Fotografia te invata sa vezi
Aproape de fiecare data cand merg la Brasov intru si la Libraria Okian de pe Muresenilor pentru a vizita cate o expozitie de fotografie sau de pictura, sa ascult o conferinta pe tema religioasa sau o prezentare de carte. De fiecare data ma intampina un domn inalt, maiestos, bonom dar si boem in acelasi timp, un intelectual rasat cu un aer patriarhal pe nume Florin Ichim, cel de care depinde bunul mers al lucrurilor acolo. Ne-am vazut si ne-am vorbit de atatea ori ca aproape am devenit prieteni. Zilele trecute am intrat special sa vad o expozitie de fotografie cu un titlu incitant: Canonicon, autor Dan Mihalcea.
Expozitia Canonicon cuprinde 20 de lucrari la dimensiunea de 84/60 cm fiecare fotografie. Maniera de lucru este clar-obscur si detaliu. Aflu ca fotografiile au fost realizate in decursul a 4-5 ani de zile in pelerinajele pe care autorul le-a facut la manastirile din tara.
Dan Mihalcea este regizor de film, operator de imagine si artist fotograf. Este nascut in Ramnicu Valcea. A absolvit Facultatea de Arte, specializarea Regie de Film si Televiziune, a Universitatii Hyperion din Bucuresti. S-a format ca om de televiziune la Ramnicu Valcea la cele doua televiziuni locale, Valcea 1 si Etalon. A lucrat aici din 1995 pana in 2002 pe pozitiile, in ordine cronologica: editor de montaj, regizor de montaj, operator de imagine, realizator de film documentar. Din 2003 a lucrat la televiziunile centrale: B 1 TV, Prima TV, Realitatea TV, Antena 1, Antena 3, GSP TV, Kanal D si la Studioul Sahia Film pe pozitiile: regizor artistic, regizor de platou, operator de imagine si operator de film.
- „Canonicon”, un titlu incitant pentru o expozitie de fotografie, domnule Dan Mihalcea.
In urma cu cativa ani am vorbit cuiva, nu mai stiu cui, despre faptul ca sunt autorul lucrarilor acestei expozitii si ca mi-am facut si un site cu acelasi nume. Ai fost iute, mi-a zis, ai ocupat domeniul Canon si Nikon la un loc. N-are nici macar o legatura. Este adevarat ca exista samsari ai site-urilor care ocupa domenii cu nume importante de persoane si de firme pe care le vand apoi cu bani multi.
- Despre ce ne vorbiti in aceasta expozitie? Care este mesajul ei?
In lucrarile expozitiei itinerante de fotografie religioasa Canonicon vorbesc despre dogma, drum drept si lumina, mai ales despre lumina, in ceea ce priveste semnificatia. Din punct de vedere plastic vorbim tot despre lumina prin clar-obscur si detaliu. Prin lucrarile Canonicon incerc sa ating o vibratie ca... o miscare a mintii in somn. Asa vorbeste Ioan Scararul despre vis, ca este miscarea mintii in somn odata cu nemiscarea trupului.
- Acum expuneti la Brasov pana in data de 31 martie... dar cum a fost la vernisaj?
Intotdeauna lucrurile se intampla asa cum trebuie sa se intample. Si de aceasta data au venit oameni deosebiti cu care am purtat discutii interesante. La vernisajul expozitiei de la Brasov am intalnit un domn care mi-a spus ca stie fotografie pentru ca citeste multa fotografie. Nu mi-a lasat impresia ca ar fi vrut sa spuna altceva decat ceea ce reflecta cuvintele acestea. Exista oameni care teoretizeaza in oricare dintre domeniile de exprimare artistica si este foarte bine ca este asa. Criticii de teatru si de film sunt oameni care pot sa aiba opinii pertinente cu privire la modul in care un regizor de teatru pune in scena o piesa sau despre jocul actoricesc intr-un film de fictiune. Se cheama film de fictiune si nu film artistic asa cum vad in genericele ProCinema sau aud in unele discutii. Un film poate sa aiba valoare artistica si fara joc actoricesc. Pana nu pui mana pe aparat nu ai cum sa zici ca stii fotografie. Un realizator de emisiune cu care am filmat o perioada mi-a spus intr-o zi ca a filmat cateva cadre pentru ca nu a avut operator de imagine. A fost cu totul altceva cand am ajuns la vizionare cu materialul, era altceva decat filmasem eu. O colega reporter cu care am fost intr-o deplasare in tara si cu care am purtat un dialog despre plastica de televiziune, puncte de statie, miscari de aparat, mijloace de punctuatie filmica, culoare dominanta si dominanta de culoare, categorii de lumina, mi-a spus in redactie, dupa cateva zile de la intoarcerea din deplasare, ca si-a schimbat parerea despre operatorii de imagine. Nu mi-am dat seama daca parerea ei fusese pana atunci buna si ca a devenit si mai buna sau era una proasta pe care si-a imbunatatit-o cu aceasta ocazie. Prin aceste lucruri vreau sa spun ca teoretizarea este buna si devine si mai buna cand este insotita de practica. Poate sa existe o anume spontaneitate care nu este intamplatoare si care vine din cartile citite, din filmele vazute, din discutiile purtate. Poate sa fie si o spontaneitate care vine din zestrea astrala. Cu cat spiritul este mai batran cu atat creste cunoasterea. Cunoasterea vine si prin practica. Cea mai buna spontaneitate este aceea indelung repetata, asa ne spune regizorul Jean Georgescu.
- In fotografiile dvs nu ati redat intregul...
Mi-am propus ca sa nu dezvalui in intregime obiectele pe care le-am fotografiat. Prin arta trebuie sa lasi imaginatia sa zboare. Este conditia necesara pentru ca o activitate umana se devina arta. Este valabil si pentru autor si pentru beneficiarul ei. Sunt cateva tochite in expozitie pe care le-am incadrat in asa fel incat cel care priveste sa-si puna intrebari. Nu mi-am propus sa aduc neaparat un cult sfintilor sau icoanelor prin aceste lucrari. Nu mi-am propus sa vorbesc, prin imagini, evident, despre arhitectura si arta funerara.
- In strainatate ati fotografiat ?
La inceputul acestei luni am fost la Paris. Mai fusesem. De aceasta data am tinut neaparat sa ajung la Montparnasse in cimitir pentru a ma intalni cu Brancusi, pentru a vedea Sarutul, monumentul funerar pe care maestrul la executat pentru tanara rusoaica care s-a sinucis. N-am reusit sa ajung la Cioran, la Tristan Tzara, la Nae Ionescu. Sotia mea spune ca au fost mai suparati pe romani si pe Romania daca nu s-au lasat descoperiti privirii noastre. Da, au fost suparati. Aici la Montparnasse am vazut ce inseamna arta funerara. O intalnesti la tot pasul. Exista o armonie in acest cimitir data de aleile drepte, de dimensiunea egala a sarcofagelor, de curatenie, de inaltimea monumentelor funerare, toate au aceeasi inaltime. Recomand celor care merg la Paris sa-si rezerve o jumatate de zi pentru a vizita acest cimitir. Fotografilor le recomand doua zile. In tara am facut fotografii in interioare, in exterioare, in cimitirele manastirilor. In aceste pelerinaje am intalnit oameni frumosi in locuri minunate. Ce este mai de folos decat sa vezi locuri frumoase si sa intalnesti oameni deosebiti! Fiecare privitor poate sa gaseasca sensuri si semnificatii proprii in legatura cu lucrarile acestei expozitii.
- Ati avut intamplari mai deosebite pe parcursul acestor ani de peregrinari?
O experienta placuta am trait in 2007, pe 1 mai. Impreuna cu sotia, am plecat pentru o zi la Constanta sa vedem marea. Am vorbit cu prietenul si colegul meu de facultate Catalin Apostol sa ne intalnim acolo pentru a povesti despre lucrurile bune pe care le-a mai facut fiecare dintre noi. Cu aceasta ocazie am fost si la manastirea Sfanta Maria din Techirghiol. L-am intalnit aici pe parintele Arsenie Papacioc. I-am facut cateva fotografii. Una dintre ele este in expozitia Canonicon. L-am simtit puternic. Este un spirit batran venit dintr-un cer mare. Parintele Arsenie Papacioc recomanda o stare de veselie interioara. Dupa ce am citit cuvintele parintelui am stat. Dupa aia am stat. Dupa ce am stat, am stat. Iar. Si m-am dus in mine sa vad cum este. M-am dus in creier si am ras. Ce treaba este asta? Un ras gutural. Si m-am dus in inima sa vad cum este. Am ras si aici. Si am ras cu glas de copil. Si mi-a placut. Si am stat. Dupa asta, am stat. Dupa ce am stat, ce credeti? Am stat iar. Lasati inima voastra sa vina la Mine, nu creierul vostru. Acolo este copilul din noi. Fiecare are Romania lui. Aceasta este Romania mea.
- Prin arta dvs atingeti mai multe dimensiuni, atat interioare cat si exterioare. Fotografiile dumneavoastra ies din tipare. Mereu apare dihotomia spatiu/timp.
Spatiul si timpul sunt doua constante. Intr-o televiziune de stiri, am lucrat la doua dintre ele, timpul se contracta iar spatiul se dilata, devine infinit. Asa simt. Intr-un timp relativ scurt trebuie sa pui in „pagina” ceea ce se intampla in spatiul care se umfla ca un balon. Nu am avut si nici nu mi-am dorit sa am veleitatile unui corespondent special. Nu am fost niciodata un om al riscului. Acest fapt nu m-a impiedicat, insa, sa nu fiu un om al cabinetului, un om al interiorului. A cunoaste oameni si locuri a ramas pentru mine lucrul esential. Prin fotografia Canonicon incerc o extindere a timpului si o reducere a spatiului. Spatiul concret intr-un timp relativ este ceea ce vreau sa descopar prin clarobscur si prin detaliu unde profunzimea de camp este mica. ”... unele mici amanunte de detaliu”, asa spune batranul Musatescu prin vocea Mizei. Graba de a vedea si de a cunoaste cat mai multe are ca rezultat suprimarea vazului.
- Fotografiile dumneavoastra sunt regizate?
Intr-un anume fel toate fotografiile sunt regizate, nu numai ale mele. Faptul ca iti alegi punctul de statie, incadratura, unghiulatia, timpul de expunere, diafragma, inseamna ca tu te-ai regizat pe tine. Ceea ce este in fata obiectivului nu este regizat si atunci vorbim despre fotografie de tip reportaj. Fotografia de reportaj, reportajul in general, are posibilitatea de a se alcatui in jurul oricarui subiect. Exista o forma de libertate in arta pe care o descoperi in timp, ca si in cultura, dealtfel. Sa faci fotografie inseamna, in primul rand, sa ai tot timpul aparatul de fotografiat dupa tine. Oricand poti sa intalnesti o figura interesanta care, ideal, da, se afla in decorul potrivit atunci cand nu ai aparatul la tine. Aceasta este prima conditie. Nu-l ai la tine ai pierdut.
- Care fotografii va sunt preferate, cele realizate in interior sau cele din exterior?
De interior sau de exterior, in fotografiile reunite sub titlul Canonicon, decupez cu lumina naturala, subliniez dar si evidentiez. Fotografiile reprezinta esantioane ale realitatii concrete transpuse prin detalii, mai ales, si prin plastica afectiva. Este fotografia care ramane dincolo dar si dincoace de prezentul meu. Incerc sa tin ochii deschisi pentru tot ce reprezinta gestul omenesc. Incerc sa gasesc ceea ce este dincolo de forma, emotia care vibreaza acolo si care, practic, ne conduce intreaga existenta.
- De ce credeti ca ne nastem pe acest pamant, domnule Dan Mihalcea?
Te nasti ca sa deprinzi cunoasterea. Te nasti ca sa vezi. Ai ochii deschisi si crezi ca vezi. De aici am pornit in 1995 cand m-am angajat in televiziune. De aici am pornit cand am inceput sa fac fotografie ca mod de viata in 1999. Primele fotografii, cateva, le-am facut pe film in 1989 cu revelator, cu solutie de fixat si cu aparat de fixare. Apoi am lucrat pe film, dar le editam dupa transpunere in digital. In urma cu 11 ani am plecat din Ramnicu Valcea, orasul natal, sa ma inteleptesc la scoala regizorilor de film din Bucuresti. Nu stiu daca mi-a reusit. Undeva la capatul drumului, dupa ce am cautat ceva ireal intr-o realitate imediata, ma vad cu povestea implinita.
- Putem vorbi si despre o anumita energie...?
Exista o energie care vindeca, o vibratie superioara in locurile acestea din care eu aduc esantioane de viata blanda, de viata frumoasa. Fotografia religioasa este cautare in spatiu si timp, este fotografia prin care gandesc ca ma voi gasi pe mine inainte sa plec. Stiu sigur ca nu ma mai intorc.
- Care este urmatoarea destinatie a acestei minunate expozitii...
Covasna. Statiunea Balneoclimaterica Covasna. Aici la invitatia Asociatiei Cultural Crestina „Justinian Teculescu”, voi expune din data de 15 aprilie pana in 26 aprilie la Casa Oraseneasca de Cultura din localitate. Apoi dupa ce toate s-au umplut de lumina sfanta a Invierii Mantuitorului, pe 28 aprilie 2014 la ora 18.00, vorbim la Institutul Cultural Roman din Bucuresti despre dogma, drum drept si lumina la deschiderea expozitiei itinerante de fotografie religioasa Canonicon. Prezinta profesorul universitar Corneliu Medvedov. Desi doream sa inchei periplul acestei expozitii la Buucresti am primit o noua invitatie si am programat o expozitie in orasul montan Anina din judetul Caras-Severin.
- Va multumesc mult ca ne-ati fost alaturi astazi prin cuvant, nu numai prin imagine.
Cu mare bucurie, desi am vorbit lung pentru ca nu am avut timp sa vorbesc scurt despre mine. Asta, asa, ca sa-l parafrazez pe Creanga.
- Un cuvant pentru vizitatorii site-ului "CrestinOrtodox.ro"...
Sa se bucure de primavara aceasta si daca au drum la Covasna Bucuresti sau Anina, sa nu ocoleasca salile de expozitie unde vor putea vedea si de ce nu admira fotografiile expuse acolo.
Matei SCHINTEIE - Iconar
Itinerariul Expozitiei itinerante de fotografie religioasa Canonicon:
– Ramnicu Valcea, Biblioteca Judeteana Antim Ivireanul Valcea, noiembrie 2012
– Pitesti, Galeria de Arta Rudolf Schweitzer-Cumpana, februarie 2013
– Targu Jiu, Muzeul de Istorie Alexandru Stefulescu, martie 2013
– Sibiu, Biblioteca Judeteana Astra Sibiu, aprilie 2013
– Timisoara, Muzeul Catedralei Mitropolitane, iunie 2013
– Ploiesti, Muzeul Judetean de Arta Prahova Ion Ionescu-Quintus, iulie 2013
– Slatina, Centrul Cultural Eugen Ionescu, septembrie 2013
– Arad, Biblioteca Judeteana A. D. Xenopol, octombrie 2013
– Brasov, Libraria Okian, martie 2014
Urmeaza:
– Covasna, 15 - 26 aprilie 2014, Casa de Cultura Oraseneasca
– Bucuresti, 28 aprilie 2014, Institutul Cultural Roman,
– Anina, mai 2014, Centrul de Afaceri
+++++++++++++
Dan Mihalcea
regizor de film, operator de imagine, fotograf
"Fotografiile reprezinta esantioane ale realitatii concrete transpuse prin detalii, mai ales, si prin plastica afectiva. Este fotografia care ramine dincolo, dar si dincoace de prezentul meu. Prin fotografiile mele incerc o extindere a timpului si o reducere a spatiului. Spatiul concret intr-un timp relativ este ceea ce vreau sa descopar prin clarobscur si prin detaliu. ”... unele mici amanunte de detaliu”, asa spune batrinul Musatescu prin vocea Mizei. Graba de a vedea si de a cunoaste cit mai multe are ca rezultat suprimarea vazului." (Dan Mihalcea)
-
CANONICON la Covasna !!!
Publicat in : Reportaj
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.