Pe 27 mai 1987 am fost la Bucuresti sa cumpar paine. Imi amintesc bine, pentru ca, de o zi, Gorbaciov ne vizita tara.
 
Aveam santier la biserica si, intr-o zi, cateva femei mi-au spus: "Parinte, dam noi mancare, cu randul, la muncitori, dar de unde paine?" Aveam 10-12 muncitori pe zi si intr-adevar, una din probleme era.

painea. Ne-am inteles ca eu sa "fac rost" de paine. Taranii din imprejurimile capitalei mergeau la Bucuresti si luau cate 3 paini de la cate un magazin pentru ca doar 3 paini primeau si umblau cu traista in mana, o jumatate de zi, pana strangeau 15-20 de paini sa le ajunga mai multe zile. De cele mai multe ori nu primeau, pen­tru ca vanzatoarele ii recunosteau, dupa port, ca nu sunt din Bucuresti.
 
Si plec in dimineata aceea spre Bucuresti, sa cumpar paine. Cand intru in Gruiu, trec pe la parintele Mitica (Marin Dumitru), pentru ca stabilisem sa mergem impreuna. Parintele Mitica este un om vesel tot timpul, nu e chiar inalt, e bine facut, tuns scurt si mereu ras proaspat. Este un om de cuvant, iar, daca esti trist, treci pe la el si uiti de toate. Cand imi vine in minte parintele Mitica, nu stiu de ce, imi amintesc ca, odata, am citit despre parintele Ghedeon.
 
In drum spre Bucuresti ne intelegem sa luam la rand toate "centrele" de paine de pe soseaua Oltenitei. Zis si facut. Ne oprim de cateva ori; painea o puneam in fata banchetei din masina si o inveleam cu o patura pentru ca, la "Centura'''', era un post de militie si daca ne-ar fi gasit cu atatea paini.
 
Intr-o alimentara, dupa ce lu­am paine, observam ca 30-40 de persoane asteptau sa cumpere salam. Ne asezam si noi la rand iar dupa cateva minute, un domn in varsta intreaba, exagerat de mirat, pe cei din jur, uitandu-se peste ochelari la bucatile de salam din vitrina:
 
- Ce scrie, domnule, acolo. salam dihooor?!
 
-   Nu, ii raspunde parintele Mitica, scrie salam Bihor, dar nici pana la dihor nu mai avem mult!
 
Cand mai aveam 5 persoane in fata. nu mai e salam, s-a terminat. Am iesit din magazin si ne-am oprit la Big Berceni. Acolo. o multime de oameni agitati, multa galagie, militieni peste tot. si cel putin 300 de persoane erau in fata usilor de la Big. Ne uitam mai bine si observam, pe fereastra, ca in magazin erau gramezi de mezeluri atarnate pe perete. Auzim ca "o sa vina Gorbaciov si d’aia au bagat atata salam!" Dam coltu'' magazinului si ne apropiem de piata. In mijlocul tarabelor goale, o singura batranica vindea marar, leustean si patrunjel. Dezamagiti, mai dam un colt si observam cateva per­soane, la un aprozar, cumparand castraveti din aceia lungi. Vanzatoarea era nervoasa trantea castravetii in tasul cantarului, certandu-se cu fiecare cumparator in par­te. Cand ajunge parintele Mitica.
 
-Dati-mi 4 castraveti! Vanzatoarea ii pune 3 castraveti in cantar, iar pe al patrulea parandu-i-se probabil prea lung, il rupe in doua si-i pune doar o jumatate.
 
-De ce, doamna, mi-ai rupt castravetele? o ia la rost parin­tele Mitica, pe un ton care a pus toata "coada" pe ras.
 
-Ce, domnule, faci misto de mine? Nu-ti mai dau nici un castravete! si intoarce tasul pe cantar pentru a fi mai convingatoare.
 
Chiar in acel moment, barbati si femei, au inceput sa fuga spre Big strigand: "A venit Gorbaciov! A venit Gorba­ciov!"
 
-Doamna, ii spun foarte serios, daca nu ne dai castraveti, sa stii ca te spunem lu' Gorbaciov.
 
Marcata probabil de eveniment, femeia intimidata cantareste repede castravetii si, dupa ce ii platim, ne indreptam grabiti sa-l vedem pe Gorbaciov. Cand ne apropiem, il observam stand de vorba cu batranica din piata, dand din maini, si fluturand o legatura de patrunjel. Erau multi reporteri cu microfoanele intinse spre el, ofiteri superiori de militie, oameni imbracati civil care dadeau comenzi scurte si precise, iar Ceausescu il astepta la intrarea in piata.
 
- Ia uite, imi sopteste la ureche parintele Mitica, ne mai plangem noi ca o ducem rau, dar Gorbaciov a venit tocmai de la Moscova sa cumpere patrunjel din Berceni!
 
Cand au iesit din piata, Gorbaciov si Ceausescu au trecut pe langa noi, la nici 4 metri, plecand in cateva minute, lasand in urma lor o multime de oameni care si-au indreptat privirile nervoase spre usile tot mai neputincioase ale magazinului. Cand ne-am urcat in masina, parintele Mitica mi-a spus:
 
- Ce noroc am avut cu Gorbaciov ! Daca nu era el, ramaneam fara castraveti!!!