Libertatea omului

Sfintii Parinti afirma ca omul nu a fost creat desavarsit de Dumnezeu, dar prin libertate, ajutat de harul dumnezeiesc, putea ajunge la desavarsire. Adevarata libertate a fost definita drept avantul absolut spre Dumnezeu, fara retineri sau intrebari. Libertatea care ar include in ea nevoia de a alege, a fost vazuta de Paul Evdochimov ca o slabiciune inerenta caderii in pacat. Astfel, adevarata libertate nu consta in a face orice, ci in a face binele.

Libertatea este inscrisa in om de la crearea lui, fiind legata de faptul ca el a fost adus la existenta dupa chipul lui Dumnezeu. Dar libertatea omului nu este absoluta si neconditionata precum este cea a lui Dumnezeu, libertatea omului este limitata. Este asa nu pentru ca Dumnezeu a vrut sa i-o limiteze, ci pentru ca in calitate de faptura, el insusi este limitat.

Ca adevarata libertate cerea doar binele, care ar fi dus la asemanarea cu Dumnzeu, se vede si din faptul ca dupa ce omul a fost creat, a fost lasat liber in paradis. Nu era supravegheat. Si asta pentru ca Dumnezeu l-a creat bun, de aceea l-a lasat liber sa se bucure de ceea ce este el.

In momentul in care omul se desparte de Dumnezeu, continutul libertatii este alterat. Asa se ajunge la libertati: libertatea copilului de a-si sfida parintii, libertatea mamei de a-si ucide pruncul nenascut, libertatea legii de a consfinti anormalul drept normal, etc. Iar aceasta libertate alterata a omului poate merge pana la a refuza unirea cu Dumnezeu.

Prin miscarea gresita a fiintei, dorinta de a trai in afara relatiei cu Dumnezeu, omul pierde libertatea. Omul a avut libertatea sa-si pastreze libertatea, dar prin ruperea legaturii cu Dumnezeu a pierdut-o. Cand a hotarat sa fie liber de Dumnezeu, a ajuns rob pacatului.

Ca omul sa nu aiba parte de o libertate parelnica, ci de una adevarata, voi aminti cuvintele Mantuitorului spuse iudeilor recent convertiti: "Daca veti ramane intru cuvantul Meu, cu adevarat sunteti ucenicii Mei, si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi" (Ioan 8, 31-32).

Acest lucru este greu de implinit pentru omul despartit de Hristos. Pentru omul cazut in pacat, a fi liber inseamna a-ti trai viata la maxim, in sensul de a cadea in cat mai multe pacate. Este dureros ca acest om nu mai tine seama de cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos" (Corinteni 6, 12).

Este greu in astfel de conditii sa-ti iubesti vrajmasii, sa te rogi pentru cei ce-ti fac rau si sa-i binecuvintezi pe cei ce te blesteama. Insa, daca nu poti sa faci aceste lucruri inseamna ca nu esti in adevar, iar in afara adevarului, libertatea este falsa.

Adrian Cocosila

Pe aceeaşi temă

• Libertatea omului sau suveran peste tine insuti
  Publicat in : Editoriale
• Libertatea omului si alegerea intre spiritual si material
  Publicat in : Morala
• Harul lui Dumnezeu si libertatea omului
  Publicat in : Pilda zilei
• Libertatea omului ca norma crestina
  Publicat in : Religie

Publica un articol

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine:

05 Iulie 2012

Vizualizari: 23323

Voteaza:

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Libertatea omului 5.00 / 5 din 1 voturi. 7 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

libertatea omului liber arbitru paul evdochimov

Comentarii (7)

• Cristina MariaPostat la 2011-06-07 23:28

  Eu ma bucur ca articolul a placut multora, si mie mi-a placut, insa ma intristeaza sa vad din comentarii cat de putini ii inteleg esenta. Libertatea unui om nu o poate incalca pe a altuia, decat daca vorbim de libertati. Libertatea unui om se judeca in raport cu Dumnezeu si nu cu semenii sai. Libertatea adevarata nu poate cum sa limiteze libertatea alui om, intrucat atunci devine o proasta interpretare a libertatii. Mai mult decat atat, libertatea adevarata nu consta in actele pe care le facem ci in motivatiile lor, in motivele pentru care facem sau nu anumite lucruri. Libertatea este in interiorul nostru, si nu in manifestarile exterioare, deoarece motivele actelor noastre sunt cele care le definesc caracterul bun sau rau, si nu rezultatul final si vizibil. Tocmai de aceea libertatea este doar in relatia cu Dumnezeu, nu in relatia cu restul lumii sau cu semenii.

• dan georgescuPostat la 2011-02-12 12:52

  asa e Dumnezeu a dat omului libertatea de a alege intre bine si rau.pacat ca biserica nu da acest drept omului si il constrange libertatea...cati oameni nu au fost ucisi in numele lui Dumnezeu si pt ca nu au ascultat de legile create de omul asa zisul slujitor al Domnului...libertatea este incalcata atunci cand ii constrangi libertatea celuilalt de langa tine.mari ucigasi de libertate ar trebui sa arda in gheena focului indiferent ca a fost papa,imparat,petriarh,mitropolit,rege presedinte sau simplu om.

• Constantin BernathPostat la 2011-02-11 16:37

  Din nefericire multi dintre noi nu intelegem ce inseamna libertatea. Dupa parerea mea numai libertatea prin credinta, smerenie si dragoste fata de aproapele nostru este cea care ne apropie de Bunul Dumnezeu.

• ion mirosanuPostat la 2011-02-11 16:35

  Îmi plac libertăţile dar îmi place să le şi înţeleg . Aşadar , dacă numai un singur om ne-a aruncat în afara relaţiei cu Dumnezeu , înmulţindu-se , acesta a transferat în noi toate păcatele cele lumeşti (cu voie sau fără voie ) . Acum , toate libertăţile date de Dumnezeu sunt interpretate nu doar de un singur om ci de întreaga omenire . Ce mă fac eu care nu mă înţeleg prea bine nici cu mine gândindu-mă că sunt o piatră la temelia acestei lumi . Suferinţele libertăţii noastre sunt atât de mici încât mă înfior gândindu-mă că într-o zi toate acestea vor deveni zidire şi un mare întreg . ( Aceasta-i speranţa mea ) Mulţi suntem cei care cunoaştem libertăţile de mai sus şi atât de puţini raportând la total . Spun asta deoarece sunt încă atât de mulţi cei ce se înghesuie şi se îmbrâncesc în detrimentul altora chiar în faţa lui Dumnezeu . Fără a călca în stradă ci doar mergând pe la locurile orânduite a ne închina descoperi că mulţi se cred mai evlavioşi decât alţii fără a gândi măcar că numai punându-i pe fraţi înainte poţi spera că vei ajunge şi tu într-o zi unde ne e locul . Bunul învinge răul ! Aşa a fost de la început . Nimeni nu vede agoniseala sa ca pe un bun de care trebuie să ne bucurăm toţi ci ca pe un lucru dobândit prin rugăciuni şi ajutor de la Dumnezeu negândind măcar că a fost deja încercat în credinţă dându-i-se toate acelea şi deja a fost ispitit şi câştigat iar soarta lui pecetluită . Aş mai spune câte ceva dar nu doresc să rănesc pe nimeni cu cuvântul meu înainte de a mă asigura ;

• Pintilie VioricaPostat la 2011-02-11 13:12

  mi-a plăcut articolul...aşa e...suntem liberi pentru a face doar binele, ci nu răul, care nu ne mai face liberi, ci robi, dependenţi de el...de parcă primim o doză de droguri, care îţi turmentează mintea, şi mergi ca orbul prin străchini,fără să-ţi dai seama ce faci, pe unde mergi...doar numai scăparea de sub influienţa acestui "drog" şi vederea adevărului - te duce sprea libertatea pe care Dumnezeu ţi-a dat-o...Dumnezeu să ne ajute să fim numai cu libertatea Lui....

• Postat la 2011-02-11 13:06

  Libertatea mea se termina acolo unde este incalcata libertatea altcuiva. Este inutil sa spui mai mult.

• Adrian Florin StudineanuPostat la 2011-02-11 10:51

  Este adevărat că omul a fost creat de Dumnezeu liber. Dumnezeu a înzestrat firea umană cu libertatea ce ţine de ea, deci o libertate fiinţială; în aceasta e sădit un impuls spre bine, spre Binele suprem. Cu toate acestea omul este şi persoană, este individ şi acesta dă existenţă reală fiinţei sale. Ca atare omul are şi o libertate personală ce ţine de individ. Prin aceasta omul deliberează, iar cel care o face şi nu este în deplină armonie cu libertatea fiinţială greşeşte pentru că ceea ce este rău i se pare bine. Prin voinţa gnomică, personală, individuală omul cade în păcat.

Adauga comentariu