Ziua de 14 februarie a fiecarui an a devenit un reper in constiinta foarte multor oameni din societatea noastra, in special a tinerilor care sunt implicati intr-o relatie sau a cuplurilor casatorite. Aceasta sarbatoare, necunoscuta in tara noastra pana acum cativa ani, devine o practica din ce in ce mai populara dupa explozia mediatica din anii post-comunisti, care a cautat sa importe multe obiceiuri occidentale si sa inlature, ca ,,invechite”, traditiile populare romanesti. Este firesc sa ne intrebam daca aceasta practica este una conforma cu duhul ortodox si cu invatatura de credinta a Bisericii, mai ales ca ea foloseste o terminologie apropiata de cultul sarbatorilor ortodoxe, si astfel poate genera multa confuzie in randul credinciosilor. Legat de ziua de 14 februarie se folosesc mai multe notiuni crestine cum ar fi cele de ,,sfant” si „sarbatoare”, se dau cadouri, exista de asemenea un anumit ,,ritual” al ,,sarbatorii” ce include mese, cine, petreceri, etc. De aceea, trebuie sa observam din ce punct de vedere sunt folositi acesti termeni si daca au acelasi inteles cu cei folositi de Biserica.
Sfantului Valentin a fost sarbatorit pe 14 februarie in intreaga Biserica Catolica pana in anul 1968, cand Papa Paul al VI-lea indeparteaza sarbatoarea sfantului din cultul general din cauza suprapunerii mai multor martirologii ale unor sfinti ce purtau acelasi nume si pentru a exclude orice problema pe marginea identitatii acestui sfant. Sf. Valentin ramane totusi in lista de sfinti praznuiti pe 14 februarie, insa numai la nivel local. Despre viata Sfantului Valentin se stiu foarte putine detalii, traditia a retinut faptul ca a trait in secolul al III-lea, in Roma, in timpul lui Claudiu al II-lea. In acea vreme, Imparatul Romei, observand ca soldatii care locuiau in capitala Imperiului nu mai doresc sa lupte in armata, si socotind ca motivul ar fi cauzat de dorinta acestora de a nu se desparti de sotiile lor, le interzice sa se mai casatoreasca. Sfantul Valentin, care era preot crestin, devine cunoscut prin faptul ca, nesocotind ordinul imparatului, oficia in secret casatorii intre crestini. Preotul Valentin este prins, inchis si martirizat in anul 269, devenind in spatiul occidental patronul indragostitilor si al casatoriilor fericite.
Din viata Sfantului si din faptul ca el a fost ales ca ocrotitor al indragostitilor putem sa intelegem prezenta terminologiei crestine legate ,,sarbatoarea St. Valentine`s day”. Dar, din pacate, prin modul in care este inteleasa astazi aceasta ,,sarbatoare” sensurile crestine ale celebrarii sfantului martir al Bisericii primelor secole au fost fie uitate, fie transformate in moduri de sarbatorire contrare moralei crestine. „St Valentine`s day” nu presupune o prezenta a oamenilor la Biserica, nu se face o cinstire propriu-zisa a Sfantului si prin el a lui Dumnezeu, nu i se aduc rugaciuni, lipsesc toate elementele necesare ca practicile din ziua de 14 februarie sa poata fi numite ,,sarbatoare” si sa poarte numele unui Sfant. Mai mult, trebuie amintit ca in Biserica Ortodoxa, Sfantul Sfintit Mucenic Valentin, Episcopul Umbriei, este praznuit in data de 30 iulie, fiind cunoscut de crestinii ortodocsi ca mare vindecator al bolnavilor si ocrotitor al familiilor.
Cei care promoveaza si sustin legitimitatea ,,St. Valentine`s day” afirma ca aceasta zi este una dedicata exclusiv iubirii, si nimic nu poate fi mai frumos decat iubirea dintre un barbat si o femeie. Acest lucru nu este negat de Biserica, insa modul in care este inteleasa aceasta iubire, prin celebrarea zilei de 14 februarie, nu face altceva decat sa o reduca la nivelul simturilor, fara nicio prezenta a elementului duhovnicesc, ci numai cultivandu-o ca ultima si cea mai de dorit relatie care poate exista intre doi oameni. Tocmai de aceea si modul in care cei care vor sa o serbeze este legat de o desfatare a tuturor simturilor si senzatiilor. Profesorul Georgios Mantzaridis arata cum trebuie inteleasa iubirea dintre barbat si femeie in Biserica, si din acest punct de vedere putem sa intelegem mai bine de ce este criticata pseudo-sarbatoarea ,,St. Valentine`s day”.
In spiritualitate ortodoxa ,,inclinatia iubitoare a omului, dragostea (eros), nu constituie un element negativ, care trebuie sa dispara in vederea inchiderii intr-o apatie de tip stoic. Asemenea conceptii sunt straine de antropologia crestina si nu au catusi de putin de-a face cu Biserica. Dragostea, conform cu invatatura crestina, este acea putere unificatoare care contribuie la refacerea unitatii firii omenesti faramitate si la readucerea ei in comuniunea cu Dumnezeu. Dragostea (eros) nu se opune iubirii (agape), ci constituie o forma intensa de iubire. Dragostea se misca in doua directii, pe verticala si pe orizontala, sau, altfel spus, pe cea dumnezeiasca si pe cea naturala. Ca inclinatie dumnezeiasca il impinge pe om la comuniunea cu Facatorul si Dumnezeul lui, iar ca inclinatie naturala il duce la casatorie...Dragostea naturala il trage pe om catre depasirea propriului ,,eu” si comuniunea cu un ,,tu” in felul acesta reprezinta un factor capital pentru constituirea sau articularea vietii sau societatii umane. Dragostea ofera omului posibilitatea de a trece de la urmarirea intereselor egoiste la comuniunea dezinteresata. Dar, cand se limiteaza la nivelul simturilor serveste interesele egoiste si degenereaza in factor de decadere morala si distrugere. Valorificarea dragostei se realizeaza in comuniunea iubirii creata de casatorie” (Georgios Mantzaridis, Morala crestina, Ed. Bizantina, Bucuresti, 2006, p. 292.) Tocmai acesta este pericolul pe care o practica de genul ,,St. Valentine`s day” il aduce pentru crestini, prezentandu-se sub numele unui sfant promoveaza numai tipul de dragoste (eros) fara a mai aminti de finalitatea acestei legaturi in iubirea care se realizeaza in casatorie, in spatiul eclesial si in Hristos, absolutizand relatia trupeasca, o propune pe aceasta ca etalon si singura realitate la care tinerii trebuie sa se raporteze.
Sfantul Valentin poate fi socotit un ocrotitor al oamenilor indragostiti, dar numai a celor care simt o iubire in sens crestin, o iubire care are ca tinta casatoria. Savarsind casatorii in secret in vremea persecutiilor, Sf. Valentin marturisea ca numai in Taina Casatoriei poate fi inteleasa adevarata iubire dintre cei care se iubesc. Cei care vin sa primeasca casatoria isi doresc o vietuire virtuoasa in duhul Bisericii, fiind constienti de responsabilitatea pe care o au in fata lui Dumnezeu si fiind statornici in implinirea poruncilor dumnezeiesti, pentru ca tinerii care se iubesc se angajeaza la o viata plina de jertfelnicie si rabdare, primind harul sfintitor al lui Dumnezeu si indepartand orice forma de egoism, care le ingradeste libertatea. Fara aceste coordonate si realitati marturisite de spiritualitatea crestina si fara o baza a credintei, exista pericolul ca iubirea dintre doi oameni sa nu se dezvolte, ci sa fie umbrita de diferite pacate si patimi. Astfel, Biserica arata care sunt piedicile in calea unei casatorii fericite si pune in fata credinciosilor chipurile sfinte ale unor oameni care au urmat lui Hristos si au dobandit Imparatia Cerurilor.
drd. Lucian Iacob
Sursa: episcopiagiurgiului.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.