Titlul de mai sus nu se doreste a fi unul ironic. Nicidecum. Mai degraba se doreste a fi unul trist si, oarecum, constatator. La fel de bine s-ar fi putut pune in finalul titlului si un semn de intrebare iar cei care ar fi in masura sa se pronunte ar putea oferi niste raspunsuri. Pana la urma, intr-o lume in care s-a ajuns ca totul sa fie de vanzare, de ce nu am avea, nu-i asa, si o piata de desfacere en-detail a sentimentelor, a iubirii, a fericirii. Un fel de piata de gros sau daca vreti un hypermarket. Cum ar suna: "Poftiti la sentimente, astazi oferta cu reducere"? Pentru ca musterii cu siguranta se vor gasi.
Recent, am urmarit o reclama in care eram anuntati ca exista nu stiu ce site care ar detine recordul la numarul de intalniri si relatii (ca sa nu le zic "combinatii") inter-umane. Mi-am imaginat ca exista probabil un soi de competitie contra-cronometru a oamenilor pentru a se intalni, a interactiona, a socializa, iar marele premiu ar fi, in final, casatoria. Una dintre Sfintele Taine ale Bisericii dar la care s-ar ajunge in urma unui fel de bingo-show, daca iti ies numerele castigatoare e ok, daca nu, mai poti incerca odata (sau de mai multe ori). Bineinteles, trebuie achitata si o mica taxa pentru ca, nu-i asa, dragostea presupune si niste sacrificii, fie ele si financiare.
Dincolo de toate acestea, se observa un fenomen care a luat amploare in ultimii ani, anume gasirea sufletului pereche, a omului alaturi de care sa-ti petreci restul vietii, pe internet, in mediul virtual. Intr-o perioada in care, asa cum spunea regretatul Octavian Paler, "am construit mai multe calculatoare(…) dar comunicam din ce in ce mai putin", multi tineri si nu numai, din diferite motive, in spatele unui computer, isi cauta fericirea dând click-uri pe diferite site-uri de gen, sperand sa intalneasca, de ce nu, marea iubire. Am citit nu demult un studiu facut de un colectiv de psihologi americani despre persoanele care-si cauta fericirea in mediul virtual. Excluzand asa-numitii aventurieri, in general era vorba despre persoane fie prea ocupate cu job-ul pentru a-si cauta propriu-zis perechea, fie persoane inselate in asteptari de fostul partener care incercau sa-si "panseze" rapid "ranile" ori persoane care-si creasera in imaginatie un model ideal, inexistent in viata lor cotidiana, pe care incercau cu disperare sa-l gaseasca undeva, chiar si pe net. Ca si concluzie insa se sublinia faptul ca in ciuda, uneori a anilor petrecuti in cautari on-line, cei mai multi ramasesera tot singuri, fara partener, iar dintre relatiile care se infiripasera, extrem de rare au fost de lunga durata sau serioase. Pentru ca pana la urma, oricate beneficii si avantaje ar aduce internetul, a astepta ca fericirea sa vina de undeva din mediul virtual nu facem altceva decat sa ne amagim cu niste iluzii deoarece in fond omul nu este structurat sa traiasca in afara societatii, a colectivitatii. Iar in asteptarea unui Fat-Frumos sau a unei Ilene Cosanzene care sa apara de pe internet, cei in cauza se autoizoleaza, nu-si mai traiesc viata in mod real, devin persoane anxioase, pesimiste, deprimate, tot mai neintersate de ceea ce le inconjoara. Cam cum este si pe facebook, acolo unde foarte multi dintre cei care-si clameaza permanent fericirea si optimismul in postari care mai de care mai vesele, facand aproape un fel de exhibitionism sufletesc si sentimental, sunt de fapt persoane nemultumite de viata lor, solitare, introvertite, persoane care simt imperios nevoia de atentie. Asta in conditiile in care oamenii cu adevarat fericiti si impliniti isi traiesc sentimentul in interiorul lor, nu au nevoie, cum afirma cineva, sa se suie pe acoperisul lumii si sa-si strige de acolo marea lor fericire pentru a fi auziti de toti ceilalti.
"Daca s-ar cladi casa fericirii, cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare", spunea Jules Renard si cred ca avea mare dreptate. Traind intr-un secol in care toata lumea incearca sa fie fericita dar cauta fericirea numai in lucruri exterioare, de vitrina, frumos ambalate, multi fiind parca intr-o "misiune" de a o gasi, uitam ca de fapt fericirea consta in felul in care iti traiesti viata in fiecare zi, in atitudinea fata de ceea ce te inconjoara, in cat de mult oferi persoanelor de langa tine si cat ii ajuti pe ceilalti, neasteptand nimic in schimb. "Fericirea este ca un fluture. Cu cat il urmaresti mai mult, cu atat se va indeparta de tine. Dar daca iti indrepti atentia spre alte lucruri, el va veni singur si se va aseza pe umarul tau", spunea, cu cata dreptate, si Nathaniel Hawthorne.
Si poate in primul rand, inainte de a ne arunca in tot felul de cautari desarte ale fericirii, ar trebui doar sa ne amintim cuvintele Domnul: ”Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua!” (Matei 6, 33)
Adi Ionescu
Adi Ionescu
-
Nefericirea de a te numi Virgil
Publicat in : Religie -
Chiar daca vom suferi, nu vom fi rapusi
Publicat in : Religie -
Constiinta si compromis - Recenzie
Publicat in : Religie -
Generozitatea
Publicat in : Editoriale -
Judecata de Apoi
Publicat in : Judecata de Apoi - Viata de dupa moarte
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.