Inceputul anului universitar 2013/2014 ofera o buna ocazie sa ne intrebam, de pilda, care este misiunea teologiei astazi. Un posibil raspuns il ofera noua disciplina, introdusa in pionerat la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii Babes-Bolyai: Teologia sociala sau Introducere in etica Bisericii de Rasarit.Teologia sociala ortodoxa (TSO) mijloceste deschiderea unui orizont pentru articularea in cunostinta de cauza si in posesia legitimitatii academice a mesajului public al Bisericii. Mai inseamna scoaterea preocuparii sociale din sfera exclusiva a filantropiei ca asistenta a marginalilor societatii si repunerea teologiei in dialog cu celelalte discipline profane care se ocupa de fenomenele spatiului public. Pandant la doctrina sociala catolica si la etica protestanta, TSO este o noutate metodologica si de viziune care se bazeaza insa pe datele Traditiei si istoriei eclesiale de pana acum, adica reconstituie, sistematizeaza si actualizeaza etica implicita a Ortodoxiei.
Noua disciplina teologica vine intr-un moment cum nu se poate mai potrivit. Nu intamplator, una dintre acuzele constante aduse Ortodoxiei in general ramane pana azi lipsa acesteia de implicare sociala, refugiul contemplativ si izolarea de restul lumii. Optiunea pentru Hristos-Dumnezeu pare sa fie in detrimentul celei pentru Hristos-Omul. Biserica Ortodoxa este vazuta ca indiferenta fata de nevoile imediate ale comunitatii si in acelasi timp gata sa slujeasca simbolic statului, celui autoritar mai ales. Acest paradox al unei Ortodoxii politice, neimplicate insa social, a devenit intre timp si pentru teologii rasariteni o intrebare care nu mai poate fi ocolita. Pe de o parte, in mod onest, nu pot fi tagaduite precedentele sociale ale Ortodoxiei, la noi si in alta parte: incepand cu mult citata Vasiliada, trecand prin initiativele care au precedat sistemul de sanatate si educatie de azi si ajungand la proiectele filantropice actuale, majoritatea acestora nemediatizate suficient. Pe de alta parte, tot onest, nu poate fi ignorat nici faptul ca raportul Ortodoxiei din Europa de Est cu politica ramane unul dintre cele mai complexe si dificile capitole. Recent incheiata perioada comunista a adaugat pagini pline de contradictii, de cedari si tradari, consemnand acte de sfintenie si de lasitate in egala masura. In post-comunism, chestiunea implicarii si relevantei sociale a Ortodoxiei, a rolului ei modelator si formator, mai ales in tarile unde reprezinta majoritatea, este cu atat mai importanta cu cat, asa cum arata cazul Romaniei, instabilitatea politica, deficitul de democratie, coruptia endemica si intreg cortegiul de fenomene conexe par sa corespunda in profunzime unei mentalitati care nu se schimba doar prin fonduri europene, legi sau regulamente. Motiv suficient pentru teologul ortodox de a nu ignora la nesfarsit schizofrenia din ce in ce mai mare dintre idealul spiritual si realitatea imediata, dintre ortodoxia declarata si orto-praxia frecvent suspendata.
Sursa: teologia-sociala.ro
.
Radu Preda
-
Supravietuirea unei natiuni
Publicat in : Editoriale -
Romania 2050
Publicat in : Editoriale -
Scaderea increderii in Biserica si cresterea neclaritatii din sondaje
Publicat in : Editoriale -
Biserica in lume sau lumea in Biserica?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.