DUMNEZEU S-a arătat Apostolului Pavel pe drumul spre Damasc şi Se arată în continuare multor oameni. Prorocul David repetă în psalmi de mai multe ori rugămintea care pare să fie un refren victorios: „Arată faţa Ta (sau străluceşte faţa Ta) peste noi şi ne vom mîntui!" (Psalmi 30, 16; 79, 4-8-20). Aşa se roagă doar un om care L-a văzut pe Dumnezeu. Prorocii Vechiului Testament, dar şi apostolii, stăteau de vorbă cu Dumnezeu. Putem sta alături de Dumnezeu fără să ne dăm seama, aşa cum stăteau evreii în faţa lui Hristos. Prezenţa lui Hristos era atît de smerită, încît a fost nevoie ca El să Se schimbe la faţă în muntele Taboru- lui pentru ca îndoiala să nu-i biruie pe ucenici în zilele răstignirii. Faptul că Hristos îl îndeamnă pe Toma să-şi ducă degetul şi să-I verifice rana din coastă se face nu doar pentru Toma, ci pentru toţi apostolii care se îndoiau în sinea lor, dar nu îndrăzneau să o spună. Prin Toma, toţi şi-au băgat degetul în coasta lui Iisus.

S-ar părea că acum ar fi fost momentul cel mai potrivit ca Hristos să Se schimbe la faţă şi să strălucească în faţa apostolilor pentru a-i convinge de învierea Sa. Dar El alege să Se lase pipăit. De aici înţelegem că rana lui Hristos a revărsat lumina taborică în inima lui Toma şi a celor de faţă şi în chip tainic i-a făcut martori ai dumnezeirii Sale, astfel încît Toma exclamă: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!" Cu o clipă mai devreme stătea în faţa lui Hristos plin de tristeţe şi îndoială, iar acum trăieşte extazul vederii lui Dumnezeu. Acel Dumnezeu cu care vorbeşte Filip pe cale şi nu-şi dă seama cine este. Şi atunci Hristos recurge la un gest care îl deconspiră: frînge pîinea aşa cum a frînt-o la Cina cea de Taină şi astfel Se lasă recunoscut. Desigur, nu simpla frîngere a pîinii a produs revelaţia, căci la fel frîngeau pîinea toţi evreii, ci faptul că pîinea a fost frîntă de Hristos şi în acel moment ea s-a preschimbat în trupul Său euharistie, adică i-a împărtăşit pe apostoli de dumnezeirea Sa, cu alte cuvinte S-a arătat.

Totuşi Hristos îi spune lui Toma: „Pentru că ai văzut ai crezut, dar fericiţi sînt cei care nu au văzut şi au crezut." Ce vrea să spună Hristos prin aceste cuvinte? Fără îndoială Hristos vrea să ne spună că trebuie să-L cunoaştem pe Dumnezeu în condiţiile vieţii noastre pămînteşti şi să nu căutăm minuni şi arătări mai presus de fire care sînt proprii cunoaşterii îngereşti şi la care oamenii au părtăşie doar arareori. Dumnezeu Se descoperă în poruncile Sale, iar din porunci aflăm că a-ţi iubi aproapele este totuna cu a-L iubi pe Dumnezeu. „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească" (I Ioan 4, 20).

In Evanghelia de la Matei, în scena înfricoşatei Judecăţi care se citeşte înaintea Postului Mare, Dumnezeu Se identifică cu toţi cei care au nevoie de ajutor şi cercetare, spunînd că orice am făcut pentru aceşti oameni, Lui I-am făcut. Acesta este modul în care a hotărît Dumnezeu să ni Se arate. Şi dacă aţi dat vreodată apă celui însetat, dacă aţi dat să mănînce celui flămînd, dacă aţi cercetat un bolnav sau aţi vizitat pe cineva la puşcărie, să ştiţi că L-aţi văzut pe Dumnezeu.

IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOl
DUMNEZEU POVESTIT PE ÎNŢELESUL UNEI FEMEI; EDITURA CATHISMA

Cumpara cartea "Dumnezeu povestit pe intelesul unei femei"

• Cunoasterea lui Dumnezeu dupa Sfantul Maxim Marturisitorul
  Publicat in : Sfantul Maxim Marturisitorul
• Cunoasterea lui Dumnezeu
  Publicat in : Religie
• Cunoasterea lui Dumnezeu in imprejurarile concrete ale vietii
  Publicat in : Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi
• Cunoasterea lui Dumnezeu prin nevointa desertarii si a plangerii
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: