Limba de lemn este o limba incremenita. Ea nu-l face pe om sa vibreze la auzul vorbelor. A fi de lemn inseamna a nu simti nimic, a fi insensibil. Asa se face, si nu trebuie sa ne ascundem sa afirmam, ca intalnim si in Biserica un limbaj uscat. Avem si aici de-a face cu persoane care au cules diverse formule pe care le reproduc mecanic. Nu e vorba ca nu mai gandesc, ci tristetea sta in faptul ca nu mai sunt vii pentru Dumnezeu. Astfel, niste morti au ajuns sa ne vorbeasca despre “Cel ce sunt” (Iesire, 3,14).
Cand cineva este lipsit de experienta, se margineste la cateva cuvinte si le considera a fi absolute. Insa, cand ajunge sa traiasca Cuvantul, atunci constientizeaza micimea cuvintelor. E ceva asemanator cu un om care traieste o vreme inchis in casa sa. El va crede ca aceasta casa este totul. In momentul in care va cunoaste orasul, tara, continentul, se va lamuri de micimea casei sale.
Mantuitorul spune: “Litera ucide, iar duhul face viu” (2 Cor 3, 6). Asadar imobilitatea mentala, neputinta de a scapa de “paralizia” lingvista este data de lipsa prezentei lui Dumnezeu din om. Uitam ca painea si vinul de pe masa Sfantului Altar sunt prefacute in Trupul si Sangele Domnului prin Duhul. Daca incetam sa-L mai invocam pe Sfantul Duh, pe masa altarului vom avea doar paine si vin.
Extinzand putin problematica, devine mai evidenta nevoia trairii lui Dumnezeu. Arie, desi a studiat mult, a ajuns sa afirme ca Fiul, a doua Persoana a Sfintei Treimi este creatura si nu Dumnezeu adevarat. De ce a ajuns la aceasta ratacire? Pentru ca nu avea experienta adevarului. Sfintii Parinti avand experienta adevarului sunt marturisitori. Marturisitorul nu are ceva nou de spus; el nu creeaza, nu inventeaza, nu produce. El vesteste umanitatii, ceea ce ne-a vestit Hristos. Si asa niciodata oamenii nu vor fi dezamagiti de cuvant. Caci nu mai intalnesc oameni care spun multe si nu lamuresc nimic.
„Limbajul de lemn - ca indepartare de metabolismul viu al Cuvantului - e, nici mai mult, nici mai putin decat emblema omului cazut, chipul vorbit al pacatului originar. Limbajul de lemn este la antipodul limbii care se aude in Paradis, este opusul a ceea ce anumite traditii numesc „limba pasarilor”... Cuvantul inviat - iata sfarsitul limbajului de lemn si al vietii de lemn la care ne-au condamnat stramosii”. (Andrei Plesu)
Adrian Cocosila
-
Vulgarizarea limbajului
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.