Prima duminica din Postul Sfintelor Pasti (21 februarie 2010) este numita Duminica Ortodoxiei. In aceasta zi, sarbatorim in mod special faptul ca Fiul lui Dumnezeu are chip omenesc.
Noi nu stim cum a fost Fiul lui Dumnezeu inainte de intrupare, caci nu cunoastem cum este Dumnezeirea in sine, insa, pentru ca S-a intrupat, putem afirma ca Dumnezeirea Fiului nu mai este o realitate despartita de trupul si de fata omeneasca.
Faptul ca Scriptura nu ne ofera detalii asupra infatisarii lui Hristos, i-a facut pe unii sa se aventureze la o sumedenie de speculatii cu privire la chipul istoric al Mantuitorului. Au fost si teologi care, ramanand la o intelegere literala a cuvintelor: "nu avea nici chip, nici frumusete, ca sa ne uitam la El si nicio infatisare ca sa ne fie drag” (Isaia 53, 2), verset care are in vedere patimile Mantuitorului, au afirmat ca Hristos a avut o fata neatragatoare. Daca acestia s-ar fi oprit doar la cuvintele psalmistului David: "Impodobit esti cu frumusetea mai mult decat fiii oamenilor” (Ps. 44,2), ar fi inteles ca El avea o frumusete neobisnuita.
Dar un zugrav adevarat nu-L va reprezenta niciodata pe Hristos asemeni chipurilor din arta profana. Si asta pentru ca El nu a fost un simplu om, un om cazut in pacat. Chipul din orice icoana este chipul celui indumnezeit. Trupul stricacios nu poate fi icoana sfantului. Sfantul Apostol Pavel le descopera celor din Corint acest lucru prin cuvintele: "Carnea si sangele nu pot sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu, nici stricaciunea nu mosteneste nestricaciunea" (I Cor. XV, 50).
Marturisesc ca au fost cazuri cand mi-a fost greu sa accept o reprezentare ca fiind o icoana si asta pentru ca imaginea din ea ducea mai degraba catre portret sau fotografie, si nu catre chipul omului transfigurat. Sfintii erau plini de viata trupeasca, mai bine zis musculosi. Nu e cazul sa amintesc ca o icoana care nu respecta canoanele, nu trebuie sfintita. Daca acceptam acest lucru, ajungem sa avem erezii si in imagini. Sa nu uitam: icoana nu este copia fidela a unor realitati din lumea aceasta.
Daca avem parte de chipuri urate in biserica, e dovada faptului ca avem parte de zugravi improvizati, de persoane care nu participa la viata lumii schimbate. Nu Hristos este urat, nici sfintii uniti cu el, ci cei care ii reprezinta sunt lipsiti de viata in El. Dar asa se intampla atunci cand pictorul se supune pacatului si nu vointei lui Dumnezeu, ajunge sa-L reprezinte pe Hristos asa cum pofteste si nu asa cum este vestit de Biserica.
Poate se va intelege intr-o zi ca dupa cum preotul nu poate modifica textele liturgice, tot astfel nici iconograful nu poate schimba chipul Mantuitorului stabilit de Biserica.
Adrian Cocosila
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.