Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

În prealabil postat de anna21

Frumos citat. L-am printat sa ma mai gandesc la el.
De mult timp caut o definitie a iubirii. Fiecare intelege astazi altceva prin iubire, vorbim de lucruri diferite.
Eu cred ca iubirea vine doar de la Dumnezeu, omul este incapabil sa iubeasca cu putere de la sine (nu stiu daca gresesc, la concluzia asta m-a dus experienta de viata). Un ateu mi-a spus acum vreo 2 ani ca iubirea este doar un cuvant. Nu am gasit argumente bune sa-l contrazic (este un ateu f inteligent). De ce? Pana la urma a trebuit sa inteleg ca daca nu ne intemeiem iubirea in Dumnezeu, iubirea nu exista (adica nu are nici un fundament: vorbim de toleranta, instincte etc., dar nu iubire).

Iubirea umana a fost implementata în noi prin nenumărate generaţii de selecţie naturală.

Fiecare dintre strămoşii noştri au supravieţuit destul de mult pentru a procrea şi de cele mai multe ori ei au procreat printr-o relaţie de dragoste. Fiecare dintre strămoşii noştri a fost crescut - pentru ani şi ani - de către o mamă sau un tutore iubitori.

Înţelegerea modului în care acţionează mecanica dragostei nu ar trebui să diminueze maretia sau misterul fenomenului pe care il simtim noi ca fiind dragoste, mai mult decât a şti cum functioneaza un proiector ar diminua entuziasmul de a urmări un film bun.
A intreba cum un ateu traieste dragostea trădează o practică josnica comisa de biserici. Ani şi ani de zile au spus membriilor ca numai ei au cheia de a iubi, ca tipul lor de dragoste este singura dragoste adevărată şi că orice altă dragoste este falsa. Cu toate acestea, "iubirea" despre care care vorbesc bisericile, dragostea lui Dumnezeu, se reduce la ascultare: "Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită." (I Ioan 2:5). Dragostea dintre creştini este una calculata, ca răspuns la o poruncă; în timp ce dragostea calculata poate, prin intermediul emotiilor umane naturale, să conducă la o autentica si din inimă dragoste, ea nu poate fi văzută ca provenind de la o pura si spontana emotie umana.

Pentru mine, dragostea a fost, la început, o descoperire. Mai târziu, ea devine, in plus, un sentiment de loialitate - cu speranta ca nu isi pierde latura interesanta, care este iubirea tinereasca. O relaţie, în mod ideal, este mai mult decât o poveste de dragoste.

Este, de asemenea, o prietenie, o unitate in familie, precum şi un parteneriat de afaceri (printre altele).

Aceasta este tot ce pot să vă spun.

Cliff Walker,

"Positive Atheism" Magazine

Deci nu, iubirea nu e doar un cuvint, e un intreg fragment