- Domnule John Lincoln Downie, ce ne puteti spune despre copilaria si religia in care ati crescut?

- Am copilarit intr-un mic orasel din Pennsylvania, fiind nascut in sanul unei familii reformate prezbiteriene. Am urmat o scoala privata protestanta. Copilaria mea a fost aproape idilica. Sunt cel mai tanar dintre cei 5 frati ai mei. Ne-am inteles foarte bine intre noi, fiind in acelasi timp foarte diferiti. Intreaga mea familie este o familie protestanta linistita. Eu, in perioada colegiului, am devenit oarecum rebel. Revolta mea nu era intru totul rea. M-am revoltat impotriva a ceea ce se cheama „succes“ in societate si impotriva materialismului care a cuprins acum America intreaga.

- Cum ati cunoscut ortodoxia?

- Uneori simt ca as putea vorbi o saptamana intreaga despre cum am cunoscut Biserica Ortodoxa, insa incerc sa fiu concis. Tatal meu, bine informat si, in general, o persoana cu vederi largi, a vazut ca ma zbateam pe multe cai. El a observat totusi ca citeam si devenisem interesat de scrierile Parintilor Bisericii (Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Ignatie al Antiohiei) si de Istoria Bisericeasca a lui Eusebiu de Cezareea, carti pe care tocmai le adusese „pe langa casa“. El mi-a dat o carte scrisa de catre un protestant despre Biserica Ortodoxa, iar aceasta mi s-a parut foarte interesanta si destul de precisa. Cartea se numea Eastern Orthodoxy - a Western Perspective. Desigur ca ea continea cateva greseli in ceea ce priveste Ortodoxia, insa, cu toate acestea, mi-a starnit indeajuns interesul pentru a vizita cea mai apropiata manastire ortodoxa, care nu era alta decat ctitoria comuna a Parintelui Roman Braga si a Principesei Ileana a Romaniei (Maica Alexandra). Eram pentru prima oara intr-o biserica ortodoxa si am simtit dintr-o data plinatatea pacii si a gravitatii care domneau aici. Din acel moment am capatat un mare respect pentru Biserica Ortodoxa si am constatat, desi inca neclara in mintea mea, o mare diferenta intre aceasta si Biserica Catolica. Incetul cu incetul, in decursul a 2-3 ani, m-am indragostit pur si simplu de slujbele bisericesti ortodoxe si am simtit o dorinta puternica sa experimentez cat de putin viata monahala, pe de o parte din cauza ca nu eram prea copt in acel moment si, pe de alta parte, din cauza ca toti apropiatii mei erau protestanti ori catolici, in timp ce eu ma simteam in firea mea ortodox. Fiind foarte miscat de viata monahala, am mers in Athos, sperand sa-mi adancesc viata duhovniceasca, si, in acest demers, am fost incurajat de catre monahii athoniti sa primesc botezul. Fusesem botezat in tineretea mea ca protestant, dar cand am devenit ortodox in America, mi s-a spus, cu ingaduinta, sa primesc doar mirungerea. A fost o cumpana pentru mine, dar in cele din urma am hotarat ca ma voi boteza. Am locuit la Manastirea Cutlumus, unde am stat ca dokimos, iar parintii m-au botezat in mare, in locul numit Kaliagra, care inseamna „loc bun de pescuit“. Ce pot sa spun? Parintii sunt cu adevarat oameni sfinti. Am fost foarte intristat sa-i parasesc, dar in acelasi timp nu m-am simtit in stare sa devin un monah athonit. Acum nadajduiesc si ma rog ca, atunci cand va veni timpul sa parasesc aceasta lume, Tatal, Fiul si Duhul Sfant  sa aiba mila de mine si sa-mi mai ingaduie sa gust din acel har si din acea pace. Va marturisesc ca, o saptamana dupa ce am primit botezul la Athos, am fost in cer. Va rog sa va rugati pentru mine, deoarece acum sunt departe cu trairea de acel har.

- Ce ne puteti spune despre convertirea dumneavoastra?

- Eu cred intr-o convertire continua. Aceasta dureaza toata viata. Este un proces de trecere de la moarte la viata. Din nou simt ca as putea sa merg la nesfarsit. Atatea si atatea lucruri au conlucrat cu harul lui Dumnezeu sa ma duca la hotararea de a deveni ortodox! Dar am devenit eu cu adevarat ortodox? Cand imi privesc viata mea, nu cred ca as putea sa ma numesc pe mine crestin. Cred toate, dar numai cu mintea mea. Inima mea este foarte departe de Dumnezeu. Este ortodox cineva a carui inima este rece si lipsita de caldura harului? Ma rog sa ma convertesc deplin inainte de moarte. Ca sa fiu putin mai concret, cand am inceput sa inteleg rugaciunea si sa ma rog mai mult, am realizat ca traditia ortodoxa a pastrat si a trait cea mai adanca experienta cu putinta a rugaciunii. Ea singura, in afara tuturor celorlalte Biserici, proclama ca Dumnezeu a devenit om pentru ca omul sa poata deveni Dumnezeu. Doar ea marturiseste ca teolog este acela care se roaga cu adevarat. Numai ea ne invata ca trebuie sa ne eliberam pe noi insine de propriile preconceptii despre Dumnezeu pentru a ne apropria de El. Numai Biserica Ortodoxa ne invata ca mintea are nevoie sa fie unita cu inima. Toate aceste lucruri sunt clar bazate pe Sf. Scriptura si, din punct de vedere istoric, numai Biserica Ortodoxa le pastreaza fara greseala.

- Intalnirea dumneavoastra cu manastirea Maicii Alexandra credeti ca v-a dat un imbold spre a cunoaste mai mult ortodoxia romaneasca? Cum ati ajuns in Romania?

- Aceasta este o alta intrebare grea si mi-ar trebui mult timp ca sa raspund. Insa voi fi scurt si la obiect. Am intalnit cativa romani pe cand eram in Grecia, si am simtit dorinta sa vizitez Romania, ori chiar sa merg sa studiez teologia aici. Am ramas impresionat de ceea ce suferise Biserica sub comunism si doream sa ma apropii de sfinti adevarati. Auzisem despre Parintele Cleopa si Parintele Sofian, precum si despre N. Steinhardt - crestini adevarati. Cand am intalnit-o pe Camelia, cu care acum sunt casatorit, am hotarat in cele din urma sa vin in Romania si sa vad „cum stau lucrurile“.

- Cum privesc americanii ortodoxia?

- America este dominata de polemica dintre protestanti si catolici, dar lumea pare deschisa si spre o alta alternativa. In general, Biserica Ortodoxa este vazuta mai degraba ca o parte a confesiunii catolice. Cei mai multi protestanti (si chiar unii catolici) considera aceasta ca fiind o simpla subdiviziune a confesiunii catolice. Cu toate acestea, am auzit de la multi oameni ca Biserica Ortodoxa castiga pe zi ce trece tot mai multi credinciosi din mediile protestante ori catolice. Biserica Ortodoxa este la loc de cinste printre multi americani, pentru ca ea este intemeiata cu adevarat in Hristos si bine ancorata in realitate.

- Cum vedeti acum lucrurile in Romania?

- Am fost bine primit la Facultatea de Teologie. In primul an am stat la camin, iar colegii mei de camera au fost la inaltime. Nu am mai cunoscut alti romani cu care sa mananc atatia cartofi prajiti... Oamenii au fost foarte ajutatori si m-au incurajat. Pentru mine a fost o emotie de nedescris sa am profesori ai caror parinti spirituali au fost in puscarii pentru dragostea lor fata de Hristos. Am fost uluit pur si simplu. L-am vazut pe Parintele Sofian, am stat putin de vorba si cu Parintele Iustin Parvu. Am profesori care i-au avut duhovnici pe Parintele Staniloae si pe Parintele Sofian. Uneori sunt suparat, nu pot sa pricep cum multi nu inteleg ce mare cinste este sa ai astfel de oameni in mijlocul tau! Parintii Galeriu, Staniloae, Sofian, Cleopa, Ilie Lacatusu, Arsenie Boca nu au murit - ei sunt cu Dumnezeu! Nu ma bucur ca ei sunt romani, ci ma bucur ca ei sunt sfinti!

- Se poate face o comparatie intre societatea americana crestina si lumea ortodoxa romaneasca?

- Nu vreau sa accentuez diferentele, oamenii sunt oameni peste tot in lume, dar cred ca nu-i asa de greu sa spunem ca, spiritual vorbind, Romania este bogata, in timp ce America este saraca. Materialismul este foarte avansat acolo. In scolile publice nu se poate vorbi despre Iisus Hristos. Daca cineva ar dori sa-L intalneasca pe Iisus Hristos, in America, are mii de posibilitati sa se rataceasca si sa ajunga aiurea. Succesul financiar este extrem de tentant, insa lumea afacerilor din America este foarte necredincioasa. Asta ca o ironie. Exista o foarte mare putere, o rea gandire care a patruns America, si ea poate sa fie mai rea decat comunismul. In ateismul comunist se spunea: „Dumnezeu nu exista, n-ar trebui sa credeti in El!“. In America se spune: „Nu este o problema daca Dumnezeu exista ori daca El nu exista, toate religiile sunt la fel, ceea ce este important este dragostea - daca ganditi ca religia d-voastra este cea adevarata, probabil ca sunteti un fanatic“. In comunism, crestinii au fost crunt persecutati, ceea ce demonstreaza ca liderii tarilor comuniste au realizat puterea religiei. In America, religiei nu i s-a permis sa faca diferente. Guvernul spune ca este „neutru“. Romanii se intorc acum catre Dumnezeu pentru ca nu au altceva, dar iata ca ei au lucrul cel mai important! Un adevarat test pentru Romania va fi atunci cand, dupa intrarea in UE, isi va mai putea pastra credinta ortodoxa...

- Ce planuri de viitor aveti?

- Am incercat sa nu-mi mai fac alte planuri, din cauza ca ele se schimba si lucrurile vin cum nici nu te astepti. As vrea sa stau in Romania pana la terminarea studiilor si sper sa ma implic in cateva traduceri. Exista o sete spirituala in America, printre tineri, dar cei mai multi se pierd asa de adanc in droguri, in ocultism si in alte lucruri stranii... Poate  doar cuvintele acelora care au gustat nemurirea in inchisori ar putea vorbi sufletelor lor, asa cum mi-au vorbit si mie...

                                                                                A consemnat Gheorghita Ciocioi
                                                                               Lumea credintei, anul II, nr. 3(8)

• Parintele Placide Deseille
  Publicat in : Parinti
• Parintele Gabriel Bunge
  Publicat in : Parinti
• Elisabeth Behr-Sigel
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: