Postul negru

[Florin-Ionut]

Dacă aţi citit cu atenţie mai sus povestirea despre încercarea lui Dobrivioe, acolo Sfîntul Nicolae Velimirovici spune clar:

Apoi ne-am ridicat
şi două ore ne-am rugat stând în picioare, fără cuvinte. „Roagă-te cu
mintea, fără să mişti limba, fiule. Dumnezeu ştie gândurile noastre.
Postul nu are nici un rost fără rugăciune, ba chiar poate să strice,”
mi-a spus.

Absolut toţi Sfinţii care pomenesc de post indică obligatoriu prezenţa rugăciunii în paralel. Sf Ioan Gură de Aur, Isac Sirul, Ioan Postitorul, Simeon Stîlpnicul şamd.

Cine nu se roagă în afara postului nu se roagă nici în post, oricum ar fi el. Cine practică rugăciunea o face indiferent că e săptămîna patimilor sau cea luminată. Postul e ca armă suplimentară de luptă împotriva păcatelor, dar are şi avantaje pe plan spiritual din moment ce trupul se curăţeşte, se vindecă şi mintea este mai limpede, rugăciunea mai de calitate.

Din nou citez din textul de mai sus:

„Parcă ai fi o babă! Şi mai spui că vrei să fii călugăr? Eşti plin de
murdărie în trup şi în suflet, şi cu toate acestea ai pretenţia să devii
măreţ şi strălucitor! Oare nu simţi că în tine arde mizeria şi că
împrăştii duhoare? Dacă îţi doreşti binele, şi dacă vrei ca încă din
viaţa asta pământească să vezi împărăţia lui Dumnezeu, stai, fă-ţi
treaba ta şi roagă-te cum îţi spun eu!”

Problema cea mai gravă e că s-a perdut practica asta sănătoasă, acum muţi consideră că numai cei aleşi pot s-o facă sau numai unii călugări. Da, trebuie să subliniem partea tehnică tocmai ca mărturie încurajatoare pentru acei oameni care nu conusc tehnica, pentru bolnvii pe care medicina modernă nu-i poate ajuta.

Oricine nu consideră subiectul demn de investigat pierde informaţii preţioase pentru el însuşi, dar şi pentru cei din jur. M-am convins de-a lungul timpului că e genul de apel pe care Hristos l-a practicat: o dată îi invita pe oameni la pocăinţă; cine are urechi de auzit aude.