Toți suntem în echipa lui Dumnezeu, doar că unii încă nu suntem echipați.
Decizia trebuie luată între ateism și creștinism, între afaceri și cultură, între lipsă de nevoi și valoare, între viața pământească și cea superioară, între negație și asemănare cu Dumnezeu. Omenirea are de ales. Există doar doi poli.
Nu Îl vom găsi pe Dumnezeu, dacă Îl căutăm de pe un tron de aur, mai degrabă vom găsi o vacă pierdută pe acoperiș.
Lucrurile mărețe nu sunt realizate de cei care cedează tendințelor, mofturilor și opiniei populare. Este nevoie de tărie de caracter pentru a vâsli în amonte.
Suntem cei mai în viață când suntem îndrăgostiți de Cer.
Cel mai trist aspect al vieții este că știința adună cunoștințe mai repede decât societatea adună înțelepciune și spiritualitate. Citită corect, Biblia este cea mai puternică forță pentru omenire concepută vreodată.
Să cerem înțelepciune, să o dorim și să o căutăm toată viața. Ce trebuie să facem: Să ascultăm, să citim și să cugetăm!
La fel cum înțelepciunea se poate dobândi, tot așa se poate și pierde, prin nechibzuință.
Diferența constă în direcția spre care privim: soția lui Lot a privit spre lume și s-a transformat în stâlp de sare, iar Lot a privit spre Dumnezeu și a găsit salvarea din pucioasă. Lot s-a mântuit din Sodoma, iar Iuda s-a pierdut de lângă Mesia, pentru că - deși era aproape - privea spre banii donați, nu spre El.
În Egipt, cei care fabricau idoli câștigau mult, dar pierdeau - fără să realizeze - și mai mult. La fel era în Efes sau la Roma. Aurul înnebunește și orbește: omul nu mai privește în direcția corectă, își pierde înțelepciunea.
În schimb, cine se încrede în Dumnezeu nu are de ce să se teamă.
Dumnezeu este acasă, noi am ieșit la plimbare. Este timpul ca fiul risipitor să se întoarcă acasă, a pribegit destul.
Tot ceea ce Dumnezeu dorește de la om este o inimă pașnică.
Când vin necazurile, concentrează-te pe capacitatea lui Dumnezeu de a avea grijă de tine.
Frumusețea în sine nu este decât imaginea sensibilă a Infinitului. Esența religiei este cunoașterea lui Dumnezeu, care este viața eternă. Asta și nimic mai puțin decât asta este religia. Orice altceva este la suprafață, este de prisos.
Frumusețea nu este un lucru mort. Este manifestarea lui Dumnezeu în natură. Nu există un obiect în natură neatins de om care să nu fie frumos, pentru că manifestarea lui Dumnezeu este frumusețea. Ea strălucește prin toate lucrările Sale și nu numai în cele care îi pot da omului plăcere.
Nu a existat niciodată o noapte sau o problemă care să poată învinge răsăritul soarelui sau speranța. Ziua în care Domnul a creat speranța a fost probabil în aceeași zi în care a creat Primăvara.
Omul care nu Îl mai caută pe Dumnezeu se caută doar pe sine și este șocat de descoperirea făcută: un ego suferind. În loc să renunțe la ego, omul și-l înfrumusețează cu ambalaje ieftine: parfum peste bălegar.
Există două circumstanțe care duc la aroganță: una este când greșești și nu poți face față; cealaltă este când ai dreptate și nimeni altcineva nu poate face față. Și fu și trecu și parcă nici nu fu.
Dacă un om crede că nu este îngâmfat, el este într-adevăr foarte glumeț. Cel mai greu scăpăm de mândrie, deoarece considerăm că suntem suficient de smeriți.
Eul este un văl între oameni și Dumnezeu. Cine nu se leapădă de eu, nu poate vedea infinitul. Soluția este să mă rog pentru altul, să ajut pe altul, să am model pe Altul, să nu reduc totul la mine.
Ce cunoaște Dumnezeu despre noi:
- potențialul, care trebuie verificat;
- păcatul, care trebuie părăsit;
- pretențiile, care trebuie abandonate;
- planurile, care trebuie materializate;
- provocările, care trebuie depășite.
Dacă avem cuvintele, există întotdeauna șansa să găsim calea. Pentru a nu ne rătăci, dezlegăm indiciile și ajungem la destinație.
Nu trebuie să mai trăim în căutarea opiniilor celor din jur. Tot ce este al lui Dumnezeu este și al nostru: suntem co-moștenitori împreună cu Hristos. Nu trebuie să ne facem griji ce loc ocupăm în această lume. Nu trebuie să ne stresăm pentru mâncare sau pentru haine. Renunțarea la ego înseamnă să Îi facem Lui loc în inima noastră.
Trei lucruri în viața omului sunt importante: primul este să fii bun; al doilea este să fii bun; iar al treilea este să fii bun. Cu cât mai mult nisip a scăpat din clepsidra vieții noastre, cu atât ar trebui să vedem mai clar prin ea.
Timpul se scurge repede, să nu îl irosim. Încă mai avem timp să ne cerem iertare și să facem bine, dar nu știm până când va dura această oportunitate. Timpul, pentru noi, poartă amprenta veșniciei. Timpul nu mai este chin, ci sărbătoare a eliberării din chin. Să Îi dăruim timpul nostru întreg, nu doar pensia, inima noastră întreagă, nu doar jumătate. Este timp de înviere.
Un credincios este un om îndrăgostit (N. Steinhardt, Varia, vol. II, Ed. Polirom, Iași, 2020, p. 17), care pătrunde textul Scrisorii lui Dumnezeu pentru omenire dincolo de superficialitatea unei lecturi lipsite de entuziasm: credinciosul caută mesajul ascuns, care îi oferă accesul spre o altă lume, o lume a echilibrului și a iertării. Orice altă dogmă este iluzie fără adevăr, stafie fără trup, pretenție fără fundament.
Doar cine se îndrăgostește de Dumnezeu are fericire veșnică. Cine caută această iubire renunță la perpetua fugă materialistă, în regim de narcoză confuză. Cine evadează din fumul tumultului va găsi urme de înțelepciune la tot pasul. Cine nu este dispus să facă unele concesii morale, este fericit, deoarece nu este obligat a forfeca adevărul și își păstrează libertatea.
Doar Hristos ne oferă totul. Un credincios vibrează la orice are legătură cu creștinismul, nu este nici indiferent, nici pesimist. Un credincios dobândește înțelepciunea lui Hristos.
Pr. Marius MATEI
Marius Matei
-
Recenzie: Calauziri spre Intelepciune
Publicat in : Religie -
Cuvinte de intelepciune
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Bogati in cunoastere, saraci in intelepciune
Publicat in : Editoriale -
Credinta, staruinta si intelepciune
Publicat in : Duminica a 17-a dupa Rusalii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.