După slujba de dimineaţă am cugetat în linişte şi mi-am dat seama cât de rău îl tratez pe Dumnezeu prezent în Dumnezeiasca Liturghie, când am conştientizat răceala vizitelor mele la Sfânta împărtăşire, am simţit cum Dumnezeu s-a aşezat la masa de scris şi mi-a trimis urgent aceste rânduri:
Dragul meu,
Intr-o zi, pe când nimic nu era şi tu nici nu te gândeai că ai putea exista, Eu l-am creat pe om. Şi- Mi era atât de drag!
Şi L-am făcut după chipul şi asemănarea Mea şi i-am spus doar atât: „Te rog, nu Mă uita. Nu-ţi cer nimic mai mult, doar nu Mă uita!"
Şi ca să-i fie mai uşor, l-am înconjurat de semnele prezenţei Mele: un cer albastru şi-o mare adâncă, păduri foşnind de viaţă, pomi plini de roade şi-un soare imens şi alţi zeci de aştrii ce-i strigă într-una: „Te rog, nu uita de Dumnezeu!"
Şi am făcut zeci de câmpii colorate şi-o floare pe care am vrut chiar să o cheme: „nu-mă-uita" - astfel omul Meu drag să nu Mă uite.
Şi-am pus lângă el o altă făptură, la fel de frumoasă, cu chip ca al Meu şi i-am dat zâmbet şi suflet, priviri gingaşe şi vorbe de duh, ca să-i şoptească despre Mine şi să-mi spună doar atât: „Doamne, eu nu te uit".
Dar... tot mă uita. Şi atunci i-am dat legi şi regi şi profeţi şi semne de bine, de greu, bucurii şi- ncercări; şi i-am trimis suferinţa sperând să alerge la Mine cu braţele îndreptate spre cer; şi-am pus şi oameni de seamă să-i strige într-una în numele meu: „Omule, nu uita de Dumnezeu".
Dar tot m-a uitat...
Şi-am zis: „nu vreau să-l pierd pe cel ce-mi este atât de drag. Am să-i dau totul. Am să mă dau pe mine". Şi m-am dus pe pământ, am trăit pentru el, am murit şi-am înviat şi cu totul m-am aşezat într-o bucăţică de Pâine şi un strop de Vin. Şi din acastea tot strig: „Nu mă uita, primeşte-mă în inima ta!"
Şi mă tot uit cum mă aşază-n potire frumoase şi-n chivote aurite, dar nu mă poartă în inimi şi-n minte. Şi-atunci strig şi iar strig şi te rog: „Omule, nu mă uita, primeşte-mă în inima ta!"
Ce-aş mai fi putut să fac ca tu să nu mă uiţi şi să mă vizitezi mai des sau în casa ta să mă inviţi ca prieten drag ce-mi eşti?! Am făcut totul... şi totuşi tu mă uiţi.
Ţi-am scris ca să-ţi spun că duminică m-au încuiat în biserică şi tot aştept să vină cineva să-mi spună să merg cu el, să nu mai fiu Singur în altar. Te rog, aminteşte-ţi de Mine şi primeşte-mă să stau cu tine. Iar dacă devin prea incomod şi iarăşi mă vei alunga, am să găsesc pe altcineva.
Cu drag, Dumnezeu,
Prietenul care te-a creat şi te-a răscumpărat!
P.S.: Te rog să spui şi altora că doar atât doresc: să nu fiu uitat în taina sfântă a altarului unde-i aştept pe prietenii mei pentru Sfânta Impărtăşanie. Mulţumesc! Te iubesc!
Ierom. Hrisostom Filipescu
Traieste frumos, iarta la timp si iubeste cu adevarat, Editura I.C.S.E.M.
Cumpara cartea "Traieste frumos, iarta la timp si iubeste cu adevarat"
-
Despre dragostea lui Dumnezeu si lipsa de raspuns a oamenilor
Publicat in : Duminica a 10-a dupa Rusalii -
Frank Schaeffer - Parabola fiului risipitor
Publicat in : Duminica Fiului Risipitor -
Venirea si plecarea harului
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Substantivul inimii este a iubi
Publicat in : Morala
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.