Probleme ale viziunii eclesiale asupra feminitatii

Probleme ale viziunii eclesiale asupra feminitatii Mareste imaginea.

Experienta contemporana a femeilor din Biserica este in multe privinte contradictorie. Reducand lucrurile la esential, trebuie observat ca, pe de o parte, mai presus de toti sfintii si ingerii, Biserica cinsteste o femeie, pe sfanta Maria, Maica Domnului; pe de alta, ca situatia femeii crestine de astazi este cu totul modesta. Sigur, discursurile encomiastice nu inceteaza sa proslaveasca eroismul maternal, devotamentul sotiei, rabdarea ei, mergand pana la suportarea unor infinite umilinte din partea celor numiti cruce-ntreaga.  De fapt, cam la atat se si reduce mandria de a fi femeie in ortodoxia romaneasca a zilelor noastre…

Interesant pentru acest proiect editorial este faptul ca, de obicei, tendinta de minimizare a feminitatii se intalneste cel mai adesea in cercurile autointitulate traditionaliste si chiar in numele traditiei eclesiale. Probabil ca nu veti gasi niciodata afirmatii care sa faca parte explicit dintr-un sistem ideologic articulat, insa este imposibil sa nu sesizati faptul ca in multe biserici apare ca erezie incercarea vreunei femei de a patrunde in biserica fara naframa, nesabuinta sanctionata isteric de preoti (prin apostrofari publice) si de femeile care se considera pioase (prin imbranciri si sudalme); faptul ca unii preoti refuza slujirea tainei cununiei unui cuplu in care barbatul a mai fost casatorit dar femeia nu, ea oricum necontand si putand ramane, in consecinta, fara taina sfanta; faptul ca exista manastiri de calugari in care femeile nu pot patrunde, in timp ce nu s-a auzit inca de manastiri de calugarite in care accesul barbatilor sa fie interzis (evident, pentru ca barbatul este cruce-ntreaga, indiferent cat de ticalos poate fi); faptul ca e socotita ca extrema impietate tentativa unei femei de a trece la miruit inaintea barbatilor, fara sa mai conteze daca ea s-a impartasit sau nu (stiut fiind ca participantii la masa euharistica au prioritate fata de spectatorii liturghiei); faptul ca multe femei sunt oprite de duhovnici sau chiar nu mai indraznesc sa se roage ori sa intre in biserica daca au ciclul lunar; faptul ca imediat dupa ce au nascut, lucru laudat de altfel, sunt trecute printr-un ritual de … purificare, in care inconvenientele sarcinii si suferintele nasterii sunt nefericit completate cu o jignitoare dezvaluire a situatiei ca indraznelile lor (i.e. sarcina si nasterea) reprezinta nici mai mult si nici mai putin decat pacat, necuratie; faptul ca sunt canonisite femeile care au avortat, in timp ce sotiorii lor – care adesea le imping spre acest act – raman printre sfinti… Probabil ca mai exista pe la noi si alte asemenea obiceiuri, insa mie imi sunt necunoscute.

As vrea sa observ ca nici una dintre aceste situatii nu are vreo legatura cu traditia Bisericii lui Hristos, toate tradand mai mult sau mai putin explicit mentalitati de tip misogin, fie mostenite dintr-un iudaism prost inteles, fie imprumutate din mitologii dualiste, gen maniheism si bogomilism, de obicei pe filiera unor curente influente in lumea monahala. Aceste situatii, in pofida pretentiei lor de respectabila traditionalitate, in ciuda chipului lor evlavios, se afla in contradictie flagranta cu evanghelia Mantuitorului si cu inchinarea adusa Maicii Domnului de
catre Biserica.

Hristos si-a inceput opera de innoire a lumii la o nunta, transformand apa in vin (cf. In 2,1-11), prin urmare schimband vechile relatii dintre barbat si femeie, caracteristice pentru umanitatea cazuta (cf. Fc 3,16), in relatiile Imparatiei lui Dumnezeu. Nu-i de mirare, de vreme ce de reusita cuplului paradisiac atarna implinirea planului divin privind creatia; cum ar putea incepe innoirea/re-crearea lumii altfel decat la o nunta? Mantuirea lumii implica transfigurarea relatiilor dintre barbat si femeie. Este ceea ce sugereaza sfantul apostol Pavel, intr-un comentariu asupra consecintelor mantuirii infaptuite de Hristos, afirmand ca in Hristos Iisus nu mai functioneaza distinctia dintre masculin si feminin (cf. Fc 1,27), aceasta fiind coplesita de noua definitie, de om innoit in Hristos (cf. Ga 3,28; vezi si comentariul sfantului Maxim din cea de a doua parte a primului capitol al Mystagogiei).

Situatiile descrise mai sus nu releva din acest spirit evanghelic, netragand vreo consecinta din revolutia relatiilor interumane infaptuita de Domnul nostru. Faptul este la fel de evident prin compararea practicilor curente cu inchinarea adresata de poporul lui Dumnezeu Maicii Domnului. Daca o femeie (cf. In 2,4; Ga 4,4), cu virtutile sale, este cinstita mai presus de orice vrednicie masculina, fie aceasta a lui Ioan Botezatorul, a apostolilor, a mucenicilor, a ierarhilor sau a cuviosilor, consecintele care decurg de aici sunt deosebit de importante pentru perceptia eclesiala asupra feminitatii. Sigur ca nu toate femeile sunt sfinte, dar aceasta observatie ramane valabila si in cazul barbatilor – este un aspect neluat in seama de cei care pretind ca feminitatea este inferioara masculinului pentru simplul motiv ca Hristos a fost barbat. Ridicata mai presus de masculinitate si de angelic, femeia primeste in lumina Mamei lui Hristos slava indefinita de a fi om. Nu jumate’ cruce, ci om, dupa chipul lui Dumnezeu.

Si atunci, la ce servesc si despre ce vorbesc tabuurile si practicile sus-mentionate? Oare trasaturile fiziologiei feminine constituie un argument satisfacator pentru construirea unei ideologii a inegalitatii – in chiar Biserica in care "nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca”, pentru ca toti sunt una in Hristos!? Oare fiziologia poate desparti o fiinta umana de dragostea lui Hristos (cf. Rm 8,31-39)? Singura despartire posibila intre om si Dumnezeu ramane optiunea irationala a celui dintai, numita pacat. Femeia nu este – in Hristos – jumate’ cruce; ciclul lunar nu indeparteaza pe nimeni de la rugaciune si de la synaxa euharistica; sarcina si nasterea nu sunt necurate; femeia casatorita cu un barbat care a mai fost casatorit trebuie sa primeasca taina sfintei cununii, nu o ierurgie penitentiala.

Incoerentele implicate in situatia femeii ortodoxe de azi constituie o profunda provocare la adresa constiintei eclesiale si un argument suplimentar in favoarea pledoariei mele pentru reapropierea cu seriozitate de traditia Bisericii lui Hristos.

preot dr. Doru Costache
 

Pe aceeaşi temă

26 Aprilie 2012

Vizualizari: 6030

Voteaza:

5.00 / 5 din 1 voturi.

Comentarii (4)

  • Loredana KotovaPostat la 2014-05-05 00:22

    Dintr-o feminista convinsa, datorita bisericii, pot spune ca am invatat ce este smerenia. Nu am inteles exact care este tinta acestui articol, mai lipsea intrebarea: "Oare de ce femeile nu au dreptul sa mearga la Muntele Athos?" Pe mine, personal, nu ma deranjeaza aceste reguli, nu simt ca as fi pusa pe un plan inferior in raport cu barbatii. Daca as intra cu capul descoperit, daca as fi prima la miruit, daca nu mi-ar fi fost citite slujbele de dupa nastere etc. m-as putea considera egala barbatilor? Eu stiu ca nu am fost, nu suntem si nu vom fi niciodata egale cu barbatii, suntem total diferite, din toate punctele de vedere, este demonstrat si stiintific (in caz ca la o simpla analiza nu este vizibil). Dar niciodata nu m-am simtit inferioara in sanul bisericii datorita acestor reguli. Ca simpla persoana, cand merg la biserica nu ma raportez la cei din jur, scopul meu este comuniunea cu Dumnezeu si nu lupta pentru drepturile femeilor.

  • n mihai Postat la 2014-05-03 20:05

    Bine venit acest articol, interesanta abordarea, desi nu sunt de acord cu tendinta de a generaliza modul "incorect" in care sunt tratate aceste probleme de catre preoti. Cred ca multi dintre ei, mai ales dintre cei "de mir" si de "mai noua generatie", trateaza altfel problema "naframei" sau a perioadelor de necuratie... In ce priveste rugaciunile de dupa nastere, in opinia mea, daca privim atent la continutul lor, ele vin chiar in ajutorul proaspetei mamici si al pruncului: preotul il roaga pe Dumnezeu sa "o scape pe ea (mama-n.n) de tot felul de dureri ale pantecelui care vin asupra ei... sa ii fereasca pe ei de slabiciune, de ravnire, sau de deochi... etc.

  • Lucia Birea Postat la 2014-05-02 17:56

    Haideti, sa fim seriosi. Femeia e cea care continua creatia lui Dumnezeu. Ea face oameni. Ea da nastere. Daca biologia e de la Dumnezeu, cum pot unii si altii sa vorbeasca de necuratie (o aberatie tipic umana, marginita, stereotipica)? E o tampenie la fel de mare ca cea care ii faccea (si inca ii face!!) pe atatia barbati sa-si bata nevestele pt ca le nasteau fete si nu baieti. Cand - culmea culmilor - sexul copilului e dat de tata, si nu de mama. Insasi stiinta le-a dat in cap nedreptilor si le-o va da de fiecare data. De ce? Pentru ca femeia e pusa in fruntea tot ce e pamantesc, de catre divinitate, pentru a-i perpetua lucrarea. De ce credeti ca e atata razboi milenar, facut sa distruga si sa slabeasca feminitatea din lume? Pentru ca acolo unde nu e miracolul feminin, iar energia divina din femeie e la cote scazute, se instaleaza raul. Si se fac bani. Etc.

  • Alin Alin Postat la 2010-05-25 00:30

    "in multe biserici apare ca erezie incercarea vreunei femei de a patrunde in biserica fara naframa, nesabuinta sanctionata isteric de preoti (prin apostrofari publice) si de femeile care se considera pioase (prin imbranciri si sudalme)" Personal n-am auzit ca acest aspect sa fie clasificat ca "erezie" (oare autorul cunoaste sensul comun al notiunii?) Nici de preoti care sa faca astfel de apostrofari publice sau femei care sa reactioneze "prin imbranciri si sudalme". Atunci de unde "in multe"? "unii preoti refuza slujirea tainei cununiei unui cuplu in care barbatul a mai fost casatorit dar femeia nu, ea oricum necontand si putand ramane, in consecinta, fara taina sfanta" N-am auzit personal de asa ceva. Insa nu ar face respectivul la fel daca femeia a mai fost casatorita si barbatul nu? Asa ca nu prea vad cum chestia asta ar sustine cauza prezentata de autorul articolului. Dar problema este totusi una interesanta. Ar trebui sau nu..? "faptul ca exista manastiri de calugari in care femeile nu pot patrunde in timp ce nu s-a auzit inca de manastiri de calugarite in care accesul barbatilor sa fie interzis" Consider normal sa fie respectata dorinta respectivilor. Barbatii sunt mai usor de ispitit vizual decat femeile, asa a lasat Dumnezeu, cearta asta trebuie dus cu El eventual. "evident, pentru ca barbatul este cruce-ntreaga, indiferent cat de ticalos poate fi" Explicatie fictiva care taraste o problema care se vrea serioasa in ridicol si deradere. "faptul ca e socotita ca extrema impietate tentativa unei femei de a trece la miruit inaintea barbatilor" In biserica se da in general intaietate barbatilor. O extrema impietate nu cred ca se considera dar iesit din comun si ignorarea voluntara a unui obicei inradacinat (si fara conotatii negative cum ar dori poate autorul) da. " fara sa mai conteze daca ea s-a impartasit sau nu (stiut fiind ca participantii la masa euharistica au prioritate fata de spectatorii liturghiei)" Nu prea cred ca sta fiecare sa vada cine s-a impartasit si cine nu. De regula asta oricum nu cred ca a auzit nimeni. " faptul ca multe femei sunt oprite de duhovnici sau chiar nu mai indraznesc sa se roage ori sa intre in biserica daca au ciclul lunar; faptul ca imediat dupa ce au nascut, lucru laudat de altfel, sunt trecute printr-un ritual de … purificare(...)" Nici eu nu inteleg de unde vine asa ceva, inca mai astept sa ma lamureasca cineva ce canoane ortodoxe exista in acest sens - probabil singura problema de bun simt si demna de luat in considerare ridicata de autorul articolului. " faptul ca sunt canonisite femeile care au avortat, in timp ce sotiorii lor – care adesea le imping spre acest act – raman printre sfinti…" Iarasi o emfaza ridicola. Este normal ca femeia sa preia cea mai grea pedeapsa - pentru ca decizia finala ii apartine in exclusivitate. Barbatul, daca are constiinta si ajunge la spovedanie trebuie sa-si marturiseasca si el partea. Daca nu, e alta chestiune si osanda tot il asteapta mai devreme sau mai tarziu - dar asta nu inseamna ca ramane printre sfinti.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE