Am văzut oameni nemulțumiți că Biserica nu ia atitudine față de situația tensionată din acest moment. Există un comunicat foarte scurt pe care îl redau aici:
„Întreaga ţară este îngrijorată de evenimentele recente soldate cu violențe ale căror victime sunt atât civili, cât și forțe de ordine.
Biserica Ortodoxă Română, neutră din punct de vedere politic, dar sensibilă la problemele sociale, în calitatea ei de „factor al păcii sociale” (cf. Legea cultelor nr. 489/2006, art. 7, al.1), îndeamnă la rugăciune, pace, dialog și coresponsabilitate socială. Ura, violenţa și polarizarea societății nu sunt benefice pentru ţară.
Îndemnăm pe preoții și credincioșii Bisericii Ortodoxe Române să săvârșească rugăciuni pentru pacea şi unitatea poporului român, mai ales în anul acesta al centenarului, atât de important pentru noi. În același timp, trebuie încurajate şi cultivate dialogul și coresponsabilitatea, pentru binele României.
Biroul de Presă al Patriarhiei Române”
Fiecare înțelege ce vrea, probabil intenția a fost să nu se supere nimeni, dar e bine că Biserica își afirmă în continuare neutralitatea politică. Îndemnul la dialog și coresponsabilitate poate fi înțeles de fiecare după cum îi convine, adică pot dialoga acasă sau în piață, că în ambele locuri pot să-mi afirm responsabilitatea. Iar ura, violența și polarizarea societății, pe care le constatăm din plin, le punem fiecare pe seama celeilalte tabere. Rămâne că cel mai bun lucru pe care putem să-l facem este să ne asociem preoților și credincioșilor, în rugăciunea lor pentru pacea și unitatea poporului. Un îndemn pe care îl auzim adesea din partea slujitorilor Bisericii, dar pe care nu prea îl înțelegem. Ni se pare un fel de diplomație bisericească, un fel de a împăca pe toată lumea, de a nu deranja pe nimeni, chiar dacă ar trebui să aibă o poziție fermă. Dacă însă am putea să ne dăm seama, am vedea că rugăciunea este singura armă eficientă ca să ne putem înțelege la nivel de societate. Căci omul care se roagă nu mai poate fi fanaticul unei cauze, credința în Dumnezeu îți oferă o liniște pe care o poți transfera apoi și în înțelegerea politicii.
Suntem specialiști să găsim vina în altă parte, și suntem dezamăgiți când nu găsim aliați acolo unde ne-am dori să fie. Ne-am dori ca Biserica să fie mai incisivă în luările de poziție, să susțină public acele idei și persoane care nouă ni se par că sunt cele mai potrivite. De aici rezultă o serie întreagă de deziluzii. Să nu uităm însă că orice om botezat este membru al Bisericii, iar acțiunea lui antrenează întreaga Biserică, într-un fel. Nu trebuie să identificăm Biserica numai cu ierarhia înaltă și, dacă ni se pare că ceva nu este în regulă, poate fiecare să acționeze după cum îi spune conștiința. Orice act bun al unui om botezat este un act al Bisericii. Dacă am păstra conștiința apartenenței la Biserică a fiecăruia dintre noi, am putea să acționăm fără să mai cerem comunicate la nivel înalt care să ne confirme opțiunile.
Biserica nu poate fi redusă la comunicate și acțiuni de răsunet, care să intre automat în breaking news, cam așa cum fac politicienii declarații fulminante, care țin în priză toată suflarea românească. Ea este mult mai blândă în exprimări, mai ternă chiar, am putea spune, în raport cu gusturile noastre, care ne hrănim cu declarațiile politicienilor. Chiar putem fi dezamăgiți de anumite poziționări față de partide, de oameni politici, dar trebuie să înțelegem că Biserica este și altceva decât poziționarea social-politică, ba chiar mult mai mult decât aceasta.
Și un credincios poate fi dezamăgit de lipsa de implicare asupra unor teme care au și o tratare biblică, cum ar fi corupția, furtul, minciuna publică. Dar asta nu-l face să părăsească Biserica. Aici este adevărul, vei găsi oameni care să gândească asemenea ție, chiar dacă nu dau comunicate în numele instituției. Și oricum adevărul pe care-l cauți în Biserică este dincolo de situațiile social-politice de moment.
Cât timp suntem în toiul evenimentelor, este greu să avem discernământul să vedem unde este dreptatea și unde nu. Când toți devin radicali, poziția moderată este cel mai greu de avut. Sunt unii credincioși care încearcă să transforme Biserica într-un aliat care să le confirme poziția, ceea ce este complet greșit. Ar fi mai bine să ne mărginim să ne susținem opțiunile politice fără să avem ambiția de a-i avea și pe sfinți de partea noastră, chiar dacă avem convingerea că ne situăm de partea binelui. Biserica este un loc unde putem să ne găsim liniștea, nu aliați ai opțiunilor noastre. Biserica nu vine să îți indice opțiuni politice, dar îți temperează zelul pe care îl ai, îți aduce aminte că, oricât de gravă este situația (sau, mai degrabă, este prezentată astfel pe canalele media), viața nu se reduce la politică.
Paul Curca
Paul Curca
-
Recenzie: Biserica si Statul - doua studii - Ionut - Gabriel Corduneanu
Publicat in : Religie -
Om lumesc sau om duhovnicesc
Publicat in : Pilda zilei
-
Statul si scoala s-au separat de Biserica, incalcand Drepturile Omului
Publicat in : Editoriale -
Noua judecata a lui Iuda sau Biserica, la bani marunti
Publicat in : Editoriale -
Cum trebuie sa fie si sa se manifeste relatia dintre Biserica si Stat
Publicat in : Interviuri
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.