Exista obiceiul ca, dupa 25 de ani de impreuna vietuire, sotii care au primit Sfanta Taina a Cununiei sa aniverseze asa-numita "cununie de argint”, iar dupa 50 de ani "cununia de aur”, sau dupa 75 de ani - o situatie destul de rara - "cununia de diamant sau de platina”.
De multe ori insa, acestia se reduc la a marca aceste momente doar intr-un cadru restrans, in sanul familiei, cu toate ca exista si o randuiala liturgica in acest sens, menita celebrarii lor in Biserica.
Din nestiinta sau din alte motive sotii nu mai merg la biserica pentru a cere preotului savarsirea acestei slujbe de binecuvantare. Astfel, evenimentul nu numai ca se abate intrucatva de la adevarata semnificatie, dar pierde adesea si din adevarata bucurie.
Cea mai dureroasa este situatia cand evenimentul are caracter formal, sotilor lipsindu-le sentimentul recunostintei fata de Dumnezeu. Acesta aniversare nu trebuie sa reprezinte doar o reuniune de familie, ci se cere a fi, mai intai de toate, un prilej de "intalnire cu Dumnezeu”, un prilej de recunostinta pentru toate binefacerile primite de la El.
Cununia de aur - slujba de multumire
Inca de la inceput, trebuie subliniat faptul ca acesta randuiala nu are caracter de Sfanta Taina, precum Taina Cununiei, ci reprezinta o slujba de multumire, ce poate fi savarsita oricand, la cererea credinciosilor, nu doar la anumite termene, si pe care Biserica a adaptat-o in cazul acestor anivesari ale Cununiei.
Dupa modelul Sfintei Taine a Cununiei, sotul si sotia sunt asistati si acum de doi nasi, daca este posibil chiar de cei care le-au fost alaturi si la primirea Tainei, in tinerete.
Ca particularitate a acestei randuieli amintim ectenia speciala de multumire: "Pentru binefacerile care au fost asupra robilor lui Dumnezeu (N), in timpul celor 25 (respectiv 50 sau 75) de ani de impreuna-vietuire, Domnului sa ne rugam.”
De asemenea, in cadrul acestei slujbe, se binecuvanteaza verighetele de argint sau aur, care se asaza pe mainile mirilor, alaturi de cele pe care le-au primit initial. Aceste inele, dupa ce se face cu ele semnul Sfintei Cruci pe Sfanta Evanghelie, sunt puse in degetele inelare ale mirilor, cu formula: "Se binecuvinteaza robul lui Dumenzeu (N), cu roaba lui Dumnezeu (N), in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin (de trei ori).
Punerea inelelor se obisnuieste a se face inainte de rostirea Rugaciunii de multumire de la sfarsitul slujbei, nasii schimbandu-le ca si la logodna.
Nu se folosesc insa in cadrul slujbei cununiile, paharul cu vin si painea si nici nu se inconjoara masa cu cantarea troparelor respective din Taina Cununiei.
Momentul savarsirii unei astfel de slujbe este emotionant pentru toti cei care participa, indeosebi pentru soti si pentru copiii si nepotii acestora. Prin savarsirea Cununiei de argint sau de aur in Biserica este recunoscut inca o data ajutorul pe care Dumnezeu l-a oferit si il ofera celor doi, binecuvantandu-i cu ani multi de impreuna vietuire, spre bucuria celor din jur.
Spuneam la inceput ca sotii nu trebuie sa fie lipsiti de recunostinta. Acest indemn il primesc toti mirii, inca de la "inceput de drum", prin Apostolul citit la Sfanta Taina a Cununiei: "Fratilor, multumiti totdeauna pentru toate, intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu si Tatal.” (Efes. V, 20)
Taina Casatoriei ni se infatiseaza astfel si ca taina a recunostintei, mai ales a sotilor fata de Dumnezeu si a unuia fata de celalalt. Cununia se cere a fi un prilej de multumire continua, dupa chipul Bisericii care aduce neincetat "euharistie” (multumire) in fiecare Sfanta Liturghie lui Dumnezeu.
De aceea, numai prin prisma relatiei personale cu Dumnezeu, Biserica indrazneste a fagadui mirilor "batraneti fericite".
Sunt frumoase si emotionante toate aceste aniversari, dar sunt si cu adevarat ziditoare, numai in masura in care suntem constienti de faptul ca aceasta crestere gradata (argint, aur, platina) nu trimite atat la trecerea anilor (25, 50, 75), cat la cresterea neincetata in virtute, in iubire si recunostinta. Nu trecerea anilor, ci prezenta lui Dumnezeu confera valoare si trainicie casniciei si vietii noastre.
.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.