![]() |
![]() |
|
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#11
|
|||
|
|||
![]()
Un articol in care scrie mai detaliat ceea ce am spus si eu, dar inglobeaza si ceea ce spun Delia si Cezar, cu intelesul corect. http://www.crestinortodox.ro/dogmati...oxa-69083.html
Lucrarea e aici: http://www.scribd.com/doc/174297570/...umnezeu#scribd (eu nu pot deschide scribd). Citez: "Omul ramane persoana, adica chip al lui Dumnezeu, chiar si in cea mai coborata stare de pacat. E propriu teologiei ortodoxe, ca deosebeste intre chip si asemanare si prin aceasta acorda un caracter dinamic antropologiei. Catolicismul si protestantismul, considerand starea primordiala a omului desavarsita, nu-i mai lasa acestuia putinta unui progres moral. Totul a primit omul de-a gata de la Dumnezeu. Aceasta deosebire este inevitabila pentru intelegerea pacatului. Caci dupa cadere, omul nu pierde orice inrudire cu Dumnezeu, orice semn al lui Dumnezeu in el. Biserica Ortodoxa a rezolvat aceasta problema prin deosebirea dintre chip si asemanare. Sfantul Grigorie Palama, rezumand pe Sfintii Parinti, spune ca dupa caderea din Paradis, suportand, inainte de moartea trupului, moartea sufletului, care este despartirea acestuia de Dumnezeu, "am lepadat asemanarea cu Dumnezeu, dar chipul nu l-am pierdut". Deosebirea aceasta intre chip si asemanare o respinge protestantis*mul. Dupa el, chipul dumnezeiesc in om are numai o semnificatie normativa si etica, prin urmare coincide cu ceea ce considera Biserica Ortodoxa asemanarea. Deci, dupa protestanti, pierzandu-se aceasta, s-a pierdut si chipul. Cu alte cuvinte, protestantismul confunda chipul cu justitia originalis si prin pierderea acesteia, s-a pierdut cu totul si chipul." Deci pierderea chipului (si omul care nu mai e persoana) e proprie invataturii protestante. Nu mai e nimic de adaugat. Last edited by catalin2; 20.03.2015 at 20:41:17. |
|