Visinescu, Ficioru, Goran, Vlad si altii ca ei. Abia dupa un sfert de veac se confirma, chiar si fara voie, o evidenta: teroarea a avut chip. Cum are si azi, cu adresa fixa si pensie generoasa, mult mai mare decat venitul unui medic sau dascal, virata prompt in cont. Luna de luna. Indiferent de anotimpul politic si de numarul crimelor.
Cu riscul de a ma repeta: marea ispita in postcomunism este sa consideram comunismul un fel de cataclism, forta oarba dezlantuita in istorie. Impotriva careia nu puteai face mare lucru. Eventual, sa fugi, sa te refugiezi in lumea neatinsa, aparent, de ciuma rosie. Or, dictatura proletariatului a fost un experiment social de anvergura, aplicat in exclusivitate prin violenta, de unde si numarul urias de victime la nivel planetar: o suta de milioane! De la foamete la deportari si de la revolutii culturale la inchisori, comunismul a reusit performanta de a distruge sistematic, in baza unei ratiuni pervertite, valorile si reperele care tin la un loc umanitatea. Victoria tardiva a comunismului rezida in accentuarea caracterului neverosimil al raului pe care l-a produs. Se traia mai bine pe vremuri, aveai probleme doar daca nu iti vedeai de treaba, capitalismul nu este mai bun, democratia nu este perfecta nici ea - asemenea afirmatii estompeaza masiv portretul unei epoci infernale. Mai cu seama in detaliile biografice: de la denuntarea sotului de catre sotie la excluderea din facultate pe motive de "origine nesanatoasa“, de la cenzura corespondentei la ascultarea telefonului, de la cozile interminabile la destinele curmate in locuri precum Periprava, Ramnicu Sarat, Mislea, Sighet, Jilava, Aiud sau Pitesti. Nimic, dar absolut nimic din ce s-a petrecut in comunism nu a fost rodul intamplarii, al accidentului. In spatele exceselor, al cultului personalitatii, supravegherii paranoice, al lipsurilor si tuturor formelor de abuz statea un mod de gandire. Mai mult, comunismul a fost nu doar o ideologie, ci a reprezentat un sistem. Cu ramificatii, ierarhii, privilegii, complicitati. De aceea este atat de greu sa lupti cu fantoma lui care se plimba vital si nestingherit prin prezent. Mizand pe cinism, controlandu-i pe cei cu dosare grele de colaborare, sistemul comunist este mai eficient decat oricand. În fapt, el conduce de 25 de ani incoace, neintrerupt, Romania. Daca tot nu s-a vrut, inclusiv la nivelul Consiliului Europei, o lege a lustratiei si nu am reusit sa punem un bun inceput, in decembrie 1989, macar acum sa facem ceea ce se mai poate: sa spunem bestiei pe nume. Cei mai multi dintre ideologii si tortionarii sistemului au "scapat“ printr-o moarte calma de care cei chinuiti de ei nu au avut parte. Justitia este, asadar, tardiva. Cu toate acestea, incomoda, lectia trebuie in orice caz invatata. Adica sa intelegem ca raul incearca mereu si pe toate caile, exploatand cu precadere slabiciunile noastre, sa ne imprumute numele. Sa ne puna sa torturam in locul lui, sa umilim pe ceilalti, sa le furam viitorul.
Radu Preda
Sursa: teologia-sociala.ro
.-
Interviu cu Mihail Neamtu
Publicat in : Interviuri -
Martori
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.