Pe cat de esential este crezul omului in anumite valori, pe atat de complicat este sa gasesti drumul catre cele corecte. Dovada sunt 3 stiri aparent nelegate intre ele: Apocalipsa adusa de Eurovision, deschiderea Papei de a boteza extraterestri si modificarea manualelor de religie din Romania. Numitorul comun: tendinta spre extrem in numele unor idealuri gresite.

1. Eurovisionul de anul acesta ne aduce Apocalipsa, Antihristul, sfarsitul lumii.

Asa suna opiniile unor manelisti teologici, postate pe niste situri cu nume pe cat de pompoase, pe atat de anonime. Preluate fara prea multa analiza de altii, aceste opinii creeaza isterii si fobii inutile, bune la rating dar periculoase pentru echilibrul personal si social. Ceea ce se pierde este tocmai analiza serioasa a ceea ce mi se pare ca se intampla la nivel european: redefinirea unor valori ale “normalului”, in special in zona identitatilor sexuale si de gen. Daca tot e sa vorbim de sfarsit, ar fi mult mai util sa observam ca se sfarseste o epoca a unui “normal” asa cum il concepea civilizatia crestina (inca majoritara in Europa) si incepe o alta, a unui alt “normal”, de tip “politic corect”, vazut prin prisma accentuarii drepturilor (in special ale minoritatilor), in detrimentul obligatiilor. Daca tot e sa ne referim la Apocalipsa, am putea spune ca si aceste schimbari ciclice de epoci sunt cuprinse acolo, din moment ce se vorbeste despre Lumea Veche si Lumea Noua. Necazul este ca, urmare acestor schimbari, dar si pe fondul unor diferente economice intre estul si vestul Europei, apar tensiuni intra-comunitare, iar majoritatea specialistilor spun ca UE nu prea reuseste sa le rezolve eficient, ceea ce poate constitui o fundatura pentru proiectul european. Si atunci, quo vadis, Europa?

2. Papa Francisc spune ca ar boteza un martian, daca acesta i-ar cere. Afirmatia a fost facuta in contextul in care Papa doreste sa arate o deschidere maxima a Bisericii Catolice catre diversitate. Mesajul liderului catolic este o buna miscare de imagine, in contextul sustinerii accentuate a diversitatii in comunitatea UE, dar si al problemelor de imagine cu care s-a confruntat catolicismul in trecut. Practic, Papa vrea sa aplice mai activ principiul universalitatii credintei in spatiul din ce in ce mai diversificat si globalizat al Occidentului. Doar ca, dupa mine, acest ideal l-a dus intr-o zona total nepotrivita unui discurs teologic de tip crestin. Eventuala existenta a unor persoane extraterestre, presupus superioare noua ca nivel de existenta nu face decat sa distruga din temelii crestinismul, de la Creationism si pana la Inviere si Pogorarea Duhului Sfant. Ce fel de Dumnezeu va mai fi Dumnezeul crestinilor, daca se va dovedi ca El nu l-a iubit pe om suficient, ci a creat ceva mai bun decat omul, detronandu-l astfel din postura de cununa a intregii Creatii, inzestrat dupa chipul si asemanarea Sa. Va fi ca si cum minciuna diavolului din Rai n-ar fi minciuna ci ar fi un adevar trist: Dumnezeu ne-a condamnat la o viata “second hand”, in care nu ne ofera tot ce e mai bun, ci pastreaza pentru El si alesul Sau extraterestru. Ce incredere sa mai ai intr-un asemenea Creator? De altfel, aceasta ideologie de tip depresiv este intalnita la toti cei dispusi sa creada in existenta extraterestrilor: e nu se pretuiesc suficient pe sine, acceptand mai usor sa fie trimisi pe un loc secund. Sau cel putin nu-si cunosc propria valoare in ochii divinitatii. De aceea, cred ca, Papa Francisc s-a cam pripit in afirmatii, desi a fost bine intentionat, Ar fi stat in picioare tot ce a spus daca ipoteza de lucru ar fi ca extraterestrii sunt niste oameni exact ca noi, ce locuiesc in alt loc din Univers. Discutia ar fi fost mai putin degradanta pentru om.

3. Manualele de religie vor fi modificate. Stirea a readus in dezbatere statutul orei de religie. Din pacate, constat ca avem de-a face cu o dezbatere urechista, ca la romani. Ministerul a dat cateva informatii seci, in spiritul unui PR de tip minimalist. De cealalta parte, tabara celor ce nu prea iubesc ora de religie se arata a fi compusa din oameni care, avand prejudecati in privinta religiei, fabrica argumente contra orei de religie care mai de care mai fanteziste, dupa un principu ferm: “cate capete, atatea idei”. Ori, a vorbi despre ceea ce nu ai competenta mi se pare periculos (oricum religia, pe langa fotbal si politica e un domeniu la care oricine se simte indreptatit sa se priceapa din oficiu). De pilda (fara nici o referinta la persoane, doar la argumente ma refer) aud ca manualele ar trebui sa respecte informatiile stiintifice (nu mi-e clar daca si teoriile stiintifice). Pai, unde mai bagam minunile biblice? Sau ce facem cu perisabilitatea datarii cu carbon pentru durate mari de timp sau cu elementul lipsa din teoria evolutionista? Oare invierile din Noul Testament sunt doar morti clinice? Nu e chiar nici o legatura intre Biblie si Teoria Relativitatii? Sau isi inchipuie cineva ca Biblia e doar un simplu manual de fizica sau chimie? Ar fi o jignire nepermisa la adresa spiritului uman, capabil de poezie si alegorie. Unii considera ca religia le indoctrineaza copii, dar uita ca au tot dreptul sa refuze ora de religie. Altii spun ca mai corect ar fi sa fie intrebat fiecare daca vrea sa faca sau nu. De parca la alte discipline s-ar aplica acest principiu si religia ar fi facuta cu forta (de fapt, se mizeaza pe indiferentismul si nepasarea unor parinti). Sunt si cei care spun ca e prea multa predare de tip confesional si ca ar trebui sa lasam copilul sa aleaga singur. Dublu risc, pentru ca asta inseamna ca eu, ca parinte, n-am inteles rolul formativ al scolii si nici macar nu simt ca am datoria sa-i transmit ceea ce eu cred ca e bine, abandonandu-l aleatorului. Dar asta o spun de regula cei fara de religie si identitate spirituala. Mai sunt si cei care viseaza ca religia sa fie apanajul invatamantului privat.

Dar banii credinciosilor sunt buni la bugetul public, din care invata si copii ateilor, nu-i asa? Plus ca argumentul “in Europa nu exista ora de religie in scolile publice” e doar partial adevarat. Sunt si tari care iau in calcul impactul social al religiei. Si, in fond, vorba domnului Plesu, ce e rau in a studia religia? Alta opinie sustine ca prin abordarea aleasa, autoritatile discrimineaza religiile minoritare inca nerecunoscute oficial, dar care sunt prezentate ca si cum Romania ar fi sub asaltul hindusilor, budistilor, musulmanilor si altor religii pe care Statul s-ar incapatana, chipurile, sa nu le recunoasca. Aici se vad efectele carentei de comunicare a autoritatilor, care n-au explicat clar de ce modifica doar 11 manuale, apartinand numai cultelor crestine (pot doar banui ca celelalte religii n-au avut probleme similare de manual). Dar se vede si lipsa de documentare a opinentului asupra Legii cultelor (pragul de recunoastere a unui cult) si a datelor statistice privind apartenenta religioasa a cetatenilor romani. Cu emigrantii e alta discutie, ce tine de cetatenie. Oricum insa, astept cu emotie ziua in care invatamantul va fi abordat de specialisti veritabili, iar copilul si formarea lui va fi prioritatea nationala a prelungitei reforme educationale. Nu licitatiile, nu birocratia, nu numirile politice, nu modernizarea infrastructurii, nu alte lucruri auxiliare. Degeaba le ai pe toate daca pierzi din vedere scopul educatiei: formarea copilului pentru viata in societate. Dar si aici e o provocare: educatia inseamna transmiterea unor valori ale “normalului”, el insusi din ce in ce mai supus reformei. De aceea, educatia pare doar invatamant, adica transmiterea seaca a unor informatii. Iar ora de religie nu poate ceda acestei ispite, Rolul ei este sa nasca in copil dorinta de armonie si desavarsire. Nu extremismul sau habotnicia ce pandesc in umbra siturilor zis „ortodoxe”. Iar asta se obtine doar unind o minte luminata cu o inima curata. Sau, asa cum concluzioneaza Hristos catre inteligenta si iubitoarea de adevar femeie samarineanca, in Evanghelia Duminicii ce vine: „Duh este Dumnezeu, si cei ce I se inchina trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.”

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

.

• Evanghelia si religiozitatea populara pagana
  Publicat in : Credinta
• Spre o teologie a religiilor in viziunea parintelui Staniloae
  Publicat in : Editoriale
• Este vizionarea TV un comportament religios?
  Publicat in : Editoriale