Evanghelia din Duminica a 5-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca)
"In vremea aceea Iisus a luat la Sine iarasi pe cei doisprezece si a inceput sa le spuna cele ce aveau sa I se intample: Iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; Il vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor; Il vor batjocori, si-L vor scuipa, si-L vor biciui, si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia. Si au venit la El Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, zicandu-I: Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiti sa va fac? Iar ei I-au zis: Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta si altul de-a stanga Ta, intru slava Ta. Dar Iisus le-a raspuns: Nu stiti ce cereti! Puteti sa beti paharul pe care il beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Si Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu il beau il veti bea si cu botezul cu care Ma botez va veti boteza, dar a sedea de-a dreapta Mea sau de-a stanga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit. Si, auzind, cei zece au inceput a se mania pe Iacov si pe Ioan. Atunci Iisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: Stiti ca cei ce se socotesc carmuitori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mai mari ai lor le stapanesc. Dar intre voi nu trebuie sa fie asa, ci care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vostru; si care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie sluga tuturor. Ca si Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi".
Exista o asemanare: toti suntem oameni! Exista si o deosebire: nu cu totii am inteles-o!… si Sfintii Apostoli au fost oameni si au urmat lui Hristos, chiar daca la inceput nu L-au inteles; la fel si noi astazi Ii urmam, dar tot nu-L intelegem. Printre aceasta mica asemanare se ascunde o mare diferenta: ei in clipa pregatirii se aflau inainte de pogorarea Duhului Sfant, iar noi ne aflam dupa pogorarea Harului. Ei aveau o scuza, noi avem?...
Vorbeam zilele trecute despre credinta adevarata, incercand sa pun in inimile noastre gandul ca viata este o pregatire spre intalnirea cu Hristos. Cu Hristos cel Inviat!... acest lucru reiese si din textul evanghelic de astazi: "iar Iisus mergea inaintea lor… si luand la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna cele ce aveau sa I se intample…" (vers. 32). Aici as sublinia acest "iarasi".
Deci ne aflam intr-o formare, intr-un proces de pregatire duhovniceasca profunda, in care Hristos paseste inaintea noastra si ne invata cele prin care vom trece si noi. De aceea nu i se potriveste crestinului gandul: "mi-a venit pe nepregatite! Sunt coplesit, nu ma asteptam!...". Daca vom invata sa descifram acest "tot" ce mi se intampla in viata, vom vedea ca a incercat Domnul sa ma pregateasca, eu n-am fost atent.
Un singur lucru ne sta imbold in a intelege lucrurile asa cum sunt cu adevarat: mintea!... Pentru Apostoli era de neconceput ca Fiul lui Dumnezeu sa fie rastignit, batjocorit; oare noi am constientizat cu adevarat Invierea?...
Cuvantul este "unealta" comunicarii dintre noi in lumea aceasta, comuniunea se face prin iubire. Ajungem la cunoasterea lucrurilor mai intai prin cuvant, apoi prin experienta personala a fiecaruia dintre noi. Dar, "altceva este cunostinta lucrurilor si altceva cunoasterea adevarului; pe cat se deosebeste soarele de luna, pe atat mai de folos este cea de-a doua (cunoasterea adevarului) decat cea dintai (cunostinta lucrurilor)" spunea Sf. Marcu Ascetul.
Acelasi cuvant, de ce intelesuri diferite?... Acelasi cuvant auzim, dar de ce capata o interpretare si o rezonanta cu totul diferita in cei mai multi dintre noi?... Dumnezeiesc cuvantul Sf. Antonie cel Mare: "Cuvantul este sluga mintii; caci ceea ce voieste mintea, aceea talcuieste cuvantul"! La inceput Hristos ne-a impartasit Tainele Imparatiei prin cuvant, apoi a trimis Harul ca sa uneasca mintea cu inima, pamantescul cu cerescul.
Toate simturile cu care este inzestrat omul sunt conectate si functioneaza prin minte, prin creier. Vedem, auzim, gustam, mirosim, intr-un cuvant: traim subjugati "comenzilor" ce le da mintea noastra trupului. Nu?... Daca la un moment dat mintea este virusata (ingaduiti-mi termenul), oare nu se strica sistemul de functionare al ei?... si astfel ajungem iar la cuvantul Sf. Maxim Marturisitorul: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"!... si-atunci ce facem ca sa "reparam" programul operational al mintii?... ne ascultam inima! Spun Sfintii Parinti ca distanta cea mai mare in aceasta lume nu este de la Pamant la capatul universului, ci de la minte la inima. Cand se realizeaza aceasta?... cand ceea ce mintea gandeste, inima simte: cand cu mintea te rogi, cu inima simti si cu sufletul te inalti catre Dumnezeu!
Prin cuvinte care de multe ori devin fapte se vede cugetul fiecaruia dintre noi. Cuvantul este folosit dupa cum voieste mintea, dar inima nu minte niciodata! Mintea se poate supune inimii, dar inima nu se poate supune mintii! Cuvantul este sluga, sentimentul este libertate.
Revenind la calatoria catre Ierusalim a Mantuitorului, ni se descrie ce le spunea El ucenicilor si ce-si doreau doi dintre ei: Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu. "Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta, si altul de-a stanga Ta, intru slava Ta" (vers. 37). Auzeau despre o Imparatie, auzeau despre un Imparat… Pentru noi acum ceea ce cereau acesti ucenici este nepotrivit, pentru ei atunci era firesc. Vedeti, acelasi cuvant dar in doua stari cu totul diferite! Din cauza mintii se produsera o neintelegere: in loc sa lase ca Cerul sa se pogoare pe Pamant, incercau ca Pamantul sa-l duca in Ceruri!
Si pentru ca ne aflam pe drumul Crucii sa ne folosim de puterea mintii spre a privi drept si a auzi adevarul. Crucea este poate unul dintre cele mai simple simboluri, dar nu stiu daca am realizat ca pe langa cele scrise despre ea, mai poate fi si descrierea vietii omului…
Avem doua linii ce se intersecteaza perpendicular. Despre cea de sus in jos s-a spus de catre Sfintii Parinti ca uneste Cerul cu Pamantul, Dumnezeirea cu omenirea, etc…, dar in acelasi timp aceasta "linie" pentru a sta bine in pozitie vertical, trebuie sa se exercite asupra ei o forta direct proportionala cu inaltimea ei, nu?... intr-o "traducere" libera: aceasta "forta" este puterea de atractie a pamantului; totusi ea poate fi anulata numai in clipa in care cauti sa ajungi la Hristos. Atunci puterea de atractie a pamantului se transforma in punct de propulsie. Asa ca dorinta celor doi ucenici era omeneasca, erau - ca si noi dealtfel - atrasi de pamant, de viata de aici! Nu?... dar cand poti sa te inalti? (Caci la aceasta suntem chemati!)... Cand te-ai rupt de legaturile pamantului cu tot ce-l caracterizeaza… Doamne ajuta-ne, Te rog din suflet!...
Linia orizontala un singur lucru ne spune: in fata lui Dumnezeu toti suntem egali!!!... nimeni nu este mai mare decat celalalt: nici Patriarhul, nici Episcopul, nici Preotul, nici monahul, nici Presedintele, nici Primul Ministru, nici oricare alta functie lumeasca. Daca nu putem trai cuvantul Mantuitorului: "Ci cel care vrea sa fie mare intre voi sa fie slujitorul vostru…" (vers. 43), cel putin sa traim cu credinta ca suntem egali intre noi!
Sf. Maria Egipteanca a trait placerile pamantesti si bucuriile acestei lumi, dar ceea ce a ajutat-o sa se inalte la Dumnezeu a fost postul si rugaciunea. S-a dezimpamantenit luptandu-se cu pacatul prin post aspru, s-a rugat din tot sufletul, iar mintea si-a supus-o vointei de a fi cu Hristos.
Se spune ca omul smerit priveste in pamant, dar "unul privind in baltoaca cu apa vede noroiul de pe fundul baltii; iar altul vede stelele cerului ce se reflecta in surafata apei!" (Em. Kant). Ce credeti ca este mantuitor sa vezi?...
Arhim. Siluan Visan
Arhim. Siluan Visan
-
Mintea omului dupa caderea in pacat
Publicat in : Religie -
Pedeapsa cu moartea
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.