Libertatea omului sau suveran peste tine insuti

Omul poate ramane suveran in lumea care-l inconjoara cu conditia de a ramane suveran peste sine insusi.

Una din provocarile majore ale omului contemporan pare a fi aceea a libertatii individuale fara limite, exprimata prin dreptul la orice. Omul se crede indreptatit sa aiba tot ceea ce isi doreste. Legislatiile sunt "fortate" in directia indulcirii sau chiar a eliminarii celor mai multe dintre interdictii. Omul vrea si cere sa i se ingaduie orice. Cine si de ce, si in numele cui sa-i interzica ceva? Nu este el stapan pe sine? De ce n-ar putea face orice cu sine si cu viata sa? Revendicarea drepturilor umane a ajuns deja la dreptul omului de a-si lua viata. Se fac presiuni ca euthanasia -dreptul unui bolnav de a cere sa i se puna capat zilelor pe cale medicala, sa fie legiferata. Inainte de a fi legiferata, aflam din ziare ca euthanasia este deja aplicata, in domeniul vietii morale. Aproape ca nimeni nu mai indrazneste sa interzica ceva. Cele mai aberante lucruri, perversiuni diverse, ciudatenii de neinchipuit, de care pana mai ieri nici nu cuteza cineva a aduce vorba, acum au ajuns a fi dezbatute in public, in presa si in parlament. Imi amintesc o dezbatere din Parlamentul Angliei pe tema limitei de varsta de la care homosexualitatea sa fie ingaduita, de la 14 sau de la 16 ani?

Emanciparea de sub orice autoritate, de sub orie oreliste pare a fi una din aspiratiile presante ale omului  contemporan. Omul pare obsedat de libertatea absoluta,  pare a nu mai suporta ideea ca foarte multe lucruri "nu are  voie sa le faca", "ii sunt interzise de lege", "ii sunt impuse de  vreo autoritate anume". Se razvrateste impotriva randuielilor,  a ceea ce "trebuie" sau "se cuvine" sau "se impune", simtind ca toate acestea atenteaza la un dat al lui, care este libertatea  absoluta, dreptul de a face tot ceea ce vrea. Este vorba, fara  indoiala, de o rabufnire a unei frustrari profunde a omului contemporan. Nu numai ca reclama libertatea si dreptul de a  face tot ceea ce pofteste, dar se pare ca se afla si intr-un permanent pariu cu sine si cu societatea inconjuratoare, pentru a-si demonstra siesi si celorlalti ca este in masura sa faca tot  ceea ce gandeste si doreste. Zilele trecute, ziarele relatau  cazul unui criminal rus, care a ucis in cativa ani peste saizeci  de oameni, fara sa urmareasca vreun beneficiu personal,  parca numai pentru a-si demonstra ca poate sa faca acest lucru in ciuda tuturor legilor si autoritatilor care apara viata oamenilor. Arestat in cele din urma, nu arata urma de regret pentru tot ceea ce facuse. De amintit si cazurile "nebunilor" care au deschis focul asupra unor clase de copii, ca sa nu mai vorbim de cei care au lansat bombele atomice si nu inceteaza a ameninta cu lansarea bombelor si a rachetelor asupra celor care nu fac ascultare.

Pariul omului cu sine insusi pare a fi cel al atotputerniciei, al suveranitatii si, astazi, s-ar parea ca acest Pariu este castigat. Omul este in masura, are potentialul necesar sa distruga de mai multe ori intreaga planeta. Numai ca, sunt minuscule sansele, ca in cazul actualizarii acestui potential, el, omul, sa   mai   poata   supravietui.   Paradoxal,   aspirand   la suveranitate absoluta si investind fantastic de mult in aceasta directie, omul a ajuns sa fie terorizat de spectrul autodistrugerii, a ajuns, de fapt, sa fie stapanit de propriile lui creatii, de roadele propriei lui aspiratii spre suveranitate. Unde sa fi gresit el de a ajuns in situatia aceasta disperata?

Care sa fie raspunsul Bisericii, al Sfintei Scripturi la aceasta provocare fara precedent, la aceasta intrebare vitala?

Adevarul cel mare si incontestabil este ca omul a fost creat stapan si suveran peste intreaga creatie. In Sfanta Scriptura, in referatul creatiei citim ca Dumnezeu l-a facut pe om stapan al intregii creatii: "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile..." (Facere 1,26) sau: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti..." (Facere 1,28). Setea persoanei umane dupa suveranitate este conforma naturii sale.

In acelasi sens, Mantuitorul Hristos aminteste contemporanilor si conationalilor sai, sclavi ai legii, ca omul este suveran, ca este deasupra legii, ca legea este pentru om si nu omul pentru lege, ca "Domn (Stapan) este si al Sambetei Fiul Omului" (Matei 12,8; Marcu 2, 27-28). Iar Sfantul Apostol Pavel are curajul extraordinar de a lansa nu mai putin radicalul cuvant: "Toate imi sunt ingaduite", cu adaosul "dar nu toate imi sunt de folos..., dar nu toate zidesc..., dar nu ma voi lasa stapanit de ceva (1 Corinteni 6,12; 10,23).

Acest text paulin ni se pare fundamental pentru abordarea temei esentiale a libertatii sau a suveranitatii umane si a corectei intelegeri a acesteia. Suveranitatea si libertatea constituie o aspiratie fireasca a persoanei umane, dar suporta si riscul fatal al rastalmacirii sensului acestora.

In    perspectiva    noutestamentara,    exprimata  de cuvintele de mai sus ale Mantuitorului si de cele ale Sfantului Apostol Pavel, ni se descopera sensul adevarat al acestora si criteriul evaluarii lor. Miza sau pariul - pentru a folosi aceeasi imagine - nu mai este daca pot sau nu pot sa fac un lucru, imi este permis sau imi este interzis, ci daca ceea ce fac este sau nu folositor, daca zideste sau, dimpotriva, darama, in perspectiva noutestamentara. Deci, omul uzeaza de libertatea si de suveranitatea sa ramanand liber si suveran, in timp ce, in prima situatie, uzeaza de libertatea si suveranitatea sa cu riscul de a deveni rob siesi si lucrurilor mintii si mainilor sale. Omul poate ramane suveran in lumea care-l inconjoara cu conditia de a ramane suveran peste sine insusi.

Preot Prof. Univ. Dr. Constantin Coman

Articol preluat din lucrarea "Prin fereastra Bisericii sau o lectura teologica a realitatii", Editura Bizantina

Cumpara cartea "Prin fereastra Bisericii sau o lectura teologica a realitatii"

• Libertatea omului
  Publicat in : Morala
• Libertatea omului si alegerea intre spiritual si material
  Publicat in : Morala
• Harul lui Dumnezeu si libertatea omului
  Publicat in : Pilda zilei
• Libertatea omului ca norma crestina
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: