Masturbarea este un pacat al sufletului si al trupului. Chiar si numai prin acest pacat, omul cade din cinstea in care l-a asezat Dumnezeu si isi pierde mantuirea, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice: "Nu va amagiti: Nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii (cei care se masturbeaza), nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 10).
Masturbarea este pacat pentru ca este contrara scopului natural pentru care Dumnezeu a randuit in trupul si viata omului sexualitatea. Aceasta fapta nu se intemeiaza pe iubire, ci pe egoism, si este lipsita de orice finalitate buna.
Prin autoexcitare - masturbare, malahie - omul alunga din sine harul Duhului Sfant, isi perverteste simturile, isi slabeste vointa si isi intuneca mintea. Odata cuprins de patima desfranarii, omul ii intoarce spatele lui Dumnezeu, chiar daca Acesta ii fagaduieste tot timpul mai mult decat ii pot da niste preamici si trecatoare placeri trupesti.
Sexualitatea este fireasca
Pentru ca sfiala crestinilor (si a preotilor) de a vorbi deschis despre sexualitate a ajutat mult la raspandirea invataturilor gresite despre aceasta, se cuvine sa marturisim cu indrazneala adevarata valoarea a sexualitatii, precum si firescul acesteia, atragand atentia asupra tuturor derapajelor morale pe care societatea le trece cu vederea sau chiar le promoveaza (mass-media).
Sexualitatea este unul dintre aspectele firesti ale acestei vieti trecatoare, caci, precum stim, in viata cea vesnica, nimeni nu se va mai casatori, ci toti vom fi precum ingerii lui Dumnezeu. Sexualitatea devine prilej de pacatuire doar atunci cand este infaptuita in mod nefiresc si fara a mai astepta binecuvantarea lui Dumnezeu, care se da in Taina Nuntii.
Pentru a fi binecuvantata de Dumnezeu si a nu deveni pricina de pierdere a harului Sau, sexualitatea trebuie sa indeplineasca sase conditii: sa se petreaca dupa Cununia religioasa; sa aiba loc intre un barbat si o femeie; sa se petreaca in chip firesc; sa nu se impiedice zamislirea si nasterea de prunci; sa nu se petreaca in anumite zile de peste an (posturi, sarbatori, sarcina, alaptare si menstruatie); sa fie perceputa-inteleasa cu o minte luminata de har. (Articol: Sase conditii pentru o sexualitate fireasca)
Spre deosebire de toate celelalte "voci" din societate, Biserica a ramas si va ramane fidela pana la sfarsit fata de firescul vietii, deci, si al sexualitatii, asa cum l-a randuit Dumnezeu inca dintru inceput. Omul care crede in Dumnezeu si doreste sa se mantuiasca va avea incredere in invatatura Bisericii, bazata pe Sfanta Evanghelie si pe invataturile Sfintilor Parinti, care s-au facut pe ei locasuri ale harului Duhului Sfant.
Invatatura crestina cu privire la masturbare (malahie, autoexcitare) este clara si categorica: aceasta fapta este un lucru nefiresc, deci patimas, care tulbura sufletul si trupul, deschizand calea unor patimi tot mai mari.
Masturbarea este o forma concreta de desfranare
Sfantul Ioan Scararul spune: "Malahia este desfranare care se face fara de alt trup." Apoi, potrivit invataturii Bisericii, care aduna trairea si cunoasterea Sfintilor Parinti de peste doua mii de ani, desi inca din Vechiul Testament acest lucru era foarte clar exprimat, desfranarea este unul dintre pacatele cele mai mari.
Aduc spre intarire doar cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice: "Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 19-20).
Instinctul sexual, adica pofta spre apropierea trupeasca, asemenea oricarui alt instinct, poate si trebuie sa fie controlat. Atunci cand acesta devine superior vointei noastre, suntem deja inrobiti lui, adica duhului necurat al desfranarii, care ne perverteste instinctul natural. Apoi, cu cat este mai lunga robia, cu atat mai grea este si tamaduirea si recastigarea libertatii.
Sfantul Ioan Postitorul, care a intocmit cele mai blande canoane de indreptare, in Canonul 10, hotaraste: "Cel ce a facut malahie, 40 de zile se pedepseste, cu mancare uscata hranindu-se in fiecare zi si facand 100 de metanii." In practica, urmand tot Sfintilor Parinti, timpul si masura canonului pot fi schimbate in functie de pocainta celui care se spovedeste.
Acest pacat este greu prin aceea ca el intuneca mintea si o face nesimtitoare in fata ispitelor ridicate de duhurile necurate. Cu fiecare cadere in pacatul masturbarii, fara a se simti acest lucru, intelegerea asupra sexualitatii umane se deformeaza.
Masturbarea este nefireasca
Prin caderea in pacatul masturbarii, omul anuleaza dimensiunea interpersonala a sexualitatii, care vizeaza tocmai comuniunea si daruirea reciproca dintre un barbat si o femeie, in Taina Casatoriei.
Cel care se masturbeaza ajunge sa-si indrepte atentia in mod tot mai accentuat spre sine insusi, trecand cu vederea valoarea si nevoile celuilalt. Cand un om care se afla pe sine inrobit de aceasta patima se casatoreste, egoismul sau poate fi fatal pentru celalalt sot. Unul ca acesta nu va avea puterea de intelegere si de vointa spre a se jertfi pe sine de dragul celuilalt.
Mai mult, pe langa hranirea egoismului, masturbarea sporeste iluziile si fanteziile celui in cauza, trecandu-se astfel cu vederea faptul ca apropierile firesti dintre soti sunt supuse limitelor fizice si naturale. Masturbarea il face pe cel pe care-l tine inrobit sa tanjeasca dupa fantezii tot mai greu de implinit, ba chiar sa ceara si sa astepte de la celalalt anumite performante.
Intre sot si sotie, sexualitatea trebuie sa se desfasoare intr-o forma de intimitate si de unire care sa fie capabila de curatire. Acest lucru este binecuvantat de Dumnezeu, iar pentru a-l implini, omul trebuie sa se pregateasca inca dinainte de casatorie, avand trezvie la ispitele pe care duhul desfranarii i le scoate in cale.
Mass-media nu prezinta niciodata aspectele firesti ale sexualitatii umane, ci numai anumite forme deformate ale acesteia, bazate mai ales pe imaginatie. In fapt, se da oamenilor ceea ce vor, iar nu ceea ce este cu adevarat. La randul lui, omul aduna toate acestea in subconstient, iar apoi incep sa rasara roade grele. Mai devreme sau mai tarziu, cel care se masturbeaza se va confrunta cu un grav dezechilibru psihic.
Sanatatea trupului
Nimeni nu se imbolnaveste din pricina infranarii si a castitatii, cat timp isi doreste sa traiasca firesc, adica bineplacut inaintea lui Dumnezeu. Nu se deregleaza nici hormonii, ci se cumintesc si ne sprijina in continuare trupul. Se imbolnavesc doar aceia care, cautand sa-si implineasca poftele, nu reusesc sa faca acest lucru.
Se stie ca eliminarea excesiva din corp a multor substante vitale pentru dezvoltarea organismului, mai ales in perioada adolescentei, poate influenta negativ cresterea sanatoasa a acestuia.
Toti cei care sustin faptul ca masturbarea este normala, ba chiar sanatoasa, se folosesc de justificari patimase care ascund o mare neputinta. Unii ca acestia sunt necredinciosi si nu cunosc harul lui Dumnezeu, adancimea vietii curate si puterea comuniunii de iubire dintre doi soti crestini.
Care om este mai de cinste in ochii tuturor: cel desfranat sau cel infranat? Cel feciorelnic sau cel curvar? Cel care nu rezista nici unei ispite sau cel care se pazeste cu usurinta de patima desfranarii? Cel care se iubeste mai mult pe sine sau cel care isi iubeste mai mult sotul/sotia?
Pentru ca sufletul si trupul se afla intr-o legatura extrem de stransa, orice fapta a trupului se rasfrange si in suflet, iar orice fapta a sufletului se rasfrange si in trup. Dintre acestea, este mai usor de vazut cum sanatatea trupului sta in stransa legatura cu cea sufletului. Un suflet curat aduce odihna trupului sau, in timp ce un suflet patimas imbolnaveste intotdeauna trupul.
Desfranarea isi arunca semintele in viata si trupul omului: certuri, nemultumiri, infidelitati conjugale, divorturi, boli psihice, obsesii, sterilitate si alte boli trupesti.
Cunoscand ca pofta devine tot mai flamanda pe masura ce este hranita, se cuvinte sa alergam pe caile infranarii, macar dintr-un egoism bun, pentru sanatatea sufletului, a trupului si a vietii noastre de familie.
Sfaturi practice privind infranarea
Instinctele si nevoile biologice ale omului pot fi educate mai usor atunci nu sunt intaratate de influente externe. Se cuvine, asadar, mai intai sa indepartam din calea noastra toate acele lucruri, persoane si prilejuri care ne-au facut sa cadem in pacatul masturbarii.
Hotararea! Lupta cu pacatul masturbarii, ca si cu oricare alt pacat, se incepe cu hotararea ferma facuta inaintea lui Dumnezeu de a nu mai savarsi pacatul sub nici un chip. Abia atunci, harul Duhului Sfant, care "pe cele neputincioase le intareste", va intari vointa, va lumina mintea si va bucura inima.
Paza ochilor! Pornografia trebuie evitata in orice chip. Ea hraneste in mod patimas mintea, iar urmele ei persista uneori chiar toata viata. Cand uitam o parte din cele vezute sau auzite, subconstientul nostru continua sa le tina minte si sa se lase influentat de ele. Se incepe cu paza ochilor si se continua cu paza gandurilor. Chiar si in momentele de pocainta trebuie evitata staruirea asupra modului in care au fost savarsite pacatele trecute.
Paza gandurilor! Cand vine un gand strain, sa vina indata si o rugaciune scurta. Vin doua ganduri, sa vina doua rugaciuni. Cu cat lupta omul impotriva gandurilor rele mai devreme, cu atat ele sunt mai usor de indepartat. Mai mult, icoanele sfintite si chipurile sfinte zugravite in ele curatesc ochiul mintii.
Alimentatia! Patima masturbarii, precum si oricare alta forma de desfranare, este strans legata de patima lacomiei pantecelui. Pentru aceasta, alimentatia este deosebit de importanta in viata duhovniceasca a omului. Deci: alimente simple; cat mai putine grasimi, glucide si condimente; trei mese pe zi, iar masa de seara sa fie modesta si cat mai devreme.
Postul! In sprijinul alimentatiei sanatoase si intelept randuite vine si postul, care este o lucrare mai mult duhovniceasca. Cand este tinut cu dreapta credinta, postul este metoda cea mai buna pentru intarirea vointei si evitarea caderii in desfranare. Se adauga metaniile mari, facute lin si cu pocainta.
Timpul liber! Cand omul are timp liber, duhul desfranarii se apropie cu mare viclenie, printr-un gand sau printr-un gest aparent involuntar. Mai mult, stari precum plictiseala, intristarea si deznadejdea favorizeaza si indreapta gandul omului spre patima de care este stapanit. Pentru aceasta, pentru o vreme, macar pana la slabirea patimii, omul trebuie sa evite sa petreaca timpul liber in singuratate. Munca in colectiv, plimbari indelungate, discutii duhovnicesti, sfatuiri de taina etc.
Rugaciunea! Orice incercare a omului de a se izbavi singur este sortita esecului. Singura cale este si va ramane unirea vointei noastre cu vointa si puterea lui Iisus Hristos. De noi tine incordarea spre lupta, iar de Dumnezeu tine intarirea si izbanda. Alaturi de rugaciunea facuta in taina, Sfanta Liturghie ramane cel mai puternic sprijin in lupta cu patimile.
Spovedania! Cu cat marturisirea pacatului masturbarii se face mai curand dupa cadere, cu atat puterea lui asupra omului va slabi mai repede. Se stie ca amanarea Spovedaniei implica amanarea pocaintei, adica intarirea patimii in om. Se cauta un duhovnic in care omul sa aiba incredere, dar, totodata, care sa cunoasca lamurit greutatea pacatului si a indepartarii de Dumnezeu. Dupa marturisirea pacatului, fiecare sa zica impreuna cu Regele David: "Pacatele tineretilor mele si ale nestiintei mele nu le pomeni, Doamne" (Psalmi 24, 7).
Masturbarea nu este un pacat usor !
"Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii (si masturbarii) pacatuieste in insusi trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?" (I Corinteni 6, 18-19).
"Nu va amagiti: Nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii (cei care se masturbeaza), nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 10).
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Familia in Vechiul si Noul Testament
Publicat in : Morala -
Familia preotului, model de viata crestina
Publicat in : Religie -
Familia crestina intre traditie si modernitate
Publicat in : Religie -
Familia crestina - Parintele Vasile Vasilache
Publicat in : Predici de duminica -
Familia crestina
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.