Efectul culturii de consum

Efectul culturii de consum Mareste imaginea.

Există oameni care sunt inapți pentru marea cultură. Nu-i interesează, sunt opaci la ceea ce înseamnă preocupări existențiale. Pot fi buni profesioniști pe domeniul lor, indiferent că sunt tehnicieni, muncitori, avocați, orice. Au un anumit nivel al preocupărilor. Nu ai putea să le explici Shakespeare sau Dostoievski pentru că n-au organ ca să recepteze așa ceva. Între un film bun și o comedie ușoară, cum sunt zilnic pe zecile de canale de filme de la televizor, vor prefera întotdeauna comedia. Ei bine, unor asemenea oameni n-ai cu ce să te adresezi, n-ai ce să le spui, ce să le faci, ei rămân în cercul lor, și asta este suficient pentru ei. Trebuie să accepți că sunt oameni pentru care nu poți să faci prea mult, căci nu pot să acceadă la un anumit nivel de preocupare și de înțelegere a existenței. Totuși, ceva trebuie făcut și pentru ei, și mă întreb cam ce ar fi posibil.

De ce sunt pe lume, de ce îi lasă Dumnezeu să existe? Nu știu. Efectiv există și ei și trebuie să-i acceptăm, să-i luăm ca atare, efectiv nu avem ce să le facem. Dacă e cazul, poți să le expui ceva, dar nu trebuie să fii dezamăgit când vezi nu că nu înțeleg, dar că nu rezonează cu nimic din ființa lor la ceea ce le spui. Asta e, îi iei ca atare și nu ai ce să le faci.

Devii conștient că ceea ce poți comunica în relația cu ei este limitat la anumite lucruri, puține, și mai mult nu se poate. Acești oameni au o capacitate de înțelegere limitată. Asta nu înseamnă că sunt lipsiți de cultură, dar ei preferă cultura de consum. Trebuie să recunoaștem că asemenea oameni sunt majoritari în lumea noastră. Fără să fie relevant la modul absolut, putem compara câte mii de oameni vin la un concert al unui cântăreț la modă, și câte zeci de persoane la filarmonică. Bine, este posibil ca cineva să meargă la un concert de muzică ușoară și să aibă înțelegerea profundă a lumii, iar altcineva să meargă la filarmonică din snobism și să rămână superficial.

Trebuie să acceptăm că trăim într-o lume în care majoritari sunt cei care aleg cultura de consum, pentru că oricum nu au acces la cea înaltă.

O precizare: mă refer aici la cei care nu au pretenția, din câteva lecturi grăbite pe facebook, că au priceput mersul lumii și vin să dea lecții tuturor, se ceartă cu oricine, șterg pe jos cu oamenii de cultură care încă se mai exprimă pe temele de actualitate, pentru că nu corespund cu percepția lor despre lume. Aceștia au impresia că se pricep, și încep să dea verdicte despre cultura înaltă. Pe ei i-aș integra la categoria prostie ticăloasă, merită o atenție specială, dar nu sunt subiectul de care mă ocup aici. Mă refer însă la cei care, neavând o mare cultură nici nu au pretenția că ar avea, nu vin să dea verdicte și să se exprime în domenii pe care nu le cunosc.

Cel mai grav pentru ei, este că vor fi victimele ideologiilor la modă, de care nu se vor putea feri, căci nu au anticorpii pe care ți-i oferă lectura textelor majore ale culturii.

Atunci ei vor fi de partea curentelor celor mai gălăgioase, și care răzbat cu multă ușurință în toate mediile. Ei vor fi cei care vor îmbrățișa ideologiile lgbtq, corectitudinea politică, genderismul și toate anomaliile la modă acum. Dacă li se va spune (și li se spune) că este bună căsătoria gay, ei o vor adopta fără vreo rezervă. Dacă va exista o mișcare care va face din pedofilie o orientare sexuală, la fel de normală ca heterosexualitatea sau homosexualitatea (deja există, în fază incipientă, asemenea intenții) în câțiva zeci de ani ei vor fi cei care o vor adopta ca firească.

Orientările anapoda sunt posibile acum, pentru că nu mai există un fundament în valorile tradiționale și creștine ale lumii. Marea masă de oameni era influențabilă și înainte, mereu a fost, în sensul că era purtătoarea ideilor dominante ale epocii, cu diferența majoră că înainte fondul social de idei al comunității era unul în care puteai avea încredere. Acum acest fond este total alterat. Iar majoritatea oamenilor va fi afectată, dacă nimeni nu intervine ca să ajute cu ceva.

Înainte de a avansa, ar mai trebui stabilită o diferență. Între cultura înaltă și cultura de consum există tot mai multe asemănări. În lumea noastră lucrurile se amestecă, astfel că nu mai poți vorbi de o anumită puritate a culturii înalte. Este o contaminare reciprocă, iar acest lucru poți să-l vezi fie ca pe o binecuvântare, căci ajungem ca la oamenii care pricep doar cultura de consum să aibă totuși parte și de cultura înaltă. Sau poți să le vezi ca pe un rău, căci vei vedea cum ceea ce era bun în cultura înaltă ajunge să fie pervertit de cultura de consum. Cred că toți suntem atinși nu numai prin contactul cu cultura de consum, nici n-ai avea cum s-o eviți, e omniprezentă, dar și prin aderența intimă la unele din produsele ei. Și este bine să ne acceptăm în acest amalgam, căci contribuie puțin la smerirea celor ce au pretenția că au vreo legătură cu cultura înaltă.

Alt aspect este că, să te consideri apt pentru cultura înaltă, să desconsideri cultura de consum, este o forma foarte puternică a ispitei orgoliului. Este un mod de a te vedea superior majorității oamenilor, îți găsești un motiv bine întemeiat să îi poți disprețui. Sigur că este un risc aici. Orgoliul este prezent în aproape toți oamenii, găsindu-și diverse pretexte pentru a face ravagii în sufletele noastre. Un creștin va putea lupta cu o asemenea ispită, luând această predispoziție la cultura înaltă ca pe un dar venit de Sus și, în același timp, ca pe o obligație pe care o are față de ceilalți oameni. Capacitatea de a fi sensibil la o cultură înaltă este un dar pe care am datoria să îl folosesc atât pentru a înțelege ce se întâmplă pe lume, dar și ca să îmi ajut semenii care nu au primit aceleași însușiri naturale.

Faptul că cineva nu are acces la cultura înaltă nu face din el un ticălos sau un incapabil în domeniul în care activează și nici pur și simplu un prost. Există scriitori clasici ai literaturii române, care au făcut pactul cu puterea comunistă (sunt cunoscuți, nu-i mai amintesc eu aici), și alții care au dovedit destule deficiențe morale și atunci te întrebi la ce le-a mai trebuit să aibă o așa cultură și să scrie cărți care sunt în manualele de literatură. Așa cum există oameni lipsiți de cultură înaltă dar cu foarte bune calități morale, sunt buni, milostivi, te poți baza oricând pe ei în caz de nevoie.

Ca să ne liniștim și să ne calmăm orgoliile, putem privi ca pe o împărțire a darurilor, o diferențiere între oameni care ne face să avem nevoie unii de alții, să ne ajutăm unii pe alții, dacă ne găsim locul potrivit din care să acționăm. „Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4, 7). Astfel că, dacă am primit un dar, am și datoria de a lucra conform cu înzestrarea mea.

Poate că am un talent, dar în mod sigur am alte lipsuri, pe care mi le știu foarte bine, care să “compenseze” acel talent. Astfel că, fiind o persoană lucidă, nu am motive să mă mândresc. În schimb, sunt mereu îngrijorat dacă îmi folosesc bine sau nu darurile pe care le am. Iar în general impresia mea este că, mai degrabă lenevesc, atunci, în locul unei mândrii prostești, descopăr că am multe alte lucruri de făcut.

Așa cum cei bogați au datoria să îi ajute pe săraci, cei cu o mai bună înțelegere, cu o sensibilitate aparte, au datoria de a fi călăuze pentru ceilalți. Nu pot fi indiferent la neputințele aproapelui meu, căci voi da socoteală în fața lui Dumnezeu de ceea ce am făcut cu talanții mei. Viața creștină este un îndemn la comuniune. Dacă ceilalți oameni nu au aceleași înzestrări ca mine, atunci eu nu nu trebuie să îi disprețuiesc, să mă debarasez de ei ca de o variante mai puțin reușită de om, de care nu îmi pasă.

Dar diferența, în viața creștină, nu este la fel de mare ca în cultura laică. Există cărți care pot fi citite, cu egal folos, și de oamenii simpli și de cei cultivați. În primul rând, aici intră Biblia, mai ales Noul Testament, care poate fi citit și recitit de nenumărate ori de orice creștin, se adresează fiecăruia după nivelul lui de înțelegere, și oricine îl citește cu credință iese întărit în credință, înțelegând mai mult și mai bine care ne e rostul pe pământ. Sunt apoi cărțile care au ca tematică viața duhovnicească, ale unor autori mai noi. Și acestea sunt valabile pentru toți credincioșii, indiferent de nivelul de cultură și de înțelegere. Autorii mai vechi sunt un pic mai dificili, se citesc cu note critice și studii introductive, dar cei noi cuprind exact problemele pe care le avem și noi, ne vorbesc despre ele în modul cel mai coerent și folositor.

Viața creștină este o viață trăită în comuniune, în care fiecare aduce ceea ce are el mai bun. Putem recunoaște cinstit că pericolul infatuării este foarte mare atunci când te vezi deasupra semenilor tăi, căci ei nu înțeleg la fel de bine ca tine resorturile interne care mișcă lumea. Dar, dacă îți vezi propriile lipsuri, ai suficiente motive să te smerești și să îi ajuți, pe înțelesul lor, să priceapă mai mult. Iar lor le va fi suficient pentru mântuire.

La Judecată fiecare va da socoteală de modul cum a întrebuințat talanții pe care i-a primit. Cei care n-au o înzestrare pentru cultura înaltă nu vor fi judecați că nu l-au înțeles pe Hegel sau că nu le-a plăcut Rahmaninov, nici că nu au doctorate în dogmatică și nici măcar că nu s-au prins că ideologiile lumii de azi duc lumea în prăpastie. Ei au treaba lor de care vor da socoteală și care ține de împlinirea datoriei la care erau chemați.

În schimb, cei care rămân cantonați la nivelul culturii de consum, și nu au nici deschiderea pe care ți-o oferă credința, sunt mult mai vulnerabili. Nu sunt ei creatorii ideilor dominante, dar sunt purtătorii lor, le vor prelua și duce mai departe, așa cum agenții patogeni duc virusurile. „Elita” care propune corectitudinea politică, politicile de gen și celelalte idei aberante ale timpului nostru nu ar putea să facă nimic dacă nu ar exista această majoritate care să le preia ideile, le vor transmite mai departe ca un proces natural, așa cum, prin reproducere, își transmit genele către urmași. „Elita” se ocupă numai cu producerea noilor ideologii, rămânând pe seama majorității să le distribuie ideile. Cultura de consum nu e nocivă prin ea însăși, iar cei care rămân la nivelul ei sunt, în mare lor majoritate, oameni onești. Dar este rea pentru că nu poate să se opună ideologiilor la modă, ba chiar contribuie, fără să vrea, la propagarea lor.

Nu știu dacă acest proces poate fi contracarat, dar mi se pare foarte clar că nu poate fi lăsat să se întâmple fără vreo piedică. Cei care au acces la cultura înaltă și înțeleg, sau măcar pretind că înțeleg traiectoria pe care o urmează lumea, vor fi întrebați la Judecată dacă au urmărit să contracareze direcția în care merge lumea. Până la urmă suntem răspunzători de un singur lucru: dacă, din câte am înțeles despre lume, ne-am străduit să facem binele de care eram în stare. Restul (cultură înaltă sau de consum etc) e tăcere.

Paul Curca

Despre autor

Paul  Curca Paul Curca

Senior editor
113 articole postate
Publica din 07 Aprilie 2011

Pe aceeaşi temă

27 Iulie 2018

Vizualizari: 722

Voteaza:

Efectul culturii de consum 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE