EXISTĂ TERMENUL DE LAIC, CARE vine de la grecescul laos = popor, deci un om din popor; cuvântul are o conotaţie nereligioasă, „laică". (Atunci când, de pildă, se vorbeşte despre tehnica zborurilor cosmice şi eu sunt invitat să iau parte la o dezbatere, spun: Iertaţi-mă, dar eu sunt un laic în această problemă, adică sunt un nepriceput, sunt în afara problemei). Mirean însă este un termen cu conotaţie bisericească. Vine tot din greceşte, de la verbul miro, care înseamnă a unge cu untdelemn impregnat cu mirodenii, cu aromate. De aici, cuvântul miron, iar de aici, la noi mir. Avem însă Sfântul şi Marele Mir, care este altceva decât untdelemnul sfinţit (care se sfinţeşte Şi se foloseşte la masluri sau la miruit, după slujbă). Sfântul şi Marele Mir este un untdelemn impregnat cu aromate, după o reţetă foarte savantă, prescrisă de Biserică, şi care este sfinţit, cam o dată la patru ani, de către toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii. Acest Sfânt şi Mare Mir, care se sfinţeşte in cantităţi suficiente, este împărţit la parohii, iar parohiile folosesc pentru două scopuri principale: Sfinţirea unei biserici (care se face cu Sfântul şi Marele Mir, atât pe dinafară, cât şi pe dinăuntru), şi, de asemenea, copilul, imediat după ce este botezat. De ce? Pentru că o dată cu Taina Botezului, copilul a devenit templu al Duhului Sfânt; ungerea cu Sfântul şi Marele Mir pecetluieşte această calitate a omului - de templu al Duhului Sfânt.

Aşadar, mirean este oricine a primit botezul şi a fost uns cu Sfântul şi Marele Mir, fie bărbat, fie femeie, fără deosebire. Acela a devenit membru al Bisericii, dar nu membru în sensul statistic, ca unul care se numără într-o asociaţie pe acţiuni, să zicem, ci un membru care are comuniune cu Hristos, prin Biserica Lui. Aşadar, mirenii sunt parte din trupul Bisericii.

Aici va trebui să redefinim noţiunea de Biserică. Foarte mulţi cred că Biserica sunt numai ierarhii, adică membrii Sinodului, sau, în cel mai bun caz, ierarhii împreună cu preoţii. De aceea citim prin ziare: Ce face Biserica? sau Biserica nu s-a pronunţat... Ei bine, Biserica suntem toţi: ierarhi, preoţi şi mireni laolaltă, Biserica al cărei Cap nevăzut este Iisus Hristos şi ale cărei mădulare suntem noi toţi şi fiecare în parte. Fiecare, fiind un membru al Bisericii, este un mădular viu, care ia parte la alcătuirea şi la funcţionalitatea trupului lui Hristos, trupul mistic, care este Biserica, în care curge Sângele nevăzut al lui Hristos.

Iisus Hristos îşi exercită în Biserică cele trei atribute al Sale: de împărat, de Profet şi de Arhiereu. De împărat, prin faptul că este Stăpânul tuturor; de Profet, în sensul că este învăţător; Arhiereu, prin faptul că aduce în acelaşi timp jertfă şi Se aduce pe Sine jertfă.

Preotul însuşi este înzestrat cu aceste atribute: împărat, in sensul de conducător şi responsabil al unei comunităţi cari i s-a încredinţat; profet, pentru că el este dator să înveţe; arhiereu, pentru că slujeşte Sfânta Liturghie, aducând Jertfa cea de Taină, pâinea şi vinul, care se prefac în Euharistie, adicăj în Trupul şi Sângele Domnului, cu care noi ne cuminecăm.

Ei bine, părintele Stăniloae îi atribuie şi mireanului aceste calităţi: aceea de împărat, de conducător, dar nu în sensul că ar stăpâni o comunitate, cum ar fi parohia, ci în sensul că îşi stăpâneşte propriile simţuri, propriile patimi. El este stăpân pentru că este în stare, prin voinţă, prin credinţă, prin cultivarea virtuţii, să-şi stăpânească pornirile nefaste din fiinţa lui; prin aceasta el este domn, împărat. Este profet, pentru că şi el trebuie să înveţe. Eu vă dau un singur exemplu din Sfânta Scriptură, din Noul Testament. Mântuitorul vindecă un demonizat; după ce îl vindecă, când să se urce în corabie, acesta se ţine după El şi-I spune: Invăţătorule, ia-mă lângă Tine! (Adică, să-Ţi fiu ucenic). Dar Domnul îi spune: Nu. Intoarce-te în cetate si spune-le tuturor cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Adică, a trecut peste treapta de ucenic şi l-a făcut de-a dreptul apostol, mărturisitor. Aşadar, şi mireanul este învăţător; el duce mai departe învăţătura, pe măsura priceperii lui, învăţătura pe care a primit-o. In acelaşi timp, el este şi arhiereu, în sensul că aduce jertfe la altar. Să nu uităm că prescurile de la altar sunt aduse de mireni, nu de preoţi. Ei bine, mireanul participă la alcătuirea Sfintei Liturghii. Una dintre aceste prescuri este menită să devină Trupul şi Sângele Domnului, împreună cu vinul de lângă ea; dar şi toate celelalte, chiar sub formă de miride sau de anaforă, participă la Jertfă.

De aceea, totalitatea creştinilor unşi cu Sfântul şi Marele Mir alcătuiesc şi ei o preoţie, care se numeşte preoţie universală sau preoţie împărătească (1 Ptr 2,9). Reţineţi acest lucru, vă rog, spre mândria voastră creştină şi spre refacerea demnităţii voastre. Fiecare bărbat sau femeie face parte din această preoţie, cu cele trei atribute: cel care se stăpâneşte, cel care învaţă, cel care aduce jertfe.

De aceea, Sfânta Liturghie, care înseamnă serviciu public, nu poate fi făcută numai de preot singur; preotul o face împreună cu poporul. Toată Liturghia, aţi văzut, este un dialog între altar şi Biserică. In pace Domnului să ne rugăm, îndeamnă preotul. Poporul: Doamne, miluieste. Preotul: Sus să avem inimile! Răspunde poporul: Avem către Domnul. Zice preotul: Sfintele, vouă sfinţilor! Iar poporul: (Nu noi suntem sfinţi.) Unul c Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos. Este un dialog care se leagă.

Toate se leagă întreolaltă şi formează o singură Liturghie, în care poporul participă în această întreită calitate.

Noi, încetul cu încetul, am păstrat altarul şi am lăsat biserica pe seama cântăreţului sau a stranei (doi-trei cântăreţi), în timp ce poporul stă şi ascultă. Or, la Liturghie nu se asistă, ci se participă. Asişti la un spectacol de teatru: tu eşti în sală, iar actorii sunt pe scenă, dar tu nu eşti actor. Asişti la o întrecere sportivă: tu eşti în tribună, ceilalţi sunt pe teren, dar tu nu eşti sportiv. Asişti la un concert: tu stai pe scaunul tău, dar nu eşti violonist sau instrumentist. Dincoace, însă, mirenii participă la Liturghie, deoarece atât ei, cei din biserică, cât şi preotul din sfântul altar fac un singur corp liturgic. Mirenii din biserică sunt împreună-slujitori cu preotul din altar.

In vremea patriarhului Justinian, dorinţa lui a fost aceea de a se introduce în biserici cântarea omofonă, fapt care, până la un punct, s-a reuşit. Justinian ne spunea, nouă, celor câţiva apropiaţi ai săi: Comunismul a venit pe termen lung. Voi aşteptaţi să vina americanii, dar eu cred că nu vin curând. Şi a avut dreptate. De aceea - zicea el - Biserica trebuie să-şi facă o politică pe termen lung. Ne vor persecuta, vor fi preoţi aruncaţi în închisori, ne vor cenzura predicile, vor desfiinţa organizaţiile noastre, dar eu nu-i vreau pe preoţii mei în puşcărie, ci în biserică. Unde este biserica deschisă - şi mă voi strădui din răsputeri să conving stăpânirea să-mi lase bisericile deschise -, unde e biserică deschisă este preot slujitor; unde e preot, e Liturghie; unde e Liturghie, e Euharistie; unde este Euharistie, este Hristos; şi unde e Hristos, e sfinţenie. Asta mă interesează. Ceea ce a şi reuşit să facă. Ca probă, după aproape cincizeci de ani de comunism, toţi copiii noştri erau botezaţi - şi ai comuniştilor, chiar ai securiştilor - toţi tinerii noştri căsătoriţi erau cununaţi (mai pe ascuns, mai altfel..)

Liturghia face parte din Biserică. La ea participă mirenii/ ca preoţie universală, şi slujitorii, ca preoţie specială. Cei din preoţia universală, mirenii, sunt sfinţiţi; preoţii şi arhiereii sunt cei care sfinţesc. Prin succesiune apostolică, adică prin harul transmis de la Sfinţii Apostoli, din generaţie în generaţie (pe bază de documente scrise, istorice), fiecare arhiereu şi fiecare preot a primit acest har, pe care-l foloseşte pentru sfinţire, ştiind că, prin el, Duhul Sfânt este Cel care sfinţeşte. Aşadar, vă rog să reţineţi distincţia clară între preoţia sfinţită, a mirenilor, şi preoţia sfinţitoare, care aparţine clerului.

Pe de altă parte, Biserica este şi o parte din împărăţia lui Dumnezeu. Noi, cei mai mulţi, avem o idee destul de vagă despre împărăţia lui Dumnezeu, sau împărăţia Cerurilor. Zicem că va veni, o aşteptăm să vină; Mântuitorul spune că a şi venit, că este între noi. Este şi una şi alta. Ea face parte din realităţile antinomice pe care le avem în Biserică, adică, aparent, după logica omenească, sunt lucruri care nu pot să stea împreună. Noi zicem că Dumnezeu este în acelaşi timp transcendent şi imanent, comunicabil şi incomunicabil; zicem că Iisus Hristos a fost în acelaşi timp Dumnezeu şi om. Zicem şi credem că Maica Domnului, în acelaşi timp, a fost mamă şi fecioară.

Zicem că Biserica este în acelaşi timp pe pământ şi în cer. Aşa este şi împărăţia lui Dumnezeu. Este una în mers, ca o corabie pe o apă, care se îndreaptă undeva. Avem în Noul Testament dovezi în acest sens, cum ar fi pilda aluatului, care creşte şi dospeşte toată frământătura, adică ideea de creştere, de devenire. Spunem împărăţia Cerurilor, care există şi creşte, adică cea care se formează în istorie, Biserica lui Hristos, şi care conduce către poarta împărăţiei de Dincolo, cea desăvârşită, cea care se va rotunji de-abia când şi ultimii oameni vor fi duşi la ţărm de către corabia Bisericii. Aşadar, Biserica este împărăţia lui Hristos în devenire, iar Liturghia este esenţa şi prezenţa vizibilă a acestei împărăţii. Liturghia este partea nobilă a Bisericii, aşa cum duhul omului este partea nobilă a sufletului, fără să fie altceva decât sufletul.

De aceea eu aş vrea ca toţi creştinii să aibă conştiinţa nobleţei lor spirituale, duhovniceşti. Şi conştiinţa misiunii lor. Prin viaţa lor morală, ei îşi stăpânesc patimile, care încearcă mereu să se dezlănţuiască şi să dezorganizeze viaţa personală a omului şi a societăţii. Ei sunt cei care aduc jertfe liturgice, participând la Sfânta Liturghie. Ei sunt învăţători, pentru că au menirea de a duce mai departe ceea ce au învăţat în ca drul Liturghiei sau dintr'o mulţime de alte surse.

Aşadar, să nu spunem laicatul în Biserica, pentru că laicatul este în afara Bisericii, ci mirenii în Biserică.

IPS Bartolomeu Anania,

Coruptia spirituala, texte social-teologice; Editura Eikon

Cumpara cartea "Coruptia spirituala, texte social-teologice"

• Bartolomeu Anania
  Publicat in : Editoriale
• IPS Bartolomeu Anania, mitropolitul Ardealului si Crisanei
  Publicat in : Organizare B.O.R.

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: