In prezent, se pierde din vedere ca Sfanta Liturghie se savarseste pentru impartasirea credinciosilor cu Trupul si Sangele Domnului. Foarte putini sunt cei care participand la Sfanta Liturghie se si impartasesc. Impartasirea credinciosilor are loc la indemnul preotului sau diaconului: "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta, si cu dragoste sa va apropiati!".
Spre deosebire de sfintitii slujitori, credinciosii se impartasesc in fata usilor imparatesti, deci in afara Sfantului Altar. Cei care vin sa se impartaseasca au in mana o lumanare aprinsa. Toti credinciosii sunt impartasiti cu o singura lingurita, deodata cu Trupul si Sangele Domnului. Este interzisa impartasirea cu lingurite personale, acest lucru fiind expresia necredintei.
Cand sunt impartasiti, preotul spune de fiecare data: "Se impartaseste robul (roaba) lui Dumnezeu (Numele) cu cinstitul si Sfantul Trup si Sange al Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci".
In timpul cand se impartasesc credinciosii, la strana se canta Chinonicul, adica imnul impartasirii: "Trupul lui Hristos primiti.." sau "Cinei Tale celei de taina...".
Inainte de a fi impartasiti, preotul citeste in numele lor si in auzul tuturor, rugaciunile pe care le zic si sfintitii slujitori in altar in timpul impartasirii lor: "Cred, Doamne, si marturisesc...", "Cinei Tale celei de taina..." si "Nu spre judecata sau spre osanda...". Bun si frumos este obiceiul vechi ca, inainte de impartasire, fiecare sa-si ceara iertare de la toti semenii si sa citeasca rugaciunile de dinaintea impartasirii, iar dupa primirea Trupului si Sangelui Domnului, pe cele de multumire.
Dupa impartasire, credinciosii primesc anafora.
Nota: momentul impartasirii ii vizeaza pe toti cei ce stau in biserica la savarsirea Dumnezeiestii Liturghii. Cautati sa va impartasiti cat mai des. Impartasirea deasa nu inseamna devalorizare a ei. Dimpotriva, cu cat ne impartasim mai des, cu atat ne vor spori dorinta de a ne uni cu Hristos. Retineti ca fiecare Sfanta Liturghie este un prilej de impartasire. Si cand nu ne impartasim, refuzam ceva ce Dumnezeu vrea sa ne daruiasca.
"Sfanta Impartasanie este un ajutor. Nu-i o recompensa: hai ca acum ii dau Sfanta Impartasanie, ca a trait douazeci de ani frumos si bine si acum il recompensam. E un ajutor; cu scopul acesta a dat Domnul Hristos Sfanta Impartasanie, cu scopul de impartasire. E ca o hrana. Asa cum te hranesti ca sa traiesti fizic, te hranesti ca sa traiesti si sufleteste". (Parintele Teofil Paraian)
Sfanta Euharistie a fost instituita de Hristos la Cina cea de Taina. Inaintea Patimilor Sale, Hristos "luand paine si binecuvantand, a frant si dand ucenicilor a zis: Luati, mancati, acesta este trupul Meu. Si luand paharul si multumind, le-a dat zicand: Beti dintru acesta toti. Ca acesta este Sangele Meu al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Matei 26, 26-28; Luca 22, 19-23; Marcu 14, 22-24; Ioan 6, 53).
Cuvintele "Acesta este trupul Meu", "Acesta este sangele Meu", sunt cuvinte care afirma ca Hristos este prezent in mod real in aceasta Taina. Deci e vorba de o realitate. Hristos Cel rastignit, mort, inviat si inaltat la ceruri, de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal, este prezent in Euharistie in mod real, prin prefacerea sau transformarea painii si a vinului, aduse de credinciosi la Sfanta Liturghie, in Insusi Trupul si Sangele Sau. Prefacerea darurilor de paine si vin are loc prin Duhul Sfant, la rugaciunea de invocare a Duhului Sfant de catre episcop sau preot, adica epicleza.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
-
Impartasirea credinciosilor - intre traditie si inovatie
Publicat in : Viata liturgica -
Impartasirea continua cu Sfintele Taine - Recenzie
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.