Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
Sunt de acord că multe erezii au fost înlăturate din Biserică, însă eu m-am referit la acelea care au rămas suficient în Biserică ca să producă "succesiune", lanțuri de succesiune ce n-au mai putut fi oprite că acesta-i mersul istoriei. Din punctul meu de vedere nu e nici o problemă că au rămas (unele sute de ani) până ce au fost condamnate și elimninate prin sinoade, însă din punctul dvs. de vedere e o problemă serioasă. Succesiune apostolică presupune un lanț neîntrerupt.
Îmi pare bine că măcar dvs. nu ne socotiți eretici. Culte sunt numite toate bisericile creștine, iar "adunare" e un termen biblic folosit și de sfinții apostoli.
|
Dupa voia si stinta lui Dumnezeu, acele erezii care nu se stingeau in timp s-au separat de Biserica. Chiar in partea apuseana au fost erezii si patriarhi eretici, dar dupa un timp s-a lepadat acea erezie. Ereziile au fost condamnate imediat ce apareau, dar in unele locuri mai peristau si dupa aceea. Cred ca se poate face o diferentiere, a fi in Biserica sau in afara. De exemplu poate avea cineva greseli dogmatice din necunostinta, dar fiind in Biserica nu are un efect prea mare. Au fost sfinti care au avut greseli, dar nu le-au sustinut si dupa ce s-a pronuntat un sinod, adica atunci cand stiau ca sunt greseli.
Am zis ca nu sunt considerati eretici neoprotestantii pentru ca asta presupune o oarecare asemanare cu o biserica (in sens ortodox). La neoprotestanti e un lider sau o grupare care au format un grup de simpatizanti ai Bibliei. O erezie e o eroare de dogma, sau mai multe. La neoprotestanti aproape totul e diferit.