Nu, nu spre cartea de bucate trebuie sa ne atintim privirea. Nu, nu dinspre cele ale pântecelui vine greutatea postirii. În nemernicia alergarii noastre prin lume, avizi de bani si functii, sclerozati sufleteste de drama unor zile stresante si mincinos-fericite, galbejiti la suflet de invidie am uitat ca pentru a posti se deschide Scriptura si sufletul, se cauta adevarata Hrana, dumnezeiestile Taine, si se vindeca galbejeala sufleteasca prin transfuzia de Sânge si Trup dumnezeiesc, aceea care reda culoare vietii si bucurie acesteia.
Ameteala de sensuri în care se va zbate mare parte din mass-media româneasca, amestecând postul în toate aberatiile regimurilor extrem orientale, în filosofii ale pântecelui ascunse dupa ifose de olimpism macabru va influenta mare parte din modul nostru de a gândi sau regândi postirea. Pentru ca ni-s mai usor de tinut cuvintele oamenilor decât rânduiala Parintilor, cautam lesne sanatate în regimuri alimentare, amestecând învatatura crestina când cu reiki, când cu naturisme ieftine, când cu snobisme misticoide, absurde si vulgare prin infatuarea lor, de genul radiesteziei sau astrologiei.
Pentru crestin, postul nu-i alta decât bucurie. O parte din cale, nicidecum finalul, un mijloc, nicidecum o finalitate dintr-aceea care te cheama la gestul orgolios de a te bate cu pumnii în pieptul nesmeririi tale. Ati remarcat si voi, sunt convins, ca acolo unde se practica o asceza neechilibrata sau fals construita pe Hristos, cresc orgoliile, se construiesc scoli de postitori dupa retete, se-amesteca încruntarile snoabe cu ridicarea de sprânceana moralista, se cauta a se slefui individul în detrimentul persoanei. Astfel de excese au gasit boli peste tot, asa cum excesul de teologhisire pe seama exorcismelor afla draci în toate ungherele lumii.
Atentia postirii nu înspre excesiva retetare a alimentatiei se îndreapta. A posti este, daca vreti, forma primara a verbului „a te Împartasi”, în sensul în care postim sa ne împartasim, nu doar sa slabim sau sa ne însanatosim. Nimeni nu poate nega rostul vindecator, taumaturgic, al postirii, dar trebuie înteles: postul crestin nu ne vindeca de boala; postul crestin ne vindeca de moarte! Caci finalitatea lui nu-i uciderea trupului, ci transfigurarea acestuia, umplerea lui de lumina Învierii, aceea care face prezent Betleemul în fiecare clipa a vietii.
Cum ne-a ajuns postul, asa ne-au ajuns si colindele. Fade, repetate masinal, amestecate cu americanisme ieftine, nerostite pâna la capat. Nu ma credeti? Cercetati si vedeti ce colind mai stiti pâna la capat? Ce poezie de Craciun va mai aduce aminte de curatia copilariei? La modul de desen-animat în care-l tratam pe Mos Nicolae sau la modul pietar în care-l plimbam printre valorile copiilor nostri pe Mos Craciun am ajuns de râsul celui mai de râs dintre cei care râd de noi. Falnica praznuire a Craciunului românesc a palit printre stanioluri si artificii, în armonii de colinde manelizate, retardate produse ale unei culturi retardante, amestecând Taina Nasterii Domnului cu toate sloganurile publicitare ale unei economii saracite de initiativa, plina de copy paste dinspre anorexica propunere culturala americana spre bulimica si ipohondra cultura europeana.Nu. Macar postul acesta refuzati sa va tineti sufletul departe de Dumnezeu! El ne locuieste betleemica alcatuire de asceza si cunoastere ce ne este marturia crestina. Fara retete, cu moartea pe moarte calcând. Sensul Nasterii Sale deplin în Înviere aratându-se. Colinde, colinde...
Pr. Constantin Necula
-
Postul Craciunului
Publicat in : Post -
Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
Publicat in : Post -
Lasata Secului pentru Postul Sfintei Marii
Publicat in : Viata liturgica -
Postul, intoarcere in rai
Publicat in : Viata liturgica -
Lasata Secului pentru Postul Craciunului
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.