință de a te mai deschide cu dragoste spre celălalt, printr-un așa-zis și închipuit refugiu protector, într-o lume searbădă a sinelui însuși, a problemelor strict personale...
Cea care poate să vindece aceste neajunsuri în ce privește conviețuirea oamenilor și care propune modele în sensul acesta este BISERICA. Ea ajută la împlinirea acestor năzuințe ale oamenilor prin diversele forme de comuniune pe care le propune, modele inspirate de Dumnezeu, cărora tocmai Cel care le-a creat, le-a și stabilit un mod fericit de manifestare, care să includă aspirațiile oamenilor spre iubire și comuniune, spre împlinire personală și fericire veșnică...
Fie că vorbim de instituția familiei, creată de la începutul Facerii lumii și așezată în Rai, fie că vorbim de marea familie a credincioșilor, fie că ne referim la viața de obște mănăstirească, dar și strict la relațiile între oameni, la ideea de prietenie, bunul Dumnezeu a așezat iubirea ca fundament și legământ al Său cu oamenii prin poruncile Legii celei Noi, astfel încât cele două aspecte la care ne referim: comunicarea și comuniunea, să-și găsească fundamentele creștine și formele potrivite de manifestare și împlinire.. aici și dincolo...
Biserica este o instituție divino-umană care propune o reală comunicare și comuniune, întreolaltă oameni și Dumnezeu și care nu suprimă prin aceasta, dreptul la intimitate și caracterul de taină al vieții fiecăruia, ci dimpotrivă pune în lumină și adevăr iubirea, persoana și raporturile ei cu semenii, cu natura, cu sine însuși și cu Dumnezeu, valorizându-le menirea, potențându-le zestrea și desăvâșind persoanele, cu timp și fără timp...prin conlucrarea și comuniunea veșnică a oamenilor întreolaltă cu Dumnezeu...
La acest deziderat contribuie și duhovnicia, întrucât multe din rănile sufletești duhovnicul, preotul le pot alina, vindeca prin lucrarea Duhului Sfânt în scaunul de Spovedanie, care este tot comunicare între persoane și comuniune tainică cu harul lui Dumnezeu. Noi spunem duhovnicului nostru și lui Dumnezeu problemele noastre, iar Dumnezeu ne vorbește la rându-i prin duhovnic...
Acest lucru se împlinește și prin Sf. și Dumnezeiasca Liturghie, când tot Dumnezeu ni se comunică, prin slujba propriu-zisă, prin Sfintele Taine, prin Evanghelie, prin predica preotului, prin dialogul nostru tainic cu Dumnezeu și cu Sfinții în ceas de rugăciune...
În creștinism, adevărul este străveziu, lumina nu se ascunde sub obroc, luminează tuturor...nu numai în ce privește Adevărul revelat, descoperit tuturor, ci referitor și la adevărul fiecărei persoane...
Dumnezeu ne vorbește în fel și chip...
De aceea, Mântuitorul nostru ne atenționează pe fiecare când zice: Cine are urechi de auzit, să audă...și cine are ochi de văzut, să vadă! și gură de vorbit să vorbească când e cazul...
Creștinii nu se joacă de-a v-ați ascunselea cu Dumnezeu și nici între ei...
Ei vin în întâmpinarea aproapelui cu dragoste și milă, cu sfaturi, îndemnuri, rugăminți, dar și mustrări...
Ei mărturisesc și ascultă, cer și întreabă, caută sfat și află...
Ei sunt lumini pentru ceilalți, de asemenea și sarea pământului... Ei îl urmează pe Dumnezeu-Cuvântul prin cuvintele lor, îl imită până la asemănare pe Dumnezeu-iubire cu iubirea lor, se milostivesc ca și El, ajută și dăruiesc din ceea ce au, din ceea ce știu, din ceea ce sunt...ca și EL...
Având Model, devin și ei la rându-le modele de urmat...
Viața se revarsă de la unul la altul prin iubirea care o împărtășește fiecare tuturor și toți fiecăruia dintre noi, ca pe o lucrare a lui Dumnezeu de a ne strânge pe toți sub brațele Proniei Sale ocrotitoare și iubitoare...
Dumnezeu este izvor, dar și omul trebuie să devină izvor...
Întru El se realizează comunicarea și comuniunea de persoane iubitoare, care răspund acestei chemări cu darurile pe care fiecare le-a primit sau dobândit...Și nu a dat Dumnezeu toate darurile doar unuia, tocmai pentru ca fiecare persoană să aibă nevoie de această comuniune de persoane, care este, în esență, o comuniune de daruri pentru a se împărtăși fiecare și de darurile celorlalți...
Tocmai acesta este RAIUL, comuniune desăvârșită, bucurie, pace, iubire și dreptate în Duhul Sfânt, iar iadul este realitatea diametral opusă, anume: o totală LIPSĂ DE COMUNICARE ȘI DE COMUNIUNE...
Oamenii aleg încă de AICI, ce vor să trăiască DINCOLO...
Doar oamenii care au păcate... ascund și se ascund de ceilalți, în cochilia egoismului lor, în temnițe întunecate și reci în care s-au închis pe dinăuntru, în propria lor suferință și neputință de a iubi...
În viețile acestora, în sufletele și inimile lor zăvorâte nici Dumnezeu nu mai poate intra, chiar dacă bate la ușa inimilor, prin dragostea aproapelui...
Doar omul este cel care deschide și se deschide aidoma unei flori la răsărit de Soare...
Nu poate intra lumina în casele noastre câtă vreme obloanele sunt trase și ușile-s închise, nici iubirea celorlați nu mai ajunge la inimile noastre în condițiile ermetismului generat de lipsa de comunicare și de comuniune....în definitiv, de EGOISM...
Consider că, cele mai mari drame în familii, în prietenii, în colectivități și alte grupuri sociale izvorâște din această ATITUDINE a omului în față vieții... de LACĂT pe ușă, pe gură, pe inimă...
Nici un om nu se poate singur vindeca de durere, de izolare, de neputințe, câtă vreme preferă această captivitate, această singurătate, această nefericită trăire doar în lumea EU-lui propriu...
NICI UN OM NU SE POATE MÂNTUI SINGUR...
Pr. Alin-Cristian Preotu
Despre autor
Pr Alin-Cristian Preotu
Senior editor
112 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012
-
Comuniunea cu Dumnezeu
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Comuniunea dintre Iisus Hristos si crestini
Publicat in : Patimile lui Hristos -
Comuniunea liturgica in Iisus Hristos
Publicat in : Editoriale -
Biserica - comuniunea omului cu Dumnezeu
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.