Omul este fiinta dihotomica: trup si suflet, materie si duh. Ambele firi au cate un „motor”, denumit identic: inima. Dar si mai interesant este ca in ambele situatii, acest „motor” poate fi mesterit, adica ajustat, „reparat” si, la nevoie, chiar schimbat. Motiv pentru care teologia si stiintele nu pot fi decat in dialog. O stire din domeniul medical ne anunta ca nu mai avem mult pana la momentul in care vom putea scoate la imprimanta prima inima artificiala.

Pentru cunoscatori, imprimarea 3D nu mai este o noutate de mult, cam de prin 1984. Ideea este simpla: prin imprimarea unor straturi succesive de material, se pot obtine diverse obiecte tridimensionale. Un fel de imprimare suprapusa, gen pagina peste pagina (layer over layer). In acest fel, se pot obtine diverse obiecte, ce pot fi parti componente ale unor mecanisme. Deja, de curand cercetatorii au reusit sa construiasca o imprimanta care se poate replica singura: practic isi retipareste piesele ce o compun. Bineinteles, sunt usor de imaginat beneficiile unei astfel de tehnologii pentru lumea medicala. Ce este trupul nostru daca nu o minunata masinarie fizico-chimica, compusa din milioane de parti, fiecare cu functia si importanta ei? Daca de unele te mai poti lipsi (apendicul, un rinichi, un membru) sunt si altele care sunt esentiale vietii trupesti: inima, creierul, sangele, ficatul etc. De curand chiar am putut afla ca o echipa de cercetatori clujeni a inventat sangele artificial. Iar inima artificiala este functionala de ceva vreme, ea nefiind altceva in fond decat o pompa in sistemul circulator.

Mai sunt si alte organe, care deja sunt potential inlocuibile: rinichi, ficat, ochi, ureche etc. Deja unii se tem ca nu mai avem mult pana la omul bionic. Iar clonarea umana constituie deja, pentru multi, provocarea provocarilor, tocmai datorita existentei sufletului. Sa mai amintesc de calculatorul organic si de inteligenta artificiala? Tocmai de aceea, stiinta nu poate fi separata de metafizica, de filosofia vietii, de spiritualitate. Pentru ca omul este fiinta dihotomica, mi-ar placea sa cred ca toata stradania stiintei medicale de prelungire a vietii umane se face din ratiuni filosofice, nicidecum comerciale. Pentru umanitate, folosirea stiintei in scopuri exclusiv comerciale nu poate fi decat o catastrofa. Cunoasterea ar trebui sa ne innobileze sufleteste, nu sa ne transforme in niste comercianti de viata. Dupa mine, relatia dintre stiinta si teologie seamana cu relatia sotilor dintr-o familie. Cand sunt in armonie, lucrurile evolueaza pozitiv, spre un progres al umanitatii, iar fiecare isi are locul bine stabilit: stiinta descopera cum functioneaza universul nostru, iar teologia ne spune de ce si pentru ce. Cand insa intre soti apar tensiuni sau un divort, fiecare din cei doi va suferi intr-o dezamagire a singuratatii fara sens.

Astfel, stiinta fara teologie se transforma intr-un cerc inchis al tehnicismului, robotizarii, materialismului, ateismului sau chiar un cult de sine statator. Biserica scientologica este un exemplu trist de incercare de transformare a stiintei in religie. La fel sunt si alti fantezisti, care transforma teologia in ecuatie cabalistica. De cealalta parte, teologia care respinge din start stiinta devine o hidosenie: habotnicie, pietism ieftin si retrograd, fantezism si visare religioasa. Cuvantul hidosenie este folosit intentionat, caci cum altfel se poate numi teologia care uita ca este stiinta stiintelor, dandu-le sens tuturor. Chiar Scriptura afirma clar ca desavarsirea umana consta in cunoasterea lui Dumnezeu, adica trairea in deplina cunostinta de cauza a iubirii desavarsite, cu Dumnezeu si cu aproapele. Caci, pana la urma, cum spune Apostolul Neamurilor, de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, …. iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Dar, atentie: cunostinta insa semeteste, iar iubirea zideste, va zice acelasi Sfant Apostol, care remarca adeseori faptul ca atunci cand stiinta nu duce la progres spiritual, ea devine nebunie: Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni, va scrie tot romanilor despre inteleptii care n-au ajuns la cunoasterea dragostei. Iata tinta cunoasterii stiintifice: studiind legile creatiei, sa ajungem la cunoasterea legilor Creatorului. Astfel, tehnologia, ca rod al stiintei, poate deveni unealta a comuniunii umane.

Altfel, devine fie mijloc de dezbinare, fie dictatura a unui afacerism cu costuri discriminatorii (cat mai costa, legal, in medicina, salvarea unei vieti?), fie dependenta, prin iluzia placerilor perfecte si prin amputare sufleteasca. Istoria a consemnat (si cred ca va mai consemna) numeroase situatii fericite si nefericite de relationare intre stiinta si teologie. Trec doar cateva in revista. Cele nefericite sunt: conflictul artificial creationism-evolutionism, polemici privind originea vietii si a Universului, definirea pozitiei si a scopului existentei omului in Univers, promisiuni stiintifice ale nemuririi trupesti, confuzia domeniilor de observare si a metodelor de lucru ale stiintei si teologiei, ateismul stiintific si fanatismul religios, aparitia, in ambele tabere, a unor pseudo-personalitati, care aveau (din pacate, unii inca mai au) viziuni unilaterale, extremiste. Cele fericite sunt: straluciti teologi care au avut preocupari stiintifice dar si invers, oameni din diverse stiinte care au si preocupari teologice. Exemple sunt din destul: recent a fost la Iasi un ierarh grec, IPS Nicolae, care in tinerete a studiat la universitatile Harvard si MIT, apoi a fost cercetator stiintific la NASA, profesor la universitatile Harvard si MIT, precum si profesor universitar la Facultatea de Medicina din Atena. In Sinodul BOR stiu ca exista cativa ierarhi care au studii superioare si in alte domenii. Mai stiu multi oameni de cultura sau chiar finantisti care au devenit teologi, calugari sau preoti (admir Parabolele lui Iisus, a maestrului Andrei Plesu). Sa mai aduc aminte de preocuparile si comisiile cu caracter stiintific ale Ortodoxiei sau Catolicismului? Dialogul dintre stiinta si teologie are cel putin patru zone foarte interesate de studiu: psihologia (neurostiintele), metafizica, bioetica si fizica cuantica.

Si aici vom gasi puncte de convergenta, ca si polemici artificiale sau tensiuni inutile. Despre ele, voi scrie cand va veni vremea potrivita. Caci pana si presa are criterii stiintifice, unul fiind tratarea unor chestiuni de actualitate. In incheiere, marturisesc faptul (si voi trata pe larg, in viitor) ca sunt foarte bucuros de descoperirea (deocamdata certificata probabilistic) a bosonului Higgs. Faptul ca a fost supranumit particula lui Dumnezeu denota ca oamenii de stiinta au smerenia necesara ca sa se apropie de taina creatiei. Chiar daca vom afla cum se face ca materia este energie, iar energia devine materie, teologia ne va ajuta sa intelegem pentru ce universul este asa, si nu altfel. Sunt convins ca din dialogul celor doua va aparea si un alt raspuns care framanta: ce a fost inainte de Big-Bang si cum a aparut el? Probabil, va fi unul din frumoasele momente cand stiinta va confirma teologia, iar teologia va ajuta stiinta sa progreseze. Caci, zice Proorocul Ieremia: Sa nu se laude cel intelept cu intelepciunea sa, sa nu se laude cel puternic cu puterea sa, nici cel bogat sa nu se laude cu bogatia sa; ci de se lauda cineva, sa se laude numai cu aceea ca pricepe; si Ma cunoaste ca Eu sunt Domnul. Iar Sf. Pavel, observand din vechime tendinta unor inchipuiti cercetatori ai acestui veac de a mistifica adevarul tinand nedreptatea drept adevar, scrie catre crestinii din avansata civilizatie romana a timpului lui: Pentru ca ceea ce se poate cunoaste despre Dumnezeu este cunoscut de catre ei; fiindca Dumnezeu le-a aratat lor.

Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare. In fond, fara a ma lauda, eu insumi sunt inginer.pana la Dumnezeu. De Acolo, mai departe, incerc sa fiu teolog. Ce va iesi, voi vedea la Judecata. Dar sunt convins ca Dumnezeu ramane cel mai mare teolog si inginer al tuturor timpurilor. Motiv pentru care, ma simt, cumva, in siguranta. Depinde doar de mine mai departe…

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

 

.

• Viata duhovniceasca
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Viata duhovniceasca si familia
  Publicat in : Credinta