Nu este o zi în care să nu auzi pe cineva, sau să vezi la televizor, vorbind de fonduri europene, subvenții și alte sume de bani care ne vor face viața mai ușoară.
În urmă cu câteva zile, o știre spunea că proiectele de reparație ale bisericilor monumente istorice trebuiesc semnate de ierarhi (episcopi) nu de preotul paroh sau starețul mânăstirii. Această știre mi-a amintit de...
Slujesc la o biserică, ctitorie a domnitorului Matei Basarab din 1649, iar anul trecut am terminat de implementat un proiect de restaurare a monumentului care a durat 5 ani de zile (ianuarie 2011 – decembrie 2015).
După ce s-a lucrat „în forță” câteva luni de zile, într-o zi, directorul firmei de construcții, îmi dă prima factură:
- Părinte, trebuie să vă pregătiți să ne achitați această factură. Am făcut situația de lucrări, urmează să fie verificată de A.D.R. așa că...
Văd factura... 850.000 de lei... și întreb:
- Eu trebuie să plătesc factura? Nu primiți banii de la Uniunea Europeană?
- Nu părinte! Întâi ne dați banii, apoi, în urma verificărilor și a depunerii documentației la A.D.R., primiți rambursarea de la Ministerul Dezvoltării Regionale.
- Și de unde să vă dau 8 miliarde?
- Nu e treaba noastră; a venit răspunsul.
Două zile am dat telefoane... de unde 8 miliarde? Merg la Ministerul Dezvoltării Regionale, la contabilitate.
- Părinte, trebuie să plătiți factura din fonduri proprii, banca vă da un O.P., (ordin de plată) dovadă că ați plătit, îl depuneți împreună cu Cererea de Rambursare, venim în control și, dacă totul este în regulă, vă rambursăm banii.
- Păi, eu nu am 8 miliarde în cont, cred că toate mânăstirile din Moldova nu au atâția bani!
- Nu e treaba noastră. Ați semnat un contract... v-ați asumat niște obligații.
- Da doamnă, aveți dreptate, mi-ați cerut sute de clarificări, dar nu m-ați întrebat dacă am 8 miliarde... „și-mi cade o fisă” ca argument. Am depus copie după „jurnalul de venituri și cheltuieli” de unde reiese că îmi trebuie 100 de ani...
- Părinte, nu e treaba noastră, trebuie să bateți la alte uși!
Am plecat trist și nedumerit. A doua zi eram la Consiliul Județean Călărași, am fost pe la Integrare Europeană, am auzit de niște fonduri de garantare. Nimic! După alte câteva zile îl sun pe domnul arhitect care-mi spune:
- Trebuie să faceți împrumut bancar. Așa au procedat toți preoții care au trecut prin această problemă. Nu există altă soluție.
După o săptămână de întâlniri, discuții, telefoane, programări și audiențe, ajung la concluzia că trebuie să fac un împrumut bancar, altfel tot proiectul „cade”.
Am un prieten contabil, pe Vasile, și îl rog să mă însoțească la o bancă să cer împrumut... 8 miliarde. Îl iau cu mine, dacă o fi vorba de ceva socoteli „să nu fiu pe dinafară.”
Mergem la o binecunoscută bancă, în orașul Călărași. Suntem invitați într-un birou de către o doamnă, care, ne face semn să stăm la o masă, apoi, iese pe ușă. După cîteva minute, intră 3 doamne, fiecare cu câte o geantă diplomat în mână, se așază în fața noastră, își pun gențile pe masă, le deschid fiecare și, îmi dau câte o carte de vizită. Eu și domnul contabil, ne simțim stânjeniți, că nu avem cărți de vizită, dar după această introducere, doamna din fața mea, îmi pune așteptata întrebare:
- Părinte, ce sumă vreți să împrumutați de la bancă?
- 850.000 de lei, răspund brusc și scurt.
Toate rămân încremenite, iar doamna care îmi pusese întrebarea își plimba ochii, în stânga și dreapta, stând cu capul fix și, mă întreabă din nou:
- Adică 8 miliarde și jumătate?
- Da doamnă, 8 miliarde și jumătate?
- Ce faceți cu atâția bani? Ce biserică este aia?
- Doamnă, reparăm o biserică-monument istoric, de Matei Basarab, printr-un proiect pe fonduri europene nerambursabile, în valoare de peste două milioane de euro... și încep să-i "turui" despre seriozitatea proiectului.
- Este o sumă foarte mare! Trebuie să aveți garanții imobiliare!
- Garantez cu biserica! Încerc să glumesc.
- Ce să facem noi cu biserica?
- Doamnă, tot satul, vorba vine, nu face 8 miliarde.
- Episcopia nu are o fabrică de lumânări, clădiri, ceva cu care să garanteze?
- Adică, să merg, să spun episcopului, să gireze un împrumut bancar?
După câteva „politețuri” plecăm, așa cum „venirăm”, vorba lui Amza Pellea.
Peste alte câteva zile, după multe telefoane, ne programăm la altă bancă, în orașul Oltenița (mai aproape de noi; am gândit că poate vor fi mai sensibili, cunoscând biserica).
Același ritual, suntem primiți într-un birou de o doamnă și un domn. De cum intrăm, ne așezăm la masă, își pun gențile diplomat pe masă și ne dau câte o carte de vizită.
- Părinte, de ce sumă aveți nevoie?
- De 8 miliarde și jumătate! Îi răspund direct în moneda pomenită dar nefolosită.
- 8 miliarde? Mă întreabă domnul cu o mirare neprefăcută. Și începe să bată „darabana” cu degetele, pe masă, cu o figură preocupată și întrebătoare.
- Vă rugăm să așteptați puțin! Îi face semn doamnei și iese din birou. Rămân în „stand-by” cu Vasile, prietenul meu, contabil. După câteva minute bune se întorc, iar doamna îmi face o propunere:
- Uitați ce ne-am gândit! Vă susținem în finanțarea proiectului dar constituiți la noi un depozit de 50 de miliarde și...
- Doamnă dacă aș fi avut 50 de miliarde aș mai fi venit la bancă? Și plecăm încântați de idee.
- Vasile, îi spun prietenului meu, în drum spre mașină, ăștia toți au genți diplomat și cărți de vizită!
- Am observat, dar după cum văd, le au goale.
După alte cîteva zile, am stabilit împreună să luăm cu „asalt” Bucureștiul. În capitală or fi mai mulți bani! Eram într-o situație disperată. Firma de construcții, din 40 de muncitori care lucrau zilnic, pe șantier, redusese numărul lor la jumătate. Firma de consultanță mă solicita la întocmirea de documente aproape zilnic. Prima Cerere de Rambursare a avut 6 (șase) bibliorafturi. Nu-mi venea să cred! În vinerea Sfintelor Paști din anul 2013, am semnat și ștampilat 1866 de pagini (țin minte pentru că este anul abdicării lui Cuza).
După ce culegem alte informații, mergem la o bancă, în București, dar luăm cu noi și un reprezentant al firme de consultanță, o persoană bine pregătită, distinsă; am gândit că eu și Vasile nu avem destulă „greutate”.
Ne dăm întâlnire la ora 10 în față la Inter, mergem la bancă și... măi frate și ăștia au genți diplomat! Doi domni ne invită într-un birou, își pun „diplomaturile” pe masă, ne oferă câte o carte de vizită... întrebări, discuții, explicații, garanții imobiliare, Patriarhia are proprietăți... să garanteze, Statut B.O.R... insesizabilă. Nu avem cum; la revedere, să trăiți.
Deja, noaptea, nu mai dormeam. O lună de zile am fost la toate băncile cunoscute și necunoscute. Nu primeam decât cărți de vizită.
Dar, într-o dimineață, Dumnezeu și-a întors fața către această lucrare și primesc telefon de la o cunoștință:
- La ora 11 mergem la banca (...) să încercăm și acolo. Îl sun imediat pe Vasile.
- Vasile, la ora 10, ne întâlnim la Big Berceni. Plec repede, de acasă, ne întâlnim și, intrăm în magazin.
- Trebuie să-mi iau o geantă diplomat – îi spun lui Vasile – cărți de vizită mi-am făcut pentru că...
Îmi pun actele și cărțile de vizită în geanta diplomat, ne întâlnim și, toți trei, la ora 11, eram la bancă. Ne aștepta, domnul director, în persoană. Un bărbat, în jur de 40 de ani, înalt, simpatic, slab, semăna cu Ștefan Bănică. Ne așezăm, pun diplomatul pe masă, primesc o carte de vizită, ofer și eu una. Fac o introducere; proiect, fonduri europene, monument istoric, Cerere de Rambursare, bla, bla, bla.
- Domnule părinte, nu este nici o problemă. Am lucrat cu fonduri europene, știu despre ce este vorba, de ce sumă aveți nevoie?
- De 8 miliarde și jumătate!
N-a avut nici o emoție, n-a schițat nici un gest și, mi s-a adresat ca și cum i-aș fi solicitat 8 lei și 50 de bani.
- Uitați cum procedăm. Vă deschideți cont la noi, își deschide și firma de construcții cont, tot la noi, apoi vă împrumutăm 850.000 lei, îi virați în contul firmei, noi vă dăm O.P.-ul și îl depuneți cu Cererea de Rambursare la A.D.R.
- Cu ce garantăm? Am întrebat curios.
- Cu nimic. Firma de construcții nu se atinge de bani până nu vă vine rambursarea.
- Ce ne costă?
- 2% mișcarea banilor dintr-un cont în altul, adică 170 de milioane pe care ni-i virați în ziua împrumutului și 12% pe an, atâtea luni până vă vine rambursarea.
Acest om, a fost salvarea noastră. Timp de aproape 2 ani, banca a încasat, aproape 150.000 de lei, doar pe O.P-uri și dobânzi. Nu a riscat nimic. Dar a fost soluția salvatoare.
În ziua când aveam O.P.-ul, în mână, i-am dat telefon domnului contabil:
- Vasile, dacă nu-mi făceam cărți de vizită și nu-mi luam geantă diplomat, rămâneam cu biserica nereparată.
Pr. Nicolae Trușcă, parohia Negoești
Nicolae Trusca
-
Despre invidie si costurile aderarii europene
Publicat in : Religie -
Supararea lui Mos Stoica
Publicat in : Religie -
Dincolo de calea ferata
Publicat in : Editoriale -
Gorbaciov la piata... in Berceni
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.