Vorbirea in limbi la penticostali...

[penticostalul]

În prealabil postat de bairstow

Era vorba ca niste simple refrenuri gen la la la nu inseamna vorbit in limbii!

Depinde cine le canta.
Daca sunt fredonate de betivi, nu-s vorbire in limbi.

Daca sunt cantate de sfinti in extazul prezentei lui Dumnezeu e posibil sa fie vorbire in limbi.

Am citat intr-o postare anterioara ce este terirem-ul in practica Bisericii Ortodoxe.
Faceti un efort si cititi putin inainte de a va da cu parerea: http://www.crestinortodox.ro/liturgi...te-118543.html

In orice caz vorbirea in limbi nu este pentru dumneavoastra. Nu trebuie inceput cu vorbirea in limbi.

[ioanna]

Intr-adevar in Evanghelie “vorbirea in limbi” apare ca un semn biblic, insa oamenii au fost inzestrati de Duhul Sfant cu acest dar de a intelege si vorbi limbi necunoscute de ei pana atunci, pentru a putea transmite Evanghelia neamurilor, de a propaga Crestinismul. Dupa primele doua secole, nu mai exista nici o mentiune in nici un document istoric despre “vorbirea in limbi”, deci acest “dar” a fost in perioada de inceput a Crestinismului, ca sa ajute la expansiunea acestuia. Atunci nu existau mijloacele actuale de invatare a unei limbi straine, multe n-aveau forma scrisa, nici nu existau limbi nationale, ci o multime de dialecte. Ulterior, aceste mijloace de invatare s-au perfectionat, n-a mai fost nevoie de un ajutor suplimentar supranatural. (dovada ca nici nu mai apar mentiuni despre acest "dar")

De asemenea “ vorbirea in limbi” in intelesul Noului Testament n-are nimic de a face cu ce pretind unii in ziua de azi, care scot sunete neinteligibile, guturale sau amesteca vorbirea coerenta cu sunete dezarticulate, vorbire ce si-o provoaca , prin diverse tehnici de autosugestie, doar pentru a spune ca sunt dotati cu fluxul rugaciunii in limbi, deci inzestrati cu darul profetiei. Omul aflat intr-o stare de hipnoza regresiva, stare la care se poate ajunge prin repetarea unor slogane, poate sa se exprime intr-o limba straina pe care nu o cunoaste. Fenomenul acesta parapsihologic (xenoglosia), ce e intalnit extrem de rar, exista, insa evident n-are nici o legatura cu divinitatea sau cu diavolul.

In Noul Testament “vorbirea in limbi” e una spontana, naturala, (nu indusa prin tehnici psihofizice ce tin mai mult de spiritism si provenite pe fondul unor trairi emotionale cvasiisterice) si asa cum am spus, scopul acelui ‘dar” era de a facilita transmiterea mesajului Evangheliei popoarelor. (ce vorbeau limbi diferite)

Bairstow : Era vorba ca niste simple refrenuri gen la la la nu inseamna vorbit in limbii!

Nu , evident ca nu e "vorbire in limbi" in acceptiunea nou-testamentara. In cel mai bun caz o putem considera un mijloc de concentrare a trairii interioare a actului vorbirii. Vorbirea interioara, ca forma non-verbala a limbajului uman, reveleaza activitatile imaginatiei. Tu poti sa fluieri, de exemplu, in timp ce te gandesti, meditezi la ceva. Unii oameni (neoprotestanti) spun ca sunt "profeti" sau ca au darul profetiei, doar pentru ca in plin delir mistic scot niste sunete,insa afirmatia e una goala de continut, viziunile sunt autoinduse. Noi spunem ca Trupul este templul sufletului si sufletul este templul Spiritului cel nemuritor al lui Dumnezeu. Atata timp cat trupul si sufletul nu sunt purificate (si nu ma refer la o stare de moment) ci la un stil de viata, Domnul cel vesnic al templului nu poate locui acolo inauntru, nu poate sa ocupe un loc care sa fie demn de El, deci omul nu poate fi in starea de comuniune cu Dumnezeu, nu poate avea revelatii, acea "vedere duhovniceasca".

[penticostalul]

În prealabil postat de ioanna

Intr-adevar in Evanghelie “vorbirea in limbi” apare ca un semn biblic, insa oamenii au fost inzestrati de Duhul Sfant cu acest dar de a intelege si vorbi limbi necunoscute de ei pana atunci, pentru a putea transmite Evanghelia neamurilor, de a propaga Crestinismul.

In afara de momentul Cincizecimii noi nu mai avem nici un caz in Biblie in care apostolii sa fi vestit neamurilor Evanghelia prin darul vorbirii in limbi. In Istoria Bisericii gasim scris despre fiecare apostol ca a mers si a vestit neamurilor Evanghelia. NU gasim insa nici un document care sa ateste ca ei au vestit Evanghelia prin darul vorbirii in limbi. Eu nu cunosc nici un document. Daca dumneavoastra stiti dati-mi si mie un link.

In concluzie: scopul principal al vorbirii in limbi NU a fost vestirea Evangheliei macar ca, in mod izolat au fost intalnite cazuri.
Apostolul Pavel afirma ca darul vorbirii in limbi este dat pentru zidirea personala a credinciosului.

În prealabil postat de ioanna

Dupa primele doua secole, nu mai exista nici o mentiune in nici un document istoric despre “vorbirea in limbi”

Complet gresit. Exista multe mentiuni dar sunt mai putin cunoscute.
Lista NU este exhaustiva:
Ambrozie (340-397 d.Hr.) în lucrarea „Despre Duhul Sfânt”, scrie:
Vedeţi că şi Tatăl şi Fiul au pus învăţători în biserici; şi aşa cum Tatăl dă daruri de vindecare, la fel dă şi Fiul; după cum Tatăl dă darul vorbirii în limbi, la fel îl acordă şi Fiul. În acelaşi fel am auzit dincolo de orice îndoială că şi Duhul Sfânt acordă acelaşi fel de daruri. Deci, Duhul dă aceleaşi daruri pe care le dă Tatăl şi Fiul.
Observati ca el vorbeste la timpul prezent, considrandu-le functionale in Biserica din timpul lui.

Augustin (354 – 430 d.Hr.) – scrie despre „ jubilare” care, atentie, este rugaciune si cantare in limbi. Nu e vestire a Evangheliei, ci e vorbire in limbi care i se adreseaza direct lui Dumnezeu. Am scris mai detaliat aici.

Francisc d’Assisi (1181-1226) . Jacob de Voragine, scriitor,marturiseste ca Dumnezeu printr-un miracol il capacitase să vorbească in franceză. „Ori de câte ori era plin de pasiunea Duhului Sfânt, izbucnea fierbinte în limba franceză.”

Dominic (1170-1221) impreuna cu cativa frati, in timpul unei calatorii, a intalnit un grup de germani si, dupa cateva zile de mers alaturi de ei le-a sugerat însoţitorilor săi „să îngenunchem şi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne înveţe limba lor pentru că altfel nu putem să le spunem despre Domnul Isus.” S-au rugat, Dominic a primit darul vorbirii in limbi si timp de alte cateva zile le-a impartasit Evanghelia in limba germana.

Sfântul Ştefan (1340- 1396), în misiunile lui în Georgia le-ar fi vorbit băştinaşilor în limba lor, limbă pe care el nu a învăţat-o niciodată.

Vincent de Ferrier (1350-1419), „există martori de încredere care spun că, diferite grupuri etnice pe care le-a vizitat şi cărora le-a predicat l-au auzit vorbind în propria lor limbă.”

Despre Ioan al Crucii (1542-1591) se spune că a vorbit adesea în limbi, convingând odată doi musulmani să creadă în Hristos vorbind în limbi în arabă.
De asemenea despre Sfânta Colette (1380-1447) se spune că ar fi avut darul vorbirii în limbi şi că ar fi vorbit latină şi germană.

Francis Xavier (1506-1552) a vorbit prin Duhul limba japoneză „ca şi cum ar fi trăit în Japonia toată viaţa lui.” Când a venit vremea să fie canonizat de către Urban al VIII-lea, aceasta a fost făcută în mare parte în baza faptului că Xavier avea darul vorbirii în limbi şi că el „vorbea diferitelor triburi în limba lor cu mare uşurinţă.”

Despre Martin Luther este scris ca vorbea in limbi si profetea.

Sunt intalnite dupa Reforma cazuri de vorbire in limbi la:
- Hughenoti
- Metodisti
- Quakeri
- Fratii Moravieni


Am scris intr-o postare anterioara despre terirem. aceasta forma de cantec prin Duhul este intalnita aproape exclusiv in spatiul ortodox. Sfantul Ioan Cucuzel a scris numeroase terirem-uri. Nu este vorbire in limbi pentru vestirea Evangheliei. Este rugaciune si cantare in limbi catre Dumnezeu.

Marturie din partea parintelui Epifanie Teodoropoulos.
La acesta vine un ucenic spunandu-i:

- Parinte, eu nu pot sa concep Privegherea fara terirem!

- Da, desigur! Rugaciunea voastra cu terirem merge direct in cer, in chip expres si recomandat, in timp ce a noastra nu izbuteste sa ajunga la destinatie.

- Dar si unii teologi spun ca acestea sunt “cuvinte ce nu se pot spune”, despre care spune Sfantul Pavel (2 Cor., 12, 4).

- Intr-adevar, cuvinte ce nu se pot spune sunt, fiule!

Toti acestia sunt doar oameni despre care s-a scris. Doar Dumnezeu ii stie pe toti cei care au avut darul vorbirii in limbi dar despre care nu s-a scris nici un cuvintel. In mod similar in Biserica din Ierusalim au fost probabil multe mii de oameni care au vorbit in limbi dar noi cunoastem numele a doar cativa dintre ei.

În prealabil postat de ioanna

Atunci nu existau mijloacele actuale de invatare a unei limbi straine, multe n-aveau forma scrisa, nici nu existau limbi nationale, ci o multime de dialecte. Ulterior, aceste mijloace de invatare s-au perfectionat, n-a mai fost nevoie de un ajutor suplimentar supranatural.

Multi oameni cultivati cunosteau greaca, care pe vremea apostolilor era o limba „de circulatie internationala”. Acesta este si motivul pentru care evangheliile au fost scrise sau traduse in greaca.

În prealabil postat de ioanna

De asemenea “ vorbirea in limbi” in intelesul Noului Testament n-are nimic de a face cu ce pretind unii in ziua de azi, care scot sunete neinteligibile, guturale sau amesteca vorbirea coerenta cu sunete dezarticulate

Dupa cum citim in Biblie, dupa cum scria Apostolul si dupa cum se poate usor observa in Istoria Bisericii au existat doua folosinte:
- vorbire in limbi - o limba inteligibila, cunoscuta, precum: germana, franceza sau japoneza
- rugaciune si cantare in limbi - o limba neinteleasa de oameni dar inteleasa de Dumnezeu

În prealabil postat de ioanna

... vorbire ce si-o provoaca , prin diverse tehnici de autosugestie, doar pentru a spune ca sunt dotati cu fluxul rugaciunii in limbi, deci inzestrati cu darul profetiei. Omul aflat intr-o stare de hipnoza regresiva, stare la care …
... indusa prin tehnici psihofizice ce tin mai mult de spiritism si provenite pe fondul unor trairi emotionale cvasiisterice…
…ca in plin delir mistic scot niste sunete,insa afirmatia e una goala de continut, viziunile sunt autoinduse…

Acestea sunt rautati gratuite (sau poate doar ignoranta) pe care nu le comentez.
In ce ma priveste sunt vrednice de o singura destinatie - recycle bin.

În prealabil postat de ioanna

In Noul Testament “vorbirea in limbi” e una spontana, naturala, si asa cum am spus, scopul acelui ‘dar” era de a facilita transmiterea mesajului Evangheliei popoarelor. (ce vorbeau limbi diferite)

Vorbirea in limbi nu este naturala ci supranaturala iar scopul ei principal este zidirea personala a credinciosului in rugaciune prin Duhul. Au existat si cazuri (rare) in care darul a fost folosit pentru vestirea Evangheliei.

[Mihai36]

Penticostalul cunosti din proprie experienta ceea ce unii penticostali numesc "vocea Domnului"?

[penticostalul]

„Vocea Domnului” este o calauzire fina in deciziile importante pe care trebuie sa le luam in viata.

Dumnezeu ne vorbeste in primul rand prin Scripturi.
Principiile calauzitoare pentru viata crestina sunt gasite in Biblie.

In mod special, in unele situatii limita in viata noastra Dumnezeu ne calauzeste in mod exceptional: prin vise, vedenii, circumstante favorabile, sfatul unor crestini maturi, o voce interioara, prooroci, etc.
Niciodata aceasta directionare speciala nu vine in contradictie cu Scripturile.

De cateva ori in viata (am 43 de ani) Dumnezeu m-a calauzit in mod exceptional.
Cred insa ca aceasta nu este doar experienta penticostalilor ci si a multor crestini din alte confesiuni.

În prealabil postat de penticostalul

Sunt intalnite dupa Reforma cazuri de vorbire in limbi la:Fratii Moravieni.

Yep,baietii lui Zinzendorf,dupa unul dintre cele mai fascinante momente:miracolul de la Herrnhut din 13 august 1727.Wesley a calatorit odata pe un vapor cu Fratii Moravieni si in timp ce vasul parea ca se scufunda si toti intrasera in panica,acestia s-au strans impreuna si calmi,fara nici o tresarire, cantau psalmi.Wesley a fost socat si ulterior a fost extrem de influentat de unul dintre ei care a venit in Anglia, pe nume Peter Boehler.Este o poveste cu multe lumini si umbre,multe elemente neelucidate.

[penticostalul]

Am citit cu multa vreme in urma o povestire impresionanta din istoria lor. Probabil o stii:

În anul 1731, contele Zinzendorf a fost invitat şi a luat parte la încoronarea regelui Christian al VI-lea al Danemarcei.
La Copenhaga a întâlnit pe un credincios negru Anthony Urlich din insula St. Thomas, India de vest, care i-a relatat starea tristă de sclavie a poporului său, că lucrează pe plantaţiile de zahăr, că sunt zdrobiţi în bătăi şi că nu-L cunosc pe Dumnezeu.

Zinzendorf l-a invitat să vină la Herrnhut. În faţa fraţilor moravieni, el a descris starea groaznică din insula St. Thomas. Ca să nu li se pară că sunt poveşti, el şi-a dat jos cămaşa şi avea tot spatele brăzdat cu cicatricele lăsate de biciul proprietarilor de plantaţii.

Relatarea lui a aprins în doi fraţi dorinţa de a merge să le vestească Evanghelia. Unul a fost olarul Leonardt Dober, celălalt tâmplarul David Nitzschmann. Aceasta a fost în august 1732, la cinci ani după trezirea bisericii din Herrnhut. Cei doi au luat-o pe jos până la Marea Nordului şi de acolo s-au urcat pe o corabie, care i-a dus la destinaţie.

Când au vrut să debarce, nu au fost primiţi ca misionari. Atunci, au făcut un lucru nemaiîntâlnit în istoria misiunilor: s-au vândut ca sclavi, să lucreze pe plantaţii.

[ioanna]

Acestea sunt rautati gratuite (sau poate doar ignoranta) pe care nu le comentez.

Nu sunt rautati, sunt studii psihologice si parapsihologice. Daca dumneavoastra considerati ca orice om penticostal are darul autentic de a "vorbi in limbi" si nu e nimic autoindus, e problema d-voastra, insa nu incercati sa infirmati stiintele medicale. Personal cunosc persoane care mi-au spus ca au imitat ceea ce au vazut la altii, deci nici pomeneala de traire autentica. Dumneavoastra "vorbiti in limbi" ? va intreb fara urma de malitiozitate. Inteleg "vocea launtrica" care poate sa te calauzeasca, comuniunea cu Dumnezeu fiind intima si personala, insa pastrez o doza de scepticism in fata exteriorizarii vizibile prin sunete onomatopeice.

[penticostalul]

În prealabil postat de ioanna

Nu sunt rautati, sunt studii psihologice si parapsihologice.

Se exagereaza importanta psihologiei si parapsihologiei atunci cand se studiaza vorbirea in limbi.
Vorbirea in limbi este un dar al Duhului Sfant. Haideti sa il tratam in primul rand teologic si prin prisma traitorilor credintei.

Mai apoi si (nu in interpretare teologica ci) doar in domeniul lor: psihiatrii, parapsihologii, neorologii, sociologii & co.

În prealabil postat de ioanna

Daca dumneavoastra considerati ca orice om penticostal are darul autentic de a "vorbi in limbi" si nu e nimic autoindus, e problema d-voastra, insa nu incercati sa infirmati stiintele medicale.

NU consider ca orice penticostal care pretinde ca are darul vorbirii in limbi chiar are un dar veritabil. Vorbirea in limbi s-a manifestat si la necrestini: mormoni, samani, etc. Cred in existenta falsului.

Ce ma deranjeaza sunt generalizarile arogante de tipul: „vorbirea in limbi din zilele noastre este un fenomen parapsihlogic, autoindus, un delir mistic amestecat cu elemente samaniste si multi demoni”

În prealabil postat de ioanna

Personal cunosc persoane care mi-au spus ca au imitat ceea ce au vazut la altii, deci nici pomeneala de traire autentica.

Personal cunosc bancnote de 100 de Euro false.
Inca nu am tras concluzia ca nu exista bancnote de 100 de Euro adevarate.

În prealabil postat de ioanna

Dumneavoastra "vorbiti in limbi" ? va intreb fara urma de malitiozitate.

Da, uneori.

În prealabil postat de ioanna

Inteleg "vocea launtrica" care poate sa te calauzeasca, comuniunea cu Dumnezeu fiind intima si personala, insa pastrez o doza de scepticism in fata exteriorizarii vizibile prin sunete onomatopeice.

Ma consider si sunt considerat un „sceptic” in biserica mea.
Nu dau crezare la tot ce aud.

Insa si Apostolul Pavel si Augustin si Jeronim si Gherasim din Creta si Eusebiu Stephanou si Cardinalul Suenens au crezut ca, in momentele de comuniune intima cu Dumnezeu se poate intampla sa spui prin Duhul cuvinte pe care nu le cunosti. Da ele pot semana uneori cu „sunetele onomatopeice”: te-ri-rem, to-ra-ra...si tot asa.