Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc a facut public inca un nume de tortionar. Instanta ii va judeca vinovatia. O intrebare ramane oricum: ce fel de justitie mai este astazi, la un sfert de secol, posibila? Inainte de a raspunde, o observatie la cald. Am avut ocazia, in interviul acordat de Constantin Istrate unei televiziuni, sa asistam la spectacolul cinismului fara rest. „Nu am lovit cu ciocanul, ci cu levierul!“ – ne spune cel intrat in memoria multor detinuti politici ca fiind unul dintre cei mai brutali oameni ai regimului.
Dincolo de slabiciunile varstei, asemenea declaratii trimit la fondul profund al celor care au facut sistemul dictatorial posibil: absenta oricarui sentiment de compasiune, justificarea actiunilor, oricat de crude si de absurde, anestezierea fibrei morale. Chiar daca mormantul este pentru majoritatea vehicolul prin care scapa de tragerea la raspundere, judecata istoriei nu este suspendata. Cat priveste justitia, aceasta nu este atat de neputincioasa, cum inclina unii sa creada. Amanat cu buna stiinta, momentul confruntarii cu atrocitatile comise la tinerete vine pentru cei mai multi din sistem, e adevarat, cu intarziere, dar nu si fara folos. Visinescu sau Istrate sunt nume importante prin care totalitarismul primeste chip, adresa, numar de apartament si cupon de pensie. In afara continuitatilor personale evidente de la o epoca la alta, platile lunare catre fostii slujitori ai terorii livreaza dovada „banala“ a faptului ca raul nu a disparut, ci doar ca s-a camuflat.
Memoria este inceputul oricarei justitii. Chiar daca mormantul este pentru majoritatea vehicolul prin care scapa de tragerea la raspundere, judecata istoriei nu este suspendata. Si chiar daca victimele nu mai sunt nici ele printre noi, a le sti numele reprezinta un inceput de indreptare. Justitia simbolica nu este nici inutila si nici de forma. Intr-adevar, ea probeaza caracterul incomplet al dreptatii umane, dar nu mai putin si necesitatea de a face mereu si neobosit recurs la lege. Indiferent daca cel vinovat mai este sau nu in viata si oricat de mult in trecut se afla crima. Memoria este inceputul oricarei justitii.
Comunismul este cea mai sangeroasa domnie documentata de istorie. Cu peste o suta de milioane de victime, atrocitatea de care a fost in stare revolutia proletara este ea singura un argument de a nu abandona cautarile. IICCMER va continua in vara si toamna acestui an identificarea gropilor individuale si comune in care, pe fuga, au fost inmormantati cei asasinati de Securitate si de celelalte structuri de putere ale statului comunist. Doar asa vom avea o imagine mai clara a sistemului care a produs in egala masura sfinti (prin rezistenta) si demoni (prin violenta).
Radu Preda
Sursa: teologia-sociala.ro
.
Radu Preda
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.