"Doamne, Dumnezeul meu, iarta-ma si nu ma lasa!" "Parinte, rugati-va pentru copilul meu, sa nu ii fie taiat piciorul!" "Ma rog bunului Dumnezeu si Maicii Domnului sa ma pazeasca de cei care vor sa-mi faca rau!" "Fetita mea este in coma de aproape doua saptamani, pomeniti-o, parinte!" "Maria se roaga bunului Dumnezeu pentru imblanzirea sotului si indepartarea de patima betiei!" "Rugati-va pentru mine, parinte, sa rezist la tratamentul cu citostatice!"
Oamenii credinciosi vin in biserica, se inchina, intomesc un pomelnic, ii aduc lui Dumnezeu o jertfa si ii cer preotului sa se roage pentru ei. Durerile lor sunt dintre cele mai grele. Abia la primirea pomelnicelor si in scaunul Spovedaniei poate preotul sa inteleaga adevarata greutate a suferintei si puterea nadejdii celei care nu rusineaza.
Puterea de a face minuni
Apostolilor, deci slujitorilor Sfintelor Altare, Fiul lui Dumnezeu le-a spus: "Iata, v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpii, si peste toata puterea vrajmasului, si nimic nu va va vatama" (Luca 10, 19). "Tamaduiti pe cei neputinciosi, inviati pe cei morti, curatiti pe cei leprosi, pe demoni scoateti-i; in dar ati luat, in dar sa dati" (Matei 10, 8).
Iar credinciosilor, tot Fiul lui Dumnezeu le-a spus: "Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu si mai mari decât acestea va face, pentru ca Eu Ma duc la Tatal. Si orice veti cere intru numele Meu, aceea voi face, ca sa fie slavit Tatal intru Fiul" (Ioan 14, 12-13)
Cuvantul cu putere multa, rugaciunea cu indrazneala si puterea de a face minuni sunt daruri ale Duhului Sfant daruite fiecarui crestin, iar cu atat mai mult preotului. Si totusi, de ce in randul credinciosilor si al preotilor multe rugaciuni raman parca neauzite de Dumnezeu?!
Durerea de a nu putea savarsi minuni !
Nespus de multa durere simte preotul atunci cand nu-l poate mangaia pe cel aflat in durere si nu poate savarsi minunea pentru care acela varsa rauri de lacrimi. Desi cel credincios la Dumnezeu vine, cade si Lui se roaga, el ii cere totusi preotului sa se roage pentru durerea lui. Cum ar trebui, dar, sa fie rugaciunea preotului, astfel incat sa simta ca a facut pentru acela tot ce se putea face?!
Sfantul Serafim din Platina spune: "De ce par a fi atat de putine minuni astazi? Pentru ca noi abia daca mai stim ce este durerea inimii. Durerea inimii este conditia cresterii duhovnicesti si a aratarii puterii lui Dumnezeu. Tamaduirile si celelalte minuni se intampla celor deznadajduiti, inimilor indurerate, dar care, totusi, continua sa se increada si sa nadajduiasca in ajutorul lui Dumnezeu. Atunci lucreaza Dumnezeu. Asa-zisa lipsa a minunilor din ziua de azi arata lipsa durerii din inimile oamenilor si chiar din ale multor crestini ortodocsi - prinsi de racirea tot mai mare a inimilor din vremurile de pe urma."
De ce nu lucreaza in noi harul lui Dumnezeu ?
Harul lui Dumnezeu lucreaza in noi, caci altfel am ajunge sa savarsim toate pacatele de pe pamant, insa el nu lucreaza in noi asa cum ne-am dori, dandu-ne cuvant cu putere multa, rugaciune cu indrazneala si puterea de a tamadui durerile sufletesti si trupesti ale celor de langa noi.
Ne impartasim des cu harul necreat al lui Dumnezeu, dar acesta se arata nelucrator in noi. Nu harul este neputincios, ci noi, care avem madulare nelucratoare.
Mintea noastra este intunecata de mandrie, iar inima ne este impietrita de osandirea aproapelui. Ochii nostri sunt uscati, nu au lacrimi curatitoare. Iar peste toate apasa greu o desfranare continua. Ne cunoastem pacatele, ni le reamintim adesea, dar nu le vedem in adevarata lor greutate. Socotim ca sunt pacate lumesti, spovedite si care apartin trecutului, trecand cu vederea faptul ca urmarile lor sunt prezente, iar pocainta nu ne-a spalat inca haina sufletului.
Spre postire, pocainta si smerenie !
Avem nevoie de pocainta si de smerenie !
Pe cat ne vom smeri pe noi insine, pe atat ne va inalta Dumnezeu !
Avem nevoie sa postim indelung si sa ne rugam neincetat !
Lumea uraste postirea crestina. Ea recomanda diete, insa nu pentru suflet, ci pentru trup. Postul este mai ales pentru suflet, ca acesta sa capete putere asupra lucrurilor materiale si a poftelor lumesti. Prin postire se ajunge la vederea pacatelor proprii si a Tainelor lui Dumnezeu. Prin postire si prin rugaciune de toata vremea, inaltand neincetat gandurile noastre inaintea lui Dumnezeu, devenim simtitori ai durerii aproapelui.
Cand ochii nostri uscati privesc in ochii celor tintuiti de suferinte, un gust amar ar trebui sa ne inabuse sufletul si un nod in gat ar trebui sa ne impiedice sa rostim cuvinte superficiale. Neputinta de a impreuna-suferi cu cei aflati in cuptorul suferintelor si neputinta de a savarsi minuni ar trebui sa ne fie de ajuns pentru a incepe lucrarea pocaintei si a smereniei.
Rugaciunea savarsita cu inima indurerata savarseste cele mai multe minuni, caci abia atunci credinta, nadejdea si smerenia se aprind, iar omul nu mai priveste decat spre mila si dragostea lui Dumnezeu.
Facatori de minuni devin doar aceia care Il iubesc pe Dumnezeu mai mult decat orice alt lucru din aceasta lume, iar pe aproapele lor mai mult decat pe ei insisi.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
Publicat in : Credinta -
Pocainta si marturisirea: o taina uitata
Publicat in : Credinta -
Pocainta, transformare a mortii in inviere
Publicat in : Morala -
Rugaciune de pocainta
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.