Nebunii pentru Hristos - purtatori de grija ai mantuirii noastre

Sunt persoane chemate in chip minunat de Dumnezeu, sa se arate in fata altora ca fiind nebune. Subliniez ca fiind nebune, pentru ca ele nu trebuie incadrate in categoria tipului patologic. Ele pot parasi oricand conditia de nebun si pot reveni la ea, ori de cate ori este necesar.

Din acest motiv, au fost si sunt persoane care nu sunt de acord cu acest mod de vietuire. S-a invocat faptul ca ele traiesc in minciuna din moment ce se prefac ca sunt nebune si ca minciuna nu poate fi un mijloc demn de a-L slavi pe Hristos.

Totodata s-a spus ca incita la pacat prin acest mod de traire, ca din moment ce recurg la actiuni de genul a-ti pune piedica din senin, a te deranja la slujba etc, ajungi sa faci pacate pe care nu le-ai fi savarsit.

Dar faptul ca acestia au devenit sfinti, denota ca a fost o lucrare placuta lui Hristos. In nicio scriere nu am intalnit sa se faca mentiunea ca aceste persoane au plans pentru aceasta purtare sau ca si-au cerut iertare pentru ea. De aceea imi place sa-i vad pe acesti nebuni intru Hristos ca pe niste purtatori de grija ai mantuirii noastre. Dumnezeu ii cheama sa se comporte intr-un anumit fel ca noi sa ne cercetam si sa vedem statura duhovniceasca la care am ajuns.

Ce face un sfant atunci cand este vorbit de rau sau se lucreaza impotriva lui? Raspunde cu aceeasi moneda? Nu. Se roaga pentru mantuirea acestora. Ce face un om care nu cunoaste iubirea lui Hristos fata de intreaga faptura omeneasca? Raspunde cu ura, manie, dusmanie, rautate. Cauta sa defaime, sa batjocoreasca, sa se certe, sa se razbune si sa rasplateasca raul cu rau. Raspunsul acesta arata portile pe care omul le deschide ca diavolul sa intre in el. Ori nebunul pentru Hristos prin purtarea sa ne cheama sa inchidem aceste porti pentru a ne mantui.

Sa ne intareasca Dumnezeu sa primim toate incercarile cu minte treaza, ca sa facem fapte bine placute Lui.

Adrian Cocosila
 

.

Pe aceeaşi temă

• Sfintenia lui Dumnezeu si sfintirea omului
  Publicat in : Dogma
• Sfintenia, transparenta lui Dumnezeu in constiinta omului
  Publicat in : Editoriale
• Sfintenia, nebunia normalului intr-o lume anormala
  Publicat in : Duminica Tuturor Sfintilor

Publica un articol

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine:

15 Aprilie 2021

Vizualizari: 10610

Voteaza:

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Nebunii pentru Hristos - purtatori de grija ai mantuirii noastre 5.00 / 5 din 9 voturi. 4 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

nebuni pentru hristos nebunia sfintenia

Comentarii (4)

• mara MIHAI Postat la 2013-06-09 21:41

  Foarte bun articolul...nebunii pentru Hristos ne dau ocazia sa i nu i judecam pe cei care ne ispitesc si poate ne fac rau intentionat sau nu (daca ne gandim ca poate sunt sfinti sau vor deveni sfinti) incetam sa i judecam si trecem peste moment mai usor Doamne ajuta!

• Vasa NastaPostat la 2012-06-30 20:57

  Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu te rog, da-mi posibilitatea sa fac bine semenilor mei nu am alt ajutor decat pe tine ! Amin.

• Nicolae VintilaPostat la 2012-06-22 21:42

  Problema Nebuniei este tratată pe larg în Pavel (v. 1.Cor.1;27, 4;10; 2.Cor.11;1, 11;16, infra, etc) şi nu are nici o legătură cu vreo psihoză. Nu-i vorbă, de multe ori Pavel spune pe şleau ceea ce ar fi imposibil de acceptat din punct de vedere dogmatic. Ce înseamnă, îndeobşte nebunia? Ar fi o deplasare de la starea de normalitate, o alterare sau o exacerbare. De bună seamă, normalitatea OMULUI FIRESC consistă în credinţa materialităţii lumii pentru că învăţătura pe care o primeşte pe băncile şcolilor de toate gradele şi în familie este materialistă, şi chiar şi religia este socotită în acele şcoli materie de studiu. Limba greaca (izvorul tuturor termenilor intrebuintati in mai toate limbile) numeste hyle materia. Dar hyle este corespunzător termenului hule (Apocalipsă), folosit pentru a-i incrimina pe cei care asociază caractere materialiste lui Dumnezeu, numind atributele Lui ca find actuale. Or, intreaga actualitate este materială şi de aceea Dumnezeu nu se poate regăsi în ea, din moment ce este DUH (In.4;21-24, 3;6). Căci Dumnezeu este nemanifestat şi de aceea fundamentul concepţiei creştine este singurul adevărat, căci el postulează Creaţia divină ca fiind din Nimic. Dumnezeu este Cel care se află în afara Spaţiotemporalităţii sau în transcendenţă (termenul a suferit o degradare de pe urma folosirii lui în circumstanţe inadecvate doctrinar, de nişte indivizi lipsiţi, practic, de discernământ), şi de aceea Cauza Primă (cea care a condus la întemeierea manifestării) a fost generată din ceva absolut necauzal. Singurul „lucru” - ca să-l numim aşa -, care este sigur necauzal rămâne Nimicul. De altfel Nimicul admite toate atributele imanenţei lui Dumnezeu: este nematerial, este nelimitat (deci infinit), este indivizibil, nu poate suferi transformări, modificări sau alterări, nu se mişcă şi nu se va mişca niciodată (pentru că nu există un Loc anterior Cauzei Prime), este etern, Viu, Inteligent, dar în acelaşi timp incomprehensibil, pentru că nimeni nu va putea pătrunde nici cu gândul nici cu viziunea în Nimic pentru a-l cerceta, DEŞI NIMICUL ESTE TOTUL. Tocmai aici intervine conflictul care conduce la Nebunia despre care vorbim. Căci întreaga concepţie ştiinţifică este materialistă şi nu va exista nici o autoritate ştiinţifică în măsură să accepte ontologia creştină, deoarece Nimicul fiind imuabil, Creaţia actualizată nu poate să fie reală, în sensul în care materialitatea lumii constituie adevărata realitate în ontologia ştiinţifică actuală. Oare nu cumva respingerea actualităţii materialităţii lumii, Universului în cele din urmă, nu este receptată ca Nebunie în concertul oamenilor de ştiinţă? Ei vor zice: cel în toate minţile (servitorul Firescului empiric), nu va socoti demne de crezare argumentele nebuniei celor care susţin că o creaţie atât de vastă (13,7 mld. de ani/ani-lumină) ar încăpea în Nimic, fiind Nimicul însuşi. 1.Cor.2;14: Dar OMUL FIRESC nu primeşte lucrările (lucrurile) Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; ŞI NICI NU LE POATE ÎNŢELEGE, PENTRU CĂ TREBUIE JUDECATE DUHOVNICEŞTE. De aceea Pavel rosteşte acele cuvinte teribile la adresa înţelepciunii ştiinţifice omeneşti: 1.Cor.3;18-19: NIMENI SĂ NU SE ÎNŞELE: Dacă cineva dintre voi se crede ÎNŢELEPT ÎN FELUL VEACULUI ACESTUIA, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. CĂCI ÎNŢELEPCIUNEA LUMII ACESTEIA ESTE O NEBUNIE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.” Cu alte cuvinte, cel care doreşte să devină înţelept, trebuie să intre în numărul nebunilor care susţin că Nimicul perfect este cauza a tot ceea ce există. Viclenia despre care pomeneşte Pavel este tocmai aceea în care oamenii de ştiinţă vor apăra Big-Bang-ul (materialitatea universului) împotriva Creaţiei din Nimic în faţa mulţimilor, asiguraţi fiind de ignoranţa în care au ţintuit masele, pentru ca ei să poată fi socotiţi ca fiind ceva sau cineva (Gl.6;3). Căci dacă ar susţine creaţia din Nimic, şi-ar pierde întreaga autoritate (v. Trufia). Noi, cei care credem însă în adevăr trebuie să şi luptăm cu stăpânitorii acestei Lumi pentru Dumnezeu, precum o făcură şi martirii noştri, căci toţi erau consideraţi nebuni pentru că nu jertfeau Idolilor (Darwin, Newton, Einstein, Copernic, Galileo, Freud etc.). Români 1;18-25: Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer (Univers, n.p.) împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, CARE ÎNĂBUŞE ADEVĂRUL ÎN NELEGIUIREA LOR. FIINDCĂ CE SE POATE CUNOAŞTE DESPRE DUMNEZEU, LE ESTE DESCOPERIT ÎN EI, CĂCI LE-A FOST ARĂTAT DE DUMNEZEU. În adevăr, ÎNSUŞIRILE NEVĂZUTE ALE LUI, PUTEREA LUI VEŞNICĂ ŞI DUMNEZEIREA LUI, SE VĂD LĂMURIT, DE LA FACEREA LUMII, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrările (lucrurile) făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, MĂCAR CĂ AU CUNOSCUT PE DUMNEZEU, NU L-AU PROSLĂVIT CA DUMNEZEU, NICI NU I-AU MULŢUMIT; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-AU FĂLIT CĂ SUNT ÎNŢELEPŢI, ŞI AU ÎNNEBUNIT; ŞI AU SCHIMBAT SLAVA DUMNEZEULUI NEMURITOR ÎNTR-O ICOANĂ CARE SEAMĂNĂ CU OMUL MURITOR, PĂSĂRI, DOBITOACE CU PATRU PICIOARE ŞI TÂRÂTOARE. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; CĂCI AU SCHIMBAT ÎN MINCIUNĂ ADEVĂRUL LUI DUMNEZEU, ŞI AU SLUJIT ŞI S-AU ÎNCHINAT FĂPTURII ÎN LOCUL FĂCĂTORULUI, CARE ESTE BINECUVÂNTAT ÎN VECI! Amin. Aşadar, înţelegeţi că Epistola dintâi este adresată vouă, Românilor, căci voi veţi lupta lupta cea bună pentru că numai Dreptatea va învinge, indiferent că voi veţi rămâne singurele oi aşezate în calea lupilor. Dumnezeu însă vă va purta de grijă, pentru că v-a ales dintre Neamuri încă dinainte de începutul lumii, ca să-i purtaţi Numele şi să fiţi poporul Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. Aveţi, aşadar, credinţa că veţi şi izbândi.

• Mircea Suta Postat la 2012-06-22 17:18

  Dragii mei, Nebunia pentru Hristos ascunde multa intelepciune ! Este o cale buna pentru a-ti ascunde virtutile ! De ce trebuie ascunse ?! Uite, eu inteleg ca am facut un bine, am ajutat pe semenul meu (daca am facut-o), inteleg ca am facut o fapta buna. Dar eu mai inteleg inca un lucru: acestea toate nu le-am facut de la mine ci de la Dumnezeu ! Totusi, pentru ca oamenii nu inteleg acest lucru, ei inteleg numai ce vad, atunci o sa inceapa sa ma laude si sa ma slaveasca ! Acest lucru este urit inaintea lui Dumnezeu ! De aceea eu trebuie sa ascund pe cit posibil faptele mele bune care se vad, virtutile mele (de astea nu am inca, dar le cer de la Dumnezeu)! Altfel voi conduce in intuneric sufletele semenilor ! Fereasca Dumnezeu ! Cel mai mare Dar pe care l-am primit de la Dumnezeu a fost ca am simtit ca tot ce fac eu bun este de la El, iar tot ce fac eu rau aceea este de la mine. DOAMNE AJUTA ! Mircea

Adauga comentariu