Inadaptarea este o starea constanta de refuz in a stabili un acord - o acceptare sau o identificare interioara - cu un anumit lucru, cu un anumit sistem de idei, cu o anumita categorie de persoane sau cu mediul social, din cauza imposibilitatii de a gasi elemente comune cu acestea. Desi este receptata de societate ca o incapacitate sufleteasca si psihica, inadaptarea este o calitate a sufletului, in sensul de a nu se putea obisnui cu ceea ce este nefiresc.
Adaptarea este o transformare interioara care are loc pentru a raspunde pozitiv anumitor cerinte exterioare. Este sinonima cu acomodarea, deprinderea si obisnuirea cu un anumit lucru. Adaptarea indica o relatie armonioasa intre realitatea personala interioara si mediul inconjurator. Adaptarea sociala se face prin schimbarea mintii si a comportamentului, in functie de cerintele mediului social. In functie de calitatea lucrului sau a mediului la care omul se adapteaza, aceasta adaptare poate fi folositoare sau daunatoare vietii sale.
Evanghelia lui Hristos il cheama pe om la o permanenta inadaptare la lumea aceasta, indiferent de regimul politic pe care il parcurge. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel spune: "Sa nu va potriviti cu acest veac, ci sa va schimbati prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si desavarsit" (Romani 12, 2). A se vedea si: Nu suntem facuti pentru lumea aceasta.
Adaptarea omului la nefiresc
Omul este o fiinta adaptabila. Din pacate, insa, omul se poate adapta la orice. De multe ori, omul accepta un lucru si se obisnuieste cu el chiar fara a verifica catusi de putin calitatea lui.
Lipsiti de harul discernamantului, oamenii cad tot mai usor prada manipularii din mass-media, iar adaptarea lor la pretentiile tot mai anormale pe care le ridica lumea se face fara nici o piedica. Inrobit de comoditate si de teama de a o pierde, omul contemporan a ajuns sa se adapteze la aproape orice schimbare a societatii, indiferent de natura si urmarile ei.
Acomodarea omului la societatea contemporana, care este una atee si consumista, adica lipsita de orice perspectiva a vesniciei si inrobita satisfacerii cu orice pret a tuturor poftelor trupului, este un cancer al sufletului. Precum, odinioara, ziceau profetii: Oamenii au ajuns doar trupuri, iar Duhul lui Dumnezeu nu mai este in ei.
Grupurile sociale, organizate dupa criterii lumesti, sunt ostile sufletului uman, care este unic si tinde cu toate puterea spre libertate. Fiecare grup social are marea putere de a-i uniformiza pe toti aceia pe care ii contine. Marile companii, firmele, internetul, posturile de televiziune, campaniile de publicitate etc. acorda atentie persoanei umane doar pentru a-i afla slabiciunile si a le folosi in interes propriu.
Oamenii au servicii care le ocupa toata ziua, primesc un salariu mult prea modesc pentru timpul alocat, iar restul de timp si-l petrec in fata televizorului sau in magazine, de unde cumpara tot mai multe lucruri inutile. Putini sunt aceia care indraznesc sa infrunte multimile si sa nu se adapteze nefirescului din jurul lor.
Societatea contemporana creste si educa "sclavi fericiti", adica oameni lipsiti de discernamant, care sunt in stare sa accepte orice, atata timp cat au acces la un lux si la o comoditate satisfacatoare. In mod evident, din pacate, oricine incearca sa le redea libertatea unora ca acestia are toate sansele sa fie batjocorit, prigonit si chiar martirizat. Aceasta este viclenia lumii, care ii face pe cei robiti de ea sa o iubeasca tot mai mult si sa loveasca fara noima in toti aceia care nu i-au cazut inca prada. A se vedea si: De ce ii uraste lumea pe crestini?
Inadaptarea, virtutea crestinilor
In toate timpurile, insa, de la facerea lumii si pana la sfarsitul ei, au existat si vor exista oameni incapabili de a se adapta la ceea ce este nefiresc in jurul lor. Acestia sunt sfintii si crestinii, care, ca niste "inadaptati social", adica "in lupta cu duhul lumii", au ales si vor alege pana la sfarsit calea marturisirii lui Iisus Hristos, marginalizarea de catre societate si martiriul - trupesc sau sufletesc.
Spre exemplu, comunismul s-a bazat pe o ideologie care a dorit sa uniformizeze persoana umana, iar nu doar starea ei sociala, precum s-a spus initial. Drept dovada, toti aceia care au sfidat sistemul, numiti "elemente ostile", desi majoritatea dintre ei erau oameni simpli si saraci, au fost prigoniti si aruncati in inchisoare, fie pentru a se adapta noilor cerinte impuse in societate, fie pentru a nu mai ajunge vreodata in societate. Majoritatea celor prigoniti si martirizati erau crestini.
In vechime, in vremea Imperiului Roman, aceasta uniformizare a persoanei umane se petrecea intocmai. Se impuneau legi, se generaliza cultul idolatru roman, se faceau schimburi de populatii si erau promovati in organismele administrative mai ales aceia care faceau dovada supunerii totale fata de imparat si de noua stapanire. Cei care nu acceptau sa renunte la zestrea culturala proprie si la credinta personala erau omorati, adesea, spre desfatarea celor adunati in stadioane. Majoritatea erau crestini.
Acest mecanism social a functionat, imbracat in alte haine, in toate timpurile. De fapt, este vorba de viclenia diavolului, care gaseste intotdeauna oameni care sa ii slujeasca, cu stiinta sau cu nestiinta. Astazi, puterea de manipulare a societatii si gradul in care este distrusa personalitatea umana sunt infioratoare. Spre deosebire de vechile mecanisme de spalare a mintii, astazi, omul este schimbat de societate fara a-si mai da seama. Crede ca ramane acelasi, in timp ce se schimba cu o viteza impresionanta. A se vedea si: Mesajele subliminale.
Biserica lui Hristos a fost, este si va ramane, pana la sfarsit, singura care va proclama libertatea si unicitatea persoanei umane, indiferent de mecanismele si schimbarile sociale prin care va trece lumea. Crestinii vor sfida (vor ramane neatinsi) intotdeauna sistemul lumii in care se vor afla, cand acesta va impune lucruri nefiresti, adica straine de nevoile reale ale sufletului uman.
Evanghelia lui Hristos il cheama pe om la o permanenta inadaptare la lumea aceasta, indiferent de regimul politic pe care il parcurge. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel spune: "Sa nu va potriviti cu acest veac, ci sa va schimbati prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si desavarsit" (Romani 12, 2). A se vedea si: Nu suntem facuti pentru lumea aceasta.
"Epistola catre Diognet", care dateaza din secolul al II-lea, ne spune lamurit faptul ca a fi crestin inseamna a fi "ca toata lumea" si, in acelasi timp, a fi "cu totul altfel". Efortul constant pe care crestinul in face ca "normalul" vietii sale sa devina "cu totul altfel" este tocmai aceasta inadaptare pe care el este dator sa o mentina toata viata.
Sa luam aminte la modul in care sunt descrisi crestinii in aceasta epistola: "Crestinii nu se deosebesc de ceilalti oameni nici prin pamantul prin care traiesc, nici prin limba, nici prin imbracaminte. Nu locuiesc in orase ale lor, nici nu se folosesc de o limba deosebita, nici nu duc o viata straina. Locuiesc pe pamant, dar sunt cetateni ai cerului. Se supun legilor randuite de stat, dar, prin felul lor de viata, biruiesc legile. Ca sa spun pe scurt: ce este sufletul in trup, aceasta sunt crestinii in lume… Sufletul locuieste in trup, dar nu este din trup; crestinii locuiesc in lume, dar nu sunt din lume."
Fata de un om care ramane liber, adica inadaptat la nefirescul promovat de societate, toti ceilalti simt o atractie deosebita, chiar daca simt o mare greutate in a recunoaste acest lucru. Unii il admira in taina pe cel liber, altii isi refuza sentimentul interior de admiratie, iar altii il ataca, fie din invidie, fie din incapacitatea de a-si rabda propria robie, pe care si-o observa in mod dureros.
Omul care se simte confortabil in aceasta lume - in societatea in care traieste - si nu tanjeste cu tot sufletul sau dupa o alta realitate, adica dupa Imparatia lui Dumnezeu, acesta este inca departe de Adevar, iar sufletul sau nu a cunoscut iubirea lui Dumnezeu. Unul ca acesta s-a adaptat perfect la nefirescul pe care il propovaduieste lumea.
Sfantul Antonie cel Mare, acum aproape doua mii de ani, spunea: "Va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si, cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste, se vor scula asupra lui, zicand ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor." Cel "nebun in ochii lumii" este tocmai omul inadaptat la lume, care ramane fidel Evangheliei lui Hristos.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Secularizarea averilor manastiresti - 1863
Publicat in : Religie -
Secularizarea institutionalizata in Apus
Publicat in : Editoriale -
Secularizarea à la roumaine
Publicat in : Editoriale -
Secularizarea si problema antropologiei
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.