Puterea netului si neputintele noastre

Toata lumea foloseste internetul in asemenea masura incat, cu toate ca nu e foarte vechi, iar multi dintre noi suntem anteriori aparitiei lui, nici nu am mai fi in stare sa ne imaginam cum ar arata viata noastra fara el. Face parte din randul activitatilor cotidiene. Nici nu prea ai avea cum sa te sustragi imensitatii de informatii pe care ti le ofera gratis, cu un click, la orice ora din zi sau din noapte. E prea usor de accesat, e prea facil de folosit, prea la indemana oricui, ca sa nu fie un instrument extrem de important in vietile noastre. Astfel ca ajunge, usor-usor, sa ne ocupe timpul, vom constata in curand ca si mintea, sa fie indispensabil, sa fie legat intim, mult prea intim, de vietile noastre. Ni se pare ca e un instrument la dispozitia noastra, traim cu impresia ca inca ne mai putem controla vietile, cand, de fapt, suntem dependenti de acest monstru diform, sau mai degraba, purtand orice fata am vrea sa-i punem.

Imi aduc aminte ca, mai demult, avem niste prieteni cu care mai faceam din cand in cand schimb de idei si discutam despre cartile pe care le citeam. Intrebarea lor era „ce carte mai citesti acum?” Mi-am dat seama, la un moment dat, fiind intrebat de ei, ca nu mai citeam nimic. De fapt, incepusem mai de mult o carte, dar, constatam mirat, nu ajunsesem prea departe cu lectura ei, cu toate ca era din randul acelor carti pe care le citeam in mod constant. Ce se intamplase de fapt? Citisem totusi in ultimul timp, pe net, dar nu puteam spune cu exactitate cam ce anume. Erau multe „chestii”, pareau interesante atunci, in momentul lecturii, dar se dovedeau marunte la o privire de perspectiva. Atunci am constatat, prima oara, ca ma aflam sub influenta demonului netului. Ca incepusem sa imi pierd vechile deprinderi si sa capat unele noi. Nu stiam inca daca erau bune sau rele.

Ce citisem totusi in acel interval de timp de cateva luni? Cam ceea ce citesc in mod curent pe net: o serie de articole pe diverse teme, din diverse domenii, religie, politica, sport, cultura, fapte diverse. Cantitativ, stateam bine. Mi se parea ca si calitativ, dar cand am vrut sa fac o recapitulare am constatat, totusi, ca nu am retinut prea mult. Am inceput sa-mi reevaluez toate impresiile bune de pana atunci.

De ce preferasem atunci internetul lecturilor obisnuite, de ce il prefer inca, in mod constant, cartilor? Exista cateva motive prin care se deschide portita seductiei. Internetul vine cu stringenta noutatii, cu actualitatea la care trebuie sa fii atent si receptiv, ca doar n-ai cum sa nu stii pe ce lume traiesti. E timp si de carti, crezi tu, dar, te gandesti, mai intai sa iau in considerare ceea ce se intampla in proximitatea mea, sa iau pulsul realitatii. E o „proximitate” care acapareaza atat durata scurta cat si, in consecinta, pe cea lunga a vietii. Pana la urma in asta consta toata specificitatea vietii moderne, respectiv postmoderne, in trairea clipei, in senzatia ca viata incepe acum, in dispensarea de orice transcende prezentul imediat, chit ca in felul acesta suntem vaduviti de intelegere.

Ce fapte comite netul

Internetul este atat de folosit deoarece aduce in vietile noastre o serie de facilitaţi, e facilitatea maxima intr-o epoca a facilitatii. Totul devine mult mai simplu sau, mai degraba, tinde sa fie perceput astfel. Cu ajutorul lui putem comunica mai usor cu oricine avem noi pofta de pe lumea asta. De asemeni, primim informatii foarte rapid, practic in timp real. Avem acces la stiri imediat ce ele se produc, traind cu impresia ca e foarte important sa le stiu pe toate cat mai repede. Am o nevoie de a fi „la curent”, crezand ca numai astfel inteleg ce se intampla cu mine pe lume si pot actiona corect.

Sunt si informatii pe care trebuie sa le platesc, dar nu stiu cati fac asta, pentru ca avem acces la o baza de date uriasa pentru care platim doar cu vizionarea unor reclame idioate, ca toate reclamele, de cate ori vrem sa deschidem cate un nou link.

Are si un avantaj fata de televizor si fata de orice alt mijloc traditional de informare, pentru ca (pare ca) ne permite o alegere mai ampla, din mult mai multe surse. Avem acces la o multime aproape infinita de informatii aproape toate gratuite. Oare cum ai putea refuza asa ceva? Tehnologia vine in intampinarea noastra, oferindu-ne aproape tot ce vrem la preţuri destul de mici, astfel ca oferta sa fie de nerefuzat. Cat de nebuni sa fim ca sa nu folosim internetul cu toate facilitatile pe care ni le ofera? Ce ne-ar putea trezi o cat de mica ezitare? Nu exista domeniu din stiinta, cultura sau divertisment care sa nu fie prezent din abundenta pe internet. Aproape orice informatie ne-am dori gasim aici fara restrictii. De ce sa-ti mai bati capul sa cauti in alta parte? Pe internet pare sa fie paradisul, democratic distribuit, al celor ce vor sa fie bine informati si bine distrati. E un loc pe care n-ai vrea sa-l parasesti nicicand, daca n-ar fi nevoile ce te obliga sa traiesti si neconectat la retea.

Internetul ne vrea prosti

De aceea existam intr-un regim de seductie pe care internetul o exercita asupra noastra si nici macar nu mai avem vreo cat de micuta intentie sa ne opunem. Tot ce mai facem este sa cautam modalitati de a ne conecta la retea cat mai usor si mai mult timp. Facem tot ce suntem in stare pentru ca internetul sa ocupe un loc cat mai mare in mintea si in viata noastra. Cand il obtinem suntem fericiti, traim cu adevarat numai in fata ecranului, sau cu obsesia lui, daca suntem nevoiti sa-l parasim.

Internetul este prea usor de accesat ca sa nu-l folosim si astfel sa ne lasam influentati de ceea ce este el. De ce ne-am complica viata daca ea poate fi mai simpla? De ce sa nu folosim facilitatile pe care ni le ofera? Internetul face parte din viata noastra la fel ca scoala, serviciul sau partenerul de viata. Intreaga planeta a devenit o populatie de dependenti sau, daca avem ghinionul sa locuim in zonele cele mai sarace ale planetei, de aspiranti la dependenta.

Internetul a fost proiectat ca un instrument care sa ne usureze vieţile. Acum insa el pare ca a devenit personajul principal, iar noi ne punem in slujba sa, incercand sa il servim cat mai bine. Nu stim unde va duce asta, cu toate ca scenariile facute sunt, deja, numeroase. Vom fi, probabil, niste zombie care ne vom cauta stapanul pe care sa-l servim. Care va apare dar nu-si va arata, de la inceput, adevarata fata.

In momentul insa in care ne-am aminitit ca a existat totusi, candva, viata fara net, care putea fi traita, putem incepe sa ne punem intrebarea ce anume provoaca ademenirea si ce efecte are aspura noastra. Pana acum am vazut doar ce face netul, si deja suntem un pic ingrijorati. Urmeaza sa vedem si care sunt efectele lui asupra mintilor noastre si asupra modului in care se desfasoara cunoasterea noastra.

Ca sa spunem lucrurile direct, internetul este o sinucidere lenta a creierului persoanei umane, iar asta nu e totul. Ne distruge relaţiile pe care le avem cu ceilalti oameni, sau cel putin le schimba substantial natura. Internetul ne face prosti. Folosirea lui constanta ne slabeste capacitatea de atentie, de concentrare si de memorie. In timp, devenim mai superficiali, mai nerabdatori, ducem mai greu lucrurile pana la capat, mai ales atunci cand ar fi vorba despre o gandire mai aprofundata, de o meditatie care cere atentie si concentrare. Gandim pe fragmente, pe bucatele mici, fara sa mai avem capacitatea de sinteza.

Probabil ca prezentarea efectelor negative ale internetului nu va convinge prea multa lume, oricat de lipsite de echivoc ar fi dovezile. Pentru ca internetul nu ne atinge un organ anume, care sa ne doara si sa ne puna viata in pericol, asa cum fumatul afecteaza plamanii, si sa ai posibilitatea sa convingi pe cineva sa renunte la viciu ca sa nu se imbolnaveasca. Nu devii bolnav navigand pe net, in afara de cazurile patologice, care sunt puse separat. Deja in SUA se deschid noi sectii de psihiatrie care sa trateze dependenta de internet. In cazurile obisnuite, care nu necesita interventia medicului, internetul ne afecteaza creierul, fara insa sa ne dam seama de asta, caci nu putem realiza prin noi insine cat de mult suntem in stare sa gandim si sa intelegem lucrurile din preajma noastra.

Caci noi ne lamentam ca ne lipsesc multe, niciodata insa nu ne plangem de prea putina minte. Oricat de prost am sta la capitolul asta, in nicio imprejurare nu ne vom jeli pentru ca traim in suficienta de sine. Fiecare are atata minte cata primeste genetic, dar mai ales cata obtine prin exercitiu propriu. Mintea poate fi „lucrata” asa cum sunt lucrati muschii, la sala. In schimb, noi facem acele activitati care sa ne reduca mintea pe care o avem, in loc sa o sporeasca.

In afara de efectele fizice asupra creierului, are efecte si asupra inţelegerii realitatii, a modului cum percepem lumea. Daca nu am avea o cunoastere anterioara internetului, prin intermediul scolii, al cartilor pe care le citim si al informatiilor pe care le obtinem pe diverse cai, daca ne-am increde numai in google, atunci tot ce stim ar fi un amalgam indistinct, nu ar mai fi ierarhii si criterii, sau ar fi unele complet false. Se poate stabili o corelatie simpla: pe masura ce internetul ocupa un loc mai mare in vietile noastre, gradul de cultura scade, ca si intelegerea pe care o avem asupra realitatii.

Daca vezi ca ceva e in neregula cu tine si vrei sa verifici ce se intampla cu creierul tau cand accesezi prea mult timp netul, poti cauta cele mai bune informatii ... pe net. Alaturi de acestea exista cartea lui Nicholas Carr „Superficialii- efectele internetului asupra creierului uman” ed. Publica, 2012. De asemeni, subiectul e tratat de Virgiliu Gheorghe in mai multe carti, impreuna cu efectele televiziunii. Sa incercam sa sintetizam aceste informatii.

Navigarea pe net, lectura, cautarea informatiilor aici ne slabesc puterea de concentrare, suntem mai imprastiati, ne pierdem mult mai repede rabdarea. Suntem mult mai putin atenti. Ne e mult mai greu sa ducem lucrurile pana la capat.

Faptul ca avem atat de multa informatie gratis la dispozitia noastra, pe care o putem accesa oricand, ne face sa tratam altfel memoria proprie. Ni se pare ca ne putem dispensa de tinerea de minte a multor lucruri, nu ne mai „incarcam” mintea cu ele. Dar sa lasam memoria pe seama netului inseamna sa renuntam la materialul care ne permite sa gandim si sa intelegem lumea. Daca informatiile sunt pe net nu inseamna, asa cum ni se pare noua, ca ele se afla si la dispozitia noastra, ca dispunem de ele, ca avem controlul asupra lor, ca le putem utiliza asa cum vrem. Ceea ce nu stii cu propria minte, folosind memoria ca sa retii, nu poti sa folosesti. Nu poti sa ai o gandire coerenta si corecta asupra lumii utilizand o memorie „externa”.

Cu toate ca avem acces la atat de multe informatii nu devenim mai destepti. Ba chiar, adesea, se intampla contrariul (cu toate ca nu e obligatoriu). Pentru ca avem informatia bruta dar fara criteriile de selectie intre ceea ce este valoros, pertinent, utilizabil sau de prisos. In afara unei culturi solide, dobandite anterior accesarii netului, riscam sa devenim superficiali, creduli, confuzi. Nu putem sa deosebim intre ce e valoros si ce e fara rost.

Toate acestea fac sa ne scada capacitatile creative si ne modifica comportamentul din viata de zi cu zi. Ajungem sa ne satisfacem nevoi imediate- aflam insatantaneu ce se intampla in sfera noastra de interes, in politica, fotbal, divertisment, religie, orice- dar fara sa avem o privire de ansamblu. Suntem informati fara sa intelegem, de fapt.

Traim in prezent, detasati de trecut, chiar de cel mai apropiat. In ciuda abundentei de informatii fara precednt, ne lipseste perspectiva si nu e deloc sigur ca intelegem mare lucru din toate cate le aflam.

Mai exista viata dupa net?

Ce am putea face impotriva unor asemenea efecte? Este greu de luptat cu ele pentru ca internetul s-a infiltrat astazi atat de adanc in viata noastra, facand-o tot mai superficiala prin facilitatile pe care ni le ofera, incat nu am mai fi in stare sa renuntam la el. Privarea de buna voie de internet ar presupune o asceza pe care prea putini din semenii nostri ar avea chef sa si-o asume. Chiar daca devenim constienti ca ne face rau, tot n-am fi in stare, n-am dori sa ne dispensam de doza zilnica de otrava pe care ne-o serveste, gratis, reteaua globala.

Internetul ocupa un timp in viata noastra pe care, daca l-am lasa liber, nu am sti cum sa-l umplem. Dupa cateva incercari firave si nereusite, de pilda sa stam si sa conversam in familie, sa iesim in natura cu prietenii, ne-am da seama ca ne lipseste si ne-am intoarce la vechile obiceiuri. Lupta cu dependenta de internet este lupta cu propriile automatisme, cu comoditatile noastre, cu avantajele pe care ni le ofera, cu senzatiile puternice obtinute usor, cu conexiunile pe care le face creierul si care acum ar trebui schimbate.

Toate acestea iti cer timp si efort dar, mai mult de atat, cer o motivatie care sa faca sa merite efortul. Iar aceasta motivatie este, cred eu, revenirea la omul traditional, asa cum a fost el lasat de Dumnezeu si cum exista de mii de ani. Are o seama de defecte, ar fi inutil sa-l idealizam acum doar pentru ca e in perciol, dar macar nu e un zombie in slujba tehnologiei, suferind de gandire cu raspundere limitata, rupt de realitate, neintelegand nimic din ce se intampla cu el pe lume, dar bucuros sa-si puna pe facebook pozele din concediu, sa le dea share si sa astepte like-uri.

Oricat de critici am fi la adresa lui, e clar ca nu ne mai putem dispensa de internet. Iar lupta contra lui este o lupta pentru moderatie mai degraba decat pentru eliminare. Sa traim cu raul si sa incercam sa il mai si folosim in favoarea noastra, daca e posibil. De pilda, atunci cand folosesti internetul ca sa prezinti si sa promovezi carti sau eseuri tiparite pe hartie.

Cum sa renunti la internet sau macar sa reduci timpul petrecut in fata monitorului? Solutia este reintoarcerea la lectura clasica, sa (re)descoperi voluptatea atingerii foilor de hartie. Iar un motiv in plus ar fi ca, in ciuda imensitatii resurselor gratuite de pe internet, totusi sunt o multime de carti pe care am vrea sa le citim si care nu sunt decat in format tiparit. Iar motivul nu este ca asa e mai clasic, ci pentru ca astfel poti gandi mai bine, iti poti pastra mai bine integritatea fiintei tale. E mai scump -orice e mai scump decat gratis- dar si gratuitatea pe care o ofera netul are pretul ei: slabirea mintii umane pe care nu o mai putem folosi la capacitatile ei firesti.

Teologic vorbind, internetul face parte din acele chestii ale lumii moderne, alaturi de drogurile de toate felurile, care dau dependenta si care distorsioneaza chipul omului. Omul e facut dupa chipul lui Dumnezeu, iar dependentele vin nu sa distruga acest chip- pentru ca e imposibil de distrus- ci sa faca chipul inoperant, pentru ca noi sa nu mai putem purcede intru cautarea asemanarii. Din momentul in care devenim constienti de efectele negative ale internetului (e posibil sa nu fim de la inceput) e musai sa actionam in asa fel incat sa-i limitam prezenta in vietile noastre. Sa nu lasam pe seama lui nici rugaciunea, nici mersul la biserica, nici intalnirea cu alti oameni, si nici macar lectura, cu toate ca netul are substitute pentru toate aceste lucruri.

Ca sa ne vindecam, ca de fiecare data in istorie, trebuie sa regasim firescul vietii, lucrul cel mai greu cu putinta, in conditiile in care actionam in mijlocul atator „facilitati” care sa ne usureze viata. Dar daca Dumnezeu este cu noi, cine va putea sta impotriva noastra? Atunci orice vindecare este posibila.

Paul Curca

• Comunicarea fara comuniune
  Publicat in : Editoriale
• Comunicarea cu cei morti
  Publicat in : Credinta
• Comunicarea ca o modalitate terapeutica
  Publicat in : Credinta
• Comunicarea lui Dumnezeu cu oamenii
  Publicat in : Credinta