Cred ca Ortodoxia poate sustine o politica pentru oameni - Interviu cu Mihail Neamtu - director stiintific la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, director de programe al Fundatiei Crestin-Democrate...
Peste tot in lume, ideile generoase ale conservatorismului incep sa ajunga in cea mai stricta actualitate. "A fi modern sub raport tehnologic nu inseamna sa uiti frumusetea spiritualitatii crestine, importanta familiei, relatia dintre munca si proprietate ori lupta impotriva tiraniei", spune dl Mihail Neamtu. "Cred ca Ortodoxia poate sustine o politica pentru oameni ("la firul ierbii"), un capitalism la scara umana, o valorizare a muncii si a virtutilor antreprenoriale, o economie de piata care inmulteste si nu risipeste talantii natiunii, o etica in afaceri care sa converteasca inima lui Zaheu-vamesul, o atitudine respectuoasa fata de minoritatile etnice si religioase, o viziune universalista despre relatia natiune-confesiune. Scapati de jugul turcesc, de reflexele autoritarist-etniciste ale perioadei interbelice si de marea pacoste comunista, poate avem sansa unei noi constructii."
- Domnule Director Mihail Neamtu, ati scris despre conservatorismul romanesc. As vrea sa reluati cateva idei generale, precizandu-ne in ce conditii se va naste la noi un curent popular, de tip conservator, ce sustine democratia crestina?
- In primul rand, as spune ca sunt un novice in acest domeniu si poate un nevrednic slujitor al unei traditii cu inaintasi ilustri (precum Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu). Volumul la care va refereati (Zeitgeist. Tipare culturale si conflicte ideologice, Curtea Veche, 2010) cauta sa arate motivele pentru care tarile civilizate ale spatiului nord-atlantic pastreaza mai departe ideile conservatorismului si pledeaza pentru valorile perene ale umanitatii (binele, adevarul, frumosul). Caut sa arat de ce falimentul relativismului postmodern (prin care inteleg saltul in neant sau progresismul orb) ne obliga la redescoperirea unei ereditati ascunse. In Romania, discursul oficial al "conservatorilor" este asumat de mostenitorii Securitatii si ai Partidului Comunist. Vad aici o grava contradictie in termeni. De altfel, nu este singurul palier al vietii publice unde Romania se confrunta cu falsificarea unor notiuni fundamentale: in aproape toate domeniile abunda formele fara fond!
- Ce ar insemna, pe scurt, conservatorismul de astazi readus in politica?
- Pentru a reveni, eu vad convergenta intre crestin-democratie si conservatorism plecand de la primatul traditiei, respectul demnitatii persoanei si refuzul isteriei colectiviste. Nu e usor sa refuzi tentatiile dizolvarii constiintei individuale intr-o masa indistincta de voci ale urii! Pentru a submina aceasta estetica a revoltei si aceasta mistica revolutionara (prezenta in randul tinerilor anarhisti din Paris-1968 sau Atena-2010 ori Madrid-2011), conservatorii nord-americani au promovat o agenda publica alternativa - prin conferinte academice si anuare culturale, scoli de vara, burse pentru studenti, voluntariat civic (miscarea de tip Tea Party) sau publicatii de sine statatoare, dar si programe de traduceri din clasici (vezi colectia Liberty Fund), think-tanks, dezbateri media si, mai ales, politici publice. Acest dinamism omniprezent in Statele Unite ale Americii se hraneste dintr-o cultura antreprenoriala extraordinara, din simtul initiativei, din refuzul fatalismului istoric, dar si dintr-o prosperitate materiala inexistenta in estul european.
Este interesant sa observi numarul mare de tineri occidentali fascinati de valorile traditiei. A fi modern sub raport tehnologic nu inseamna sa uiti frumusetea spiritualitatii crestine, importanta familiei, relatia dintre munca si proprietate ori lupta impotriva tiraniei. In Europa, cei care se revendica de la aceasta familie teologico-politica poarta uneori numele de "populari" (gandirea popularilor germani fiind la opusul populismului). Crestin-democratia este un mod de-a fi fidel trecutului civilizatiei crestine, actual in prezent si deschis unui viitor plin de surprize. In Romania si in toata Europa s-ar cuveni poate sa pretuim mai mult cultura memoriei. Profilul unui conservator aduce cu cel al lui Janus: privirea orientata catre turnurile viitorului este permanent dublata de atentia fata de mostenirea trecutului. A fi indatorat si recunoscator fata de inaintasi nu inseamna sa refuzi inovatia.
- Care ar fi conditiile care genereaza la noi un anume tip de subdezvoltare, care ne pune intr-o pozitie defavorabila fata de tarile occidentale, mai ales la capitolul economie? Pana la urma, si felul cum evolueaza realitatea economica, tinand cont ca suntem conectati deja la spatiul Uniunii Europene, conteaza foarte mult.
- Sunt unul dintre cei care crede, fara sfiala, ca spatiul romanesc ascunde nenumarate comori spirituale. Nu trebuie sa nesocotim patosul vietii care, de-a lungul istoriei, le-a scos la iveala! Sunt frumuseti tocmite parca in cer, mai inainte de-a fi zidite pe pamantul moldav, transilvanean sau valah: Putna lui Stefan Cel Mare si Sfant (atat de frumos inflorita astazi de obstea monahala), Manastirea Dragomirna a Mitropolitului Anastasie Crimca, apoi ctitoria lui Mircea cel Batran de la Manastirea Cozia ori icoana Maicii Domnului de la Manastirea Nicula. In fata acestor minunatii trebuie sa ne inchinam cu evlavie. Si totusi: "hronicul varstelor" consemneaza si alte realitati - triste, greu narabile. Ele tempereaza orice exces nationalist sau trufie autohtonista. Istoria sociala a Romaniei moderne scoate la iveala grave probleme legate de subdezvoltare. Pana recent, ne-am confruntat cu fenomenul analfabetismului (revenit astazi prin intermediul barbariei vizuale). Un studiu recent al profesorului Bogdan Murgescu evoca precaritatea culturii noastre materiale la mijloc de secol XX: jumatate din locuintele taranesti investigate de echipele sociologului Dimitrie Gusti nu aveau latrine. Pare un detaliu penibil, insa direct raspunzator pentru chestiuni precum igiena precara, sanatatea corporala subreda, nutritia deficienta, mortalitatea infantila ori speranta de viata scazuta. Documente de arhiva mai arata ca si in anii comunismului tarziu puteau fi raportate cazuri izolate de holera (boala mizeriei si, deci, un alt indiciu al subdezvoltarii). De asemenea, Romania are si astazi un numar surprinzator de mare de pacienti afectati de tuberculoza (TBC) sau malnutritie, fata de media europeana. De ce toate acestea?
Conditiile care genereaza subdezvoltarea tin de neglijenta unor chestiuni elementare: toaleta sau Klo-Kultur (cu o expresie nemteasca), dar si gradul de deschidere al unei societati fata de achizitiile bune ale modernitatii (medicina, stiinta, inovatie). Intervine apoi chestiunea invatamantului: copiii nostri, desi uneori foarte inzestrati din nastere, sunt victimele unui sistem neperformant. Profesorii de liceu se plang de aparitia unei specii noi de elevi, incapabili sa se concentreze, sa citeasca opere literare de mari dimensiuni, sa se dedice cu maxima atentie problemelor matematice. Suntem, s-ar spune, intr-o recreatie permanenta. Sistemul public de educatie este subminat si de ideile tot mai raspandite in societate, care spun ca succesul public nu depinde de excelenta academica individuala. Or, noi stim ca educatia precara inseamna mai putine sanse in marea competitie globala: nu numarul de diplome, ci setul concret de competente te fac relevant in economia de piata.
- Subdezvoltarea, deci, este o problema si de invatamant, si de morala, nu?
- Cand te tradeaza o instructie precara, atunci recurgi la formule imorale precum mita, plagiatul, nepotismul. Societatea este subminata apoi de anti-selectie si resentiment. Dispare apoi respectul de sine si pretuirea pentru valorile traditiei in beneficiul minciunii, al unei permanente dedublari. Asa cum Elena Ceausescu se considera "savant de renume mondial" (titlu consacrat de breasla chimistilor), la o alta scara avem tot soiul de oameni care defileaza cu titluri calpe de academicieni, doctori sau profesori. Butaforia maladiva din anii comunismului s-a prelungit si dupa anul 1989... Iesirea din subdezvoltare ar presupune asadar utilizarea mai frecventa a sapunului si grija pentru talantii ascunsi in sufletul fiecarui semen al nostru. Spiritul lui Carol Davila si Spiru Haret n-ar trebui sa ne paraseasca. Dar lucrurile nu se opresc aici: ne trebuie o ordine economica, sociala si politica in care valoarea, decenta morala, excelenta profesionala, munca si harnicia sa poata fi rasplatite. Asistentialismul este o mentalitate inca foarte raspandita la noi - fapt vizibil in zonele sarace.
In sfarsit, ne mai punem urmatoarea intrebare: nu sunt si decidenti care au interesul de-a mentine milioane de oameni in starea de dependenta financiara (ceea ce ii vulnerabilizeaza in fata mitei electorale)? Nu cumva in ultimii douazeci de ani s-au produs privatizari frauduloase menite sa alimenteze discursul anticapitalist al stangii si sa adanceasca saracia endemica, resentimentul social (mineriadele si luptele de clasa) ori dependenta de alocatii? Asemenea intamplari au condus la polarizarea excesiva a Romaniei: pe de-o parte, clasa oligarhilor, cu irezistibilul apetit pentru opulenta, lux si dominare; pe de alta parte, milioanele de oameni aproape de pragul saraciei. In acest fel a fost sufocata tocmai clasa de mijloc, multimea oamenilor onorabili care mentin vitalitatea unei societati.
- Este proiectul crestin-democrat unul compatibil cu Romania, marcata de prezenta Ortodoxiei si, mult mai putin, a protestantismului sau a catolicismului?
- Intrebarea este legitima, dar as raspunde printr-o alta intrebare: este proiectul liberalismului sau al socialismului propice Balcanilor? De ce oare o Constitutie dupa model american a putut fi aplicata cu succes in Japonia? Cum a putut Bavaria, adica o lume fundamental taraneasca, sa devina din cel mai sarac stat german al anului 1945 unul dintre cele mai prospere?
Da, transferul de norme dintr-un spatiu cultural intr-altul e dificil si reprezinta o provocare in sine. Dar nu cred ca Ortodoxia este un impediment in calea crestin-democratiei care reprezinta un proiect politic, nu confesional. Exista in Ortodoxia romaneasca precedente luminoase care vorbesc despre compatibilitatea intre traditie si modernitate. Sa ne gandim la Mitropolitul Andrei Saguna in Transilvania secolului al XIX-lea. In conditiile in care romanii ortodocsi reprezentau o minoritate in Statul austro-ungar, clerul si laicatul transilvanean s-au implicat masiv in viata comunitatii. Asociatii si organizatii bisericesti au oferit burse pentru tineri, asistenta medicala, cantine pentru cei nevoiasi, alfabetizare si instructie scolara (limbi straine), oportunitati pentru dezvoltarea personala si profesionala (coruri de copii, artizanat) sau chiar elemente de cunoastere stiintifica sau tehnica (reguli de igiena, utilaje pentru micii agricultori etc.). Fara contributia magnatului Emanoil Gojdu - pentru a da exemplul cel mai frapant - oameni ca Traian Vuia, Octavian Goga sau Parintele Dumitru Staniloae n-ar fi facut scoala in Apus. Vad in parteneriatul Andrei Saguna-Emanuel Gojdu sinergia perfecta de tip crestin-democrat, tematizata ulterior de doctrinari precum Lugi Sturzo, Jacques Maritain & co.
Cred ca Ortodoxia poate sustine o politica pentru oameni ("la firul ierbii"), un capitalism la scara umana, o valorizare a muncii si a virtutilor antreprenoriale, o economie de piata care inmulteste si nu risipeste talantii natiunii, o etica in afaceri care sa converteasca inima lui Zaheu-vamesul, o atitudine respectuoasa fata de minoritatile etnice si religioase, o viziune universalista despre relatia natiune-confesiune. Scapati de jugul turcesc, de reflexele autoritarist-etniciste ale perioadei interbelice si de marea pacoste comunista, poate avem sansa unei noi constructii.
- Care ar fi "nevoile secundare", nevoi, pe care si omul sarac, nu numai cel bogat, le simte ca-i sunt proprii, necesare?
- Una dintre bolile tranzitiei este aceea ca nu mai putem distinge intre nevoile primare, nevoile secundare si nevoile tertiare ale societatii. Cand praful, glodul si absenta dispensarelor inghit sute de comune la noi, exista politicieni care propun investitia banului public in tractoare cu GPS sau expeditii pe luna ale cosmonautilor. Ar trebui deci sa restauram ordinea prioritatilor: nu vrem sa investim mai curand in educatie (ceea ce inseamna cunoastere, nu cladiri faraonice in sate parasite), in sanatate, in patrimoniu, in infrastructura. Mi se pare greu de justificat o investitie cu bani publici in emisiuni distractive, excursii de documentare in Miami sau Thailanda. Si totusi, lucrurile acestea se intampla sub ochii nostri neputinciosi... Crestinii trebuie sa intervina pentru a pleda pentru restabilirea bunului-simt. Sa mai observam un lucru. In Romania sunt meserii practice care au fost uitate: este greu sa gasesti un dulgher profesionist, bunaoara, desi piata o cere. Politicile etatiste (promovate de la Bruxelles sau Bucuresti) inventeaza false nevoi si bulverseaza deci raportul cerere-oferta.
- Foarte multi oameni au ajuns sa simta ca au devenit victime ale lumii de astazi, victime ale bogatiei exclusive, proprie catorva persoane, victime ale unui sistem de valori - culturale, morale - care nu le sunt proprii, care-i subjuga, ii dezumanizeaza. Victimizarea, ca stare, aduce cumva cu acea relatie fata de comunism, stare exprimata dupa ce a cazut sistemul comunist. Cum explicati acest tip de victimizare?
- Victimizarea are forme si comportamente diferite. Exista oameni cu adevarat nenorociti de soarta - cobaii tranzitiei de la totalitarism catre democratie. Exista insa si specia victimelor de serviciu - oamenii care isi plang mereu de mila, care cersesc atentia celorlalti, care practica autoflagelarea simbolica in contexte publice, cu scopul atingerii unor avantaje materiale. Acest gen de autovictimizare (mai ales combinat cu discursul colectivist) mi se pare un instrument facil, chiar pervers. Victima este prin definitie minoritara, iar membrul majoritatii - cum altfel? - un agent al violentei structurale. Sa acceptam ca "ochelaristii" sunt o minoritate, social vorbind: nu vom rezolva problema miopiei sau a strabismului declarand "imoral" termenul de ochelarist (si vorbesc aici in cunostinta de cauza)... Ma tem ca lupta de clasa sa nu fi fost inlocuita de lupta intre minoritati si majoritati, dupa modelul dialecticii marxiste. Victimizarea este, s-o recunoastem, un eficient mijloc de propaganda (sau marketing). Sa nu-i dam mereu crezare si sa practicam discernamantul! In mass-media contemporana exista reactii care traiesc din nevoia de-a inventa subiecte socante, false revelatii sau teme urgente de dezbatere. De asemenea, sunt ONG-uri pentru care alarmismul, fobiile sau panica sunt ratiunea lor de a fi. Autovictimizarea face taraboi, abuzeaza de hiperbole si plonjeaza in absurd. Asa apar comparatiile intre discriminarea comunitatii rrome si teribilul Holocaust destinat evreilor.
- Politicile corectitudinii, promovate mai ales in campusurile universitare din Occident amesteca deja criteriile intr-un stil neomarxist.
- Victimologia este chiar o meserie banoasa din care traiesc baronii antidiscriminarilor de tot soiul - pseudointelectuali care sfideaza statistica matematica ori principiul adevarului-corespondenta. In Occident mai ales, apostolii corectitudinii politice au otravit deja apele cercetarii umaniste, raspandind in mai toate campusurile universitare canonul neomarxist al suspiciunii. Asa se face ca unii literati de stanga pot compara moartea tinerilor din anul 1989 pentru cauza libertatii antitotalitare cu anarhismul strazii din Spania sau Grecia de astazi.
Este imoral si chiar obscen sa faci analogia intre un asa-zis "Glamour Gulag" (expresia apartine lui Vasile Ernu) cu suferinta detinutilor politici din Vorkuta sau Solovki. Este aberant, cred, sa faci o paralela intre datoriile la banci angajate pentru un televizor cu plasma si atrocitatea sau bestialitatea tratamentului aplicat disidentilor anticomunisti din Sighet, Ramnicu-Sarat ori Pitesti. Victimologia facila si generalizarile anistorice aduc devalorizarea semantica a unor termeni precum Holocaust, Gulag sau genocid. Poti compara exterminarea sistematica a evreilor cu suferinta pensionarilor din Europa statului social? O ipoteca pentru un automobil 4x4 te inlantuie oare fata de sistemul capitalit cu aceeasi forta sau "violenta structurala" cu care te maltrata odinioara Militia ori Securitatea? Iata intrebari la care merita sa raspundem din perspectiva unei teologii politice inspirate de harul si discernamantul spiritual al traditiei ortodoxe...
- Domnule Mihail Neamtu, va multumesc pentru acest dialog, dorindu-va mult succes in continuare!...
- Cu multa placere...
Stelian Gombos
Stelian Gombos
-
Dialog cu Adrian Papahagi
Publicat in : Interviuri
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.