Lingurita se intrebuinteaza la impartasirea credinciosilor cu Trupul si Sangele Domnului. In primele sase secole uzul linguritei este necunoscut. In aceasta perioada impartasirea credinciosilor era asemanatoare cu cea a clericilor. Ei primeau de la preot Sfantul Trup in mana dreapta, care era incrucisata peste cea stanga, apoi se impartaseau direct din potir cu Sangele Domnului. Existau si situatii in care credinciosii primeau Trupul Domnului imbibat cu Sfantul Sange.
Canonul 101 al sinodului Trulan (quinisext, 692) osandeste pe cei ce "in loc de mana, pregatesc vase de aur sau din alta materie, pentru primirea dumnezeiescului Dar". Nu se stie cat a durat aceasta practica. De retinut e ca in secolul al IX lea, can. 10 al sinodului local numit I-II (Constantinopol 861) enumera si lingurita intre sfintele vase.
Prima marturie indirecta privind folosirea linguritei la impartasirea credinciosilor o avem in sec. al VII lea la Sfantul Sofronie al Ierusalimului (+638). El afirma in "Descrierea minunilor Sfintilor Kir si Ioan" ca Trupul Domnului era inmuiat in Sfantul Sange, ceea ce ne face sa credem ca impartasirea cu ele se facea cu ajutorul linguritei. In Viata Sfintei Maria Egipteanca se mentioneaza ca avva Zosima a luat pentru impartasirea ei intr-un potir, amestecate. Interesant e ca iconografia arata in acest sens si lingurita.
Potrivit unor cercetatori, uzul linguritei s-ar fi introdus prin sec. VII in Siria. Altii sustin ca aparut pentru prima oara in Egipt si ca s-a generalizat in toata crestinatatea ortodoxa incepand cu secolul al X lea.
De ce apare lingurita pentru impartasire?
Pentru a se evita o posibila profanare a tainelor a fost introdusa lingurita. Din neglijenta credinciosilor sau a preotilor exista riscul sa cada pe jos faramituri din Sfantul Trup. Existau si cazuri cand el era luat si dat celor care erau opriti de la impartasire.
De la lingurita ca obiect liturgic, la lingurita de unica folosinta
Au existat cazuri in unele biserici ortodoxe cand s-a intrebuintat la impartasirea credinciosilor lingurite de unica folosinta sau lingurite sterilizate. Cauza? Refuzul unora de a se impartasi cu lingurita comuna. A ramane la credinta ca aceasta lingurita e mai degraba purtatoare de microbi decat de cele dumnezeiesti, inseamna a nesocoti cele sfinte. Oare in indemnul de la Heruvic "toata grija cea lumeasca sa o lepadam" nu e cuprinsa si lepadarea unei astfel de griji? A ajuns microbul mai puternic decat Dumnezeu? Sigur nu. Insa, alt lucru e cert: in astfel de situatii credem mai mult in puterea microbului decat in puterea lui Dumnezeu. Ma intreb cum mai percepe o astfel de persoana chemarea la impartasire: "cu frica, cu credinta, cu dragoste sa va apropiati"?
Probabil se inarmeaza cu o lingurita de unica folosinta si asa scapa de frica, are credinta ca ramane sanatoasa si da dovada ca are dragoste fata de trup. O mai mare ratacire nu vad. Ignoranta in aceasta directie constituie o reala problema, care ar trebui sa ne preocupe serios. Nu aceasta este Ortodoxia. Ea nu ofera paine si vin, ci Trupul si Sangele Domnului.
Adrian Cocosila
-
Impartasirea credinciosilor - intre traditie si inovatie
Publicat in : Viata liturgica -
Cand si cum se impartasesc credinciosii
Publicat in : Liturgica -
Dualismul liturgic - un fel de crux interpretum
Publicat in : Viata liturgica -
Caldura, apa calda ce se toarna in Potir
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.