Proiect amanat 25 de ani: Muzeul Comunismului din Romania. Unii vad in eventuala lui realizare, fie si dupa o asteptare lunga, semnul asumarii prin cunoastere a trecutului. Pentru altii, deloc putini, asemenea intiativa este pur si simplu inutila. Un moft.
Sa reluam, pe scurt, argumentele contra. Primul: apelul la „realitatea” cruda. Nu ziua de ieri, ci de azi ne preocupa: mizeria care prolifereaza in democratie, coruptia, polarizarea economica, faptul ca am ajuns post-industriali prin vanzarea la fier vechi a capacitatilor de productie, ca importam aproape intreaga hrana, ca trebuie sa mergem afara pentru a plati facturile de acasa, ca murim cu zilele prin spitale s.a.m.d. In aceste conditii, pe cine mai intereseaza comunismul? Daca ar fi sa comparam, o duceam chiar mai bine pe vremuri. La scara strict personala, libertatea saraca de acum nu compenseaza relativa prosperitate de dinainte. Al doilea argument contra: apelul la „idealul“ neimplinit. Un astfel de Muzeu ar fi avut sens in urma cu un sfert de veac, cand ar fi trebuit impusa legea lustratiei, bagat in puscarie CC-ul, cu tot cu securisti, readusa monarhia, facuta unirea cu Basarabia etc. Acum este prea tarziu.
Ne pierdem vremea si banii. Trebuie sa recunoastem, oricat ne doare, ca nu insemnam nimic in Europa, ca nu am avut, ca polonezii, o dizidenta serioasa, ca ne-a fost furata Revolutia si ca am ajuns de rasul vecinilor. In plus, aproape toti capii sistemului totalitar comunist au murit sau nu mai au mult. La ce bun sa scormonim in groapa istoriei? Eliberarea prin cunoastere de comunism este un act curativ. Te vindeca de depresia unui prezent deficitar si iti ofera puterea de a construi in viitor. Primul argument pentru: apelul la memorie. Ceea ce in prezent nemultumeste, pe buna dreptate, are legatura nemijlocita cu trecutul recent. De la calitatea clasei politice la mediul de afaceri si de la comunicarea publica la injustitia sociala. Reflexele din comunism explica, de pilda, slaba articulatie a civismului sau refugiul la stat, cum tot unei tranzitii haotice, unde vechiul s-a amestecat voit cu noul, ii datoram lipsa criteriilor si ignorarea valorilor. In aceasta logica, schimbarea in bine fara a rememora originea raului este la fel de iluzorie precum castigul la loterie fara sa cumperi bilet.
Al doilea argument pentru: apelul la normalitate. Doar asumarea, inclusiv de maniera muzeala, a memoriei ne poate scoate din blocajul in care ne complacem sau, dupa caz, in care suntem tinuti. Resorturile memoriale au calitatea de a ne reda perspectiva si de a gandi in termenii normalitatii. Marea capcana a comunismului ca eshatologie pagana – incremenirea fortata a timpului intr-o implinire falsa – rezida tocmai in senzatia epuizarii istoriei. De unde si neputinta. Or, eliberarea prin cunoastere de comunism este un act curativ. Te vindeca de depresia unui prezent deficitar si iti ofera puterea de a construi in viitor.
Radu Preda
Sursa: teologia-sociala.ro
Radu Preda
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.